Miliardari din banii publici

"Este o adevarata degringolada". Afirmatia apartine autorilor ultimului Barometru de incredere a consumatorului, care au constatat ca interpretarea mesajelor economice de catre oamenii obisnuiti se

"Este o adevarata degringolada". Afirmatia apartine autorilor ultimului Barometru de incredere a consumatorului, care au constatat ca interpretarea mesajelor economice de catre oamenii obisnuiti se schimba de la o luna la alta. "Nu mai stiu ce sa creada", spun aceiasi specialisti, care ii situeaza pe romani printre cei mai pesimisti est-europeni. Caderea moralului cetateanului de rand nu este intamplatoare. Romania a devenit tara paradoxurilor. Cand economia progreseaza in doi ani cu 10%, ceea ce inseamna un plus de bogatie de 4 miliarde de dolari, iti si imaginezi cum gem de atata banet seifurile Trezoreriei. In realitate, insa, vistieria statului este goala. Cand inflatia scade abrupt, cum s-a intamplat dupa anul 2000, te astepti ca plusul de stabilitate economica astfel obtinut sa atraga mai mult capital in tara. Dar, si intr-un asemenea caz, situatia este exact pe dos. In primul trimestru din 2003 au iesit din Romania 300 milioane de dolari, care, la nivelul unui an, inseamna iesiri de un miliard. Banca Nationala incearca sa tina dobanda pe loc pentru a opri fuga capitalurilor, dar actiunile autoritatii monetare calca pe nervi Ministerul Finantelor. Acesta nu mai stie cum sa carpeasca bugetul de stat, domeniu in care politica si economia au intrat intr-un puternic conflict. Indiferent cine s-a aflat la putere dupa 1989, a avut mari probleme cu finantele publice. Veniturile n-au acoperit niciodata cheltuielile. Dimpotriva, deficitele bugetare au avut mereu tendinta sa creasca. Fiecare guvern s-a descurcat insa cum a putut. Principalul truc folosit a fost inflatia. Bugetul era construit pe un anumit nivel de inflatie, care, in timpul anului, se ridica mai sus decat pronosticau guvernantii. Diferenta dintre inflatia anticipata si cea reala aducea in vistieria statului venituri suplimentare. Banii respectivi erau repartizati ministerelor, care din start primeau mai putin de la buget. Sprijinul era insa numai formal, deoarece puterea de cumparare a banilor in cauza era deja erodata de cresterea preturilor. Totusi, guvernul raporta o rectificare in plus a bugetului de stat, pentru care primea pe nedrept o bila alba. Cabinetul Nastase si-a propus sa taie aripile inflatiei. Rezultatele sunt pe masura ambitiilor social-democratilor. In doi ani, inflatia s-a redus cu peste 20 de puncte procentuale. Odata cu reducerea inflatiei au scazut si dobanzile, fapt ce a fost de mare ajutor pentru Ministerul Finantelor, care nu se mai putea folosi de vechiul truc. Scaderea dobanzilor la creditele contractate pentru plata datoriei publice a adus, anul trecut, importante economii Trezoreriei, care vrea sa repete in 2003 performanta din 2002. Practic este, insa, imposibil de realizat asa ceva, deoarece dobanzile au coborat deja la un nivel care pune sub semnul intrebarii protectia depozitelor bancare de inflatie. Ca urmare, leii fug din banci, iar valuta pleaca din tara. Noi scaderi ale dobanzilor, care sa mai potoleasca setea de bani a Ministerului Finantelor, ar accentua si mai mult un asemenea fenomen, deosebit de periculos pentru o economie si asa decapitalizata, cum este cea a Romaniei. Criza finantelor publice nu va putea fi solutionata decat daca vor fi atacate adevaratele cauze care au produs-o. De ce nu vin bani la buget? La acelasi nivel de impozitare, alte tari est-europene au venituri bugetare cu 7-8% din PIB mai mari decat Romania. Diferenta este data de miliardarii de carton, statut care la noi este cel mai usor de obtinut. In Romania, pentru a deveni miliardar de carton nu ai nevoie de cine stie ce inteligenta, ci de mult tupeu in toate etapele pe care trebuie sa le parcurgi. Prima este alegerea victimei. Pui ochii pe o intreprindere de stat cu un picior in groapa, dupa care apari la poarta ei in postura de salvator. A doua etapa este intelegerea cu autoritatile centrale si locale, care sa-ti dea binecuvantarea de a nu mai plati impozite si taxe. In contrapartida, promiti ca vei fi baiat simtit si vei finanta Puterea cu o parte din castig. A treia etapa este angajarea unor contabili buni care sa te faca alb ca spuma laptelui, cand, in fapt, esti negru ca smoala. Daca, prin diverse artificii contabile, datoriile si pierderile devin de domeniul trecutului si sunt sterse cu buretele, "gaura neagra" se transforma peste noapte intr-o intreprindere eficienta. Asta chiar daca profitul ei ar ramane pe hartie in cazul in care si-ar plati impozitele. Pe langa contabili de meserie, sunt necesari si avocati buni, care sa stea mereu cu ochii pe pasii gresiti ai concurentei. Daca cineva te arata cu degetul ca beneficiezi de protectie politica si nu-ti platesti darile catre stat, sa poti, la randul tau, sa dovedesti ca si respectivul are bubele lui negre. Ultimul pas este cel al unor investitii importante in comunitatea locala, care, insa, nu trebuie sa afle ca banii respectivi nu vin din propriul buzunar. Cetatenii urbei trebuie sa ramana cu impresia ca, fara tine, nu ar avea drumuri, scoli sau biserici, ca, daca fabrica pe care o conduci ar fi inchisa, familiile salariatilor ar cadea prada disperarii. Sunt mai multi factori care au facut posibila supravietuirea acestui sistem de secatuire a vistieriei statului. Toate partidele s-au aratat mai mult decat incantate, cand s-au aflat la guvernare, sa intre in asemenea combinatii cu miliardarii de carton. Ministerul Finantelor n-ar mai avea probleme cu colectarea veniturilor daca cei care nu platesc impozite si taxe ar fi constransi sa-si onoreze obligatiile fata de bugetul statului. Pot fi insa deranjati sponsorii Puterii tocmai cand alegerile bat la usa? La buget trebuie totusi sa vina bani. De unde? Fireste, tot de la contribuabilul onest, care si-a platit si pana acum darile catre stat. Si atunci, cum sa spuna romanul ca economia merge bine, cand simte pe propria-i piele ca ii este tot mai rau?