Mihai Apostolache, parlamentar din tată în fiu. Deputatul PDL a intrat la 18 ani în politică şi a ajuns în Parlament la 25 de ani

Deputatul PDL Mihai Apostolache are doar 33 de ani şi se află deja la al doilea mandat în Parlamentul României. El a preluat ştafeta de la tatăl său, care a fost senator între 1992 şi 2004, când s-a sinucis.

„Adevărul" încheie serialul „Moştenitorii sistemului" cu un nou portret de tânăr politician. Mihai Apostolache, deputat PDL de Prahova, se încadrează, la rândul său, în acel curent care tinde să devină o regulă în politica românească: predarea puterii de la părinţi către copiii lor. Tânărul Apostolache a intrat în politică la 18 ani, pe vremea când tatăl său, Victor Apostolache, conducea PSD Prahova.

A fost mai întâi lider la tineret, apoi, în 2004, când bătrânul Apostolache ajunsese deja la al treilea mandat şi s-a hotărât să nu mai candideze, Mihai a preluat ştafeta. În urma alegerilor din noiembrie 2004, a devenit deputat la numai 25 de ani. Câteva zile mai târziu, tatăl său a căzut de la etajul şase al Hotelului Bucureşti şi a murit. S-a stabilit că a fost vorba de o sinucidere.

Cum aţi intrat în politică?

Aveam 18 ani şi m-am înscris în PSD. Eu am fost 13 ani în PSD, iar în 2010 am trecut la PDL. Nu mi-a fost uşor să mă despart de PSD, tatăl meu a fost senator şi a şi condus PSD Prahova. Dar am preferat să merg într-o echipă mult mai tânără.

Când aţi intrat, tatăl dumneavoastră era şeful PSD Prahova?

În '98? Era? Parcă era.

Înainte de '89 cu ce s-a ocupat?

A fost inginer-şef la IAS Ciorani, în agricultură. Şi mama a fost tot inginer agronom. Din păcate. tata nu mai e.

E de notorietate că tatăl dumneavoastră, senatorul Victor Apostolache, s-a sinucis în 2004.

Da, a fost o poveste stranie şi oarecum neelucidată, chiar dacă unii au dat un anumit verdict.

Aţi rămas neîmpăcat cu acest verdict, sinucidere?

Da, am văzut asta, dar nu...Tatăl meu era foarte bolnav, oricum, în acea perioadă, se putea întâmpla orice. Avea probleme de sănătate, cu un an înainte suferise un accident cerebral. Era un om extrem de echilibrat, e greu de crezut.

Ce v-a făcut să vă îndoiţi că ar fi fost sinucidere?

N-aş mai vrea să vorbesc despre asta. Atunci m-am concentrat să ţin familia unită, să o liniştesc pe mama, nu mi-a fost deloc uşor.

Credeţi că gestul tatălui dumneavoastră a avut vreo legătură cu politica?

Legătură a avut pentru că a fost foarte afectat de anumite decizii luate de foştii săi colegi. Mâhnirea asta o avea. E greu ca după ce ai condus atâţia ani o organizaţie şi ai ajutat anumiţi oameni să ajungă în anumite funcţii să vezi că acei oameni se întorc împotriva ta. Mai ales când eşti într-o situaţie dificilă, cu probleme de sănătate.

Declarase, cu puţin timp înainte, că nu va mai candida.

 Da, pentru că am optat eu pentru acest lucru.

La şedinţele de plen, Apostolache (medalion) a stat în bancă cu Nicu Bănicioiu  Foto: l. muntean

Aţi avut o discuţie în familie, o înţelegere ca el să nu mai candideze şi dumneavoastră să candidaţi?

Candidatura mea a pornit de la organizaţia de tineret. A fost decizia colegilor mei tineri în primul rând.

N-a fost şi o discuţie în familie?

Taăl meu s-a hotărât să nu mai candideze în primul rând din cauza problemelor de sănătate. Fiecare a avut un traseu al său. Eu mi-am construit cariera pe zona de tineret, tatăl meu a mers pe partea lui. Sigur că se poate interpreta, dar atât timp cât colegii mei mi-au acordat încredere...

Nu v-a sfătuit să nu intraţi în politică, mai ales că adunase nişte dezamăgiri?

Niciodată nu mi-a spus să nu fac un lucru dacă eu mi-am dorit. Atât timp cât eu am optat pentru ceva, m-a încurajat.

Există o tendinţă în România: mulţi dintre tinerii politicieni sunt copiii foştilor politicieni, cum sunteţi şi dumneavoastră. Există impresia că puterea rămâne la aceiaşi oameni.

Se poate interpreta şi aşa. Eu am intrat în politică pentru că mi-am dorit eu, nu tatăl meu.

N-a contat că tatăl dumneavoastră conducea PSD Prahova? Dacă el nu era politician, aţi mai fi ajuns în politică?

Probabil că da. Cine ştie realitatea ştie foarte bine că nu tatăl meu m-a împins de la spate, ci eu mi-am dorit acest lucru. Contează mai degrabă omul decât familia din care provine.

Ce v-a determinat să treceţi de la PSD la PDL?

A fost o situaţie specială în conducerea PSD Prahova, nu s-au mai respectat anumite lucruri. Plus de asta, eu am fost în echipa lui Mircea Geoană şi ştiam că n-o să mai am susţinere din partea noii echipe după schimbarea lui din fruntea partidului. A contat şi acest lucru, era un punct de sprijin, Mircea Geoană era un om care a susţinut tinerii.

Şi cu Victor Ponta nu vă puteaţi înţelege? Am citit că a fost la înmormântarea tatălui dumneavoastră...

E adevărat, am lucrat foarte bine împreună, dar situaţia de la Prahova m-a determinat cel mai mult să plec din partid. E o istorie lungă.

În luările de cuvânt din Parlament eraţi foarte virulent la adresa lui Traian Băsescu şi a PDL-ului. Cum v-au primit democrat-liberalii?

N-a fost neapărat o virulenţă, mi-am spus un punct de vedere la momentul respectiv. Iar în ceea ce priveşte colaborarea cu colegii din PDL, eu am avut o relaţie bună cu colegii de la toate partidele. Puteam să rămân şi independent, m-am gândit la asta, însă dacă nu faci parte dintr-unpartid e foarte greu să-ţi duci mai departe proiectele. Puteam să stau foarte bine în Parlament, să-mi încasez salariul şi să nu fac nimic.

Şi ce v-a convins la PDL, a contat şi faptul că era la putere atunci?

Nu, a contat faptul că era o echipă tânără la Prahova.

Dar la nivel naţional aţi criticat dur PDL-ul, vorbeaţi de o „mafie portocalie".

Au fost aprecieri făcute la un anumit moment pe o situaţie concretă. Să ştiţi că mi-a fost foarte greu să plec din PSD, dar a trebuit să fac acest pas. Eu mă cunoşteam cu cei de la PDL, ei îmi cunoşteau activitatea şi doreau de mult să vin în mijlocul lor.

Nu v-aţi temut că o să fiţi etichetat ca traseist politic?

Am primit această etichetă, dar cred că oamenii trebuie analizaţi de la caz la caz. Eu am fost în PSD 13 ani, nu am stat un an-doi şi apoi am trecut la PDL. 

"Contează mai degrabă omul decât familia din care provine.''

Deputatul care îi obligă pe vânzători să dea rest

Domnul Ponta v-a ironizat când aţi trecut la PDL, a spus că aţi făcut-o după ce aţi semnat moţiunea împotriva Guvernului Boc?

Domnul Ponta uită să spună că acele liste erau semnate cu mult timp înainte. Au fost semnate în alb pentru o eventuală moţiune împotriva Guvernului. Nicidecum
n-am semnat-o în preajma plecării mele.

Şi e bine să semnezi aşa, în alb?

S-au mai luat şi astfel de decizii în cadrul grupului, ca acele liste să fie pregătite.

Când semnezi în alb nu există riscul să se regăsească apoi în moţiune nişte puncte cu care nu eşti de acord?

Era o listă întreagă de colegi care semnaseră, se practică aşa ceva. E bine să ai pregătit un astfel de instrument, care e legal. Sigur că e bine ca textul moţiunii să-l vezi.

Cetăţenii se aşteaptă ca parlamentarii care îi reprezintă să gândească fiecare cu mintea lui ce e mai bine, să nu facă doar ce-i zice partidul, să nu semneze aşa, în alb.

Nu trebuie să gândim aşa, atunci se conturaseră anumite idei, doar că nu erau puse pe hârtie. Textul final oricum îl primea toată lumea.

Care e cea mai mare dezamăgire după opt ani ca parlamentar?

Dezamăgirea că nu am reuşit, noi, politicienii, să ne aşezăm la o masă şi să fixăm nişte ţinte clare către care să ne îndreptăm. Să trasăm nişte obiective naţionale de la care să nu se abată nimeni, indiferent cine e la putere.

Am mai discutat şi cu colegi de-ai dumneavoastră şi toţi spun asta, dar până la urmă cine e de vină că n-aţi reuşit?

Păi noi suntem de vină.

Cu ce gânduri aţi intrat în politică, la 18 ani?

A contat bineînţeles şi tatăl meu. Îi urmăream activitatea, participam la acţiuni, am înţeles că politica influenţează soarta oamenilor. Dacă stăm pe margine, iau alţii decizii în detrimentul nostru. Am avut ocazia să-mi constitui o organizaţie de tineret, era şi o altă atmosferă, un militantism mai pronunţat, care s-a pierdut. Acum, partidele plătesc oameni să facă campanie, prea puţini care mai cred. Atunci tinerii veneau din convingere, pe când acum nu mai e aşa.

Şi ce gânduri aveaţi atunci, ce v-aţi propus să schimbaţi?

Dorinţa a fost să atrag cât mai mulţi oameni care n-au făcut politică şi parţial am reuşit.

Ce nu vă plăcea la vechea clasă politică?

Majoritatea au făcut politică şi până în 1989, tinerii au putut vedea şi altceva, sunt mai deschişi, pot moderniza politica românească. 

La politicianul Victor Apostolache era ceva care nu vă plăcea?

Oamenii au şi calităţi, şi defecte. E greu să fiu obiectiv, dar pentru mine a fost un model şi un exemplu de modestie şi echilibru. Am învăţat multe de la el.

Acum sunteţi asistent universitar. Cum e relaţia cu studenţii?

 E bună, dar, din păcate, constat de la an la an că studenţii sunt tot mai slab pregătiţi. Şi că cei mai mulţi vin la facultate doar pentru a obţine o diplomă.

Cum vedeţi asta ca parlamentar?

Sigur că nu e o direcţie bună şi trebuie făcut ceva. În România avem acest obicei de a căuta să facem o facultate doar pentru diplomă în loc să învăţăm o meserie. Trebuie să ne schimbăm modul de gândire.

Unde au greşit politicienii în ultimii 22 de ani de s-a ajuns în această situaţie?

Au fost prea multe declaraţii şi prea puţine fapte. Era nevoie de mai multe resurse financiare alocate Educaţiei. În administraţie iarăşi sunt probleme, eu sunt în Comisia de Administraţie, pentru că e domeniul meu. Toate partidele care au fost la putere şi-au adus oamenii şi am rămas cu un aparat birocratic încărcat, dar ineficient.

Ce soluţii ar fi?

Să scoatem oamenii neperformanţi din sistem. Să formăm nişte comisii care să evalueze fiecare funcţionar şi care să spună dacă merită să rămână sau nu. Sunt atâţia tineri care au terminat administraţie şi nu-şi găsesc loc de muncă, n-au loc de cei angajaţi politic.

Ce realizări aţi avut ca parlamentar? Lăudaţi-vă cu ceva!

Pot să mă laud că în localitatea Bătrâni din colegiul meu am adus un microbuz şcolar de care oamenii aveau nevoie, am făcut asta.

Nu prea e realizare de parlamentar, daţi-ne o chestiune care a schimbat în bine viaţa tuturor românilor.

Sunt parlamentarul care am reuşit să scutesc de la plata impozitului pe pensie persoanele cu handicap accentuat şi grav. Este lege care se află în vigoare.

Aţi iniţiat şi legea care amendează vânzătorii care nu dau rest.

Da, este în vigoare. M-am lovit şi eu de această problemă, dar au venit şi oameni la mine în audienţă. Bătrânii, care ştiţi bine că îşi numără fiecare leuţ, s-au plâns că la magazin le dă o gumă, la farmacie o aspirină şi poate ei nu vor, vor bani.

Şi se tem vânzătorii de legea dumneavoastră?

Vânzătorul de unde cumpăr eu mă ştie şi se teme. Vă spun că situaţia s-a mai domolit. Chiar a avut un efect. Nu a dispărut de tot, dar s-a mai temperat acest obicei.

Mai aveţi alte proiecte?

Am depus propunere legislativă care vizează creşterea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi acordarea familiei copilului la naştere un stimulent de 2.500 de lei.

Ce aşteptări credeţi că au oamenii de la politicienii tineri?

În primul rând să nu mai repete greşelile celor din trecut, să existe o comunicare mai bună. În teritoriu asta îmi spun oamenii: „Domnule, terminaţi cu cearta şi luaţi-vă de treabă".

"Încerc să îmbin politica cu latura didactică şi să am timp şi de familie. În timpul liber mai citesc lucrări de specialitate, dar şi poezie, Eminescu.''

Alte interviuri din serialul "Moştenitorii Sistemului":

Uimitoarea ascensiune a Dianei Tuşa, deputat cu trei mii de voturi