Mihai Leu, deschizător de drumuri în box

Campion mondial la box profesionist şi campion naţional la raliuri, hunedoreanul a părăsit toate sporturile ce l-au făcut celebru pentru a se dedica afacerilor şi familiei. Este primul campion mondial profesionist din boxul românesc. Pe 22 februarie 1997, Mihai Leu l-a învins la puncte pe Santiago Samaniego şi a câştigat titlul în versiunea WBO.

A ocupat o mulţime de funcţii în instituţii şi firme de renume. Notorietatea, pe care şi-a câştigat-o prin multă muncă şi cu sacrificii, caracterul său deschis şi spiritul de învingător i-au deschis multe uşi. D

upă ce a deschis drumul boxului românesc spre profesionism şi a câştigat Raliul României, Mihai Leu a mai fost învestit ca specialist Marketing la Auto Italia (2006), director de cabinet la Agenţia Naţională pentru Tineret şi Sport (2005-2007), asistent universitar la Universitatea Tibiscus din Timişoara (2005-2006), consilier al ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Karoly Borbely (2008), şi a candidat şi pentru primăria oraşului natal, Hunedoara.

La 9 ani s-a apucat de box, practicând sportul cu mănuşi la CS Constructorul Hunedoara sub îndrumarea antrenorului Ion Turica. La 15 ani, Mihai Leu devine campion naţional, titlu pe care şi l-a păstrat patru ani la rând. Ambiţios din fire şi foarte hotărât, în 1987 iese campion mondial de juniori, la Hawana (Cuba).

Michael Lowe, „trădător de ţară”

Anul 1987 avea să fie hotărâtor pentru destinul pugilistului. Chiar dacă situaţia de acasă era una destul de bună, iar recompensele de campion mondial îi aduceau unele privilegii, Mihai Leu tânjea după libertatea aceea de care auzise de la alţii. Astfel, campionul la box se decide să fugă în Occident, în Germania de Vest. Iar Balcaniada din Grecia a fost rampa lui de plecare.

La 19 ani, Mihai îşi vinde echipamentul de concurs şi unele haine pe care le mai avea în geantă, strânge 350 de dolari şi pleacă spre Atena, iar de acolo, în Germania. Drumul spre Vest a fost destul de anevoios, presărat cu peripeţii în capitalele Greciei şi Franţei. Adăpostit într-o ladă, într-un tir, timp de 36 de ore, fără bani şi haine, Mihai Leu a ajuns în ţara mult visată.

A luat totul de la capăt, cu aceeaşi ambiţie şi mai hotărât ca niciodată să-şi creeze un nume în boxul mondial. „Primii bani pe care i-am câştigat acolo i-am câştigat foarte greu”, îşi aminteşte campionul, care adaugă că în toată cariera sa a luptat în fiecare meci, nefiind nicio partidă câştigată prin neprezentarea adversarului.

Ajuns în Germania, s-a legitimat la clubul Leverkusen, unde a boxat sub numele de Michael Lowe (traducerea numelui său în germană), deoarece oamenii veneau la box, iar nemţii, fiind naţionalişti, veneau să-l vadă pe Lowe.

Nebunia adolescentină avea să-i coste pe cei dragi rămaşi acasă. Regimul comunist avea să-l trimită pe fratele său în armată, tatăl a fost obligat să-şi dea demisia de la serviciu, iar bunurile obţinute de la stat prin titlurile câştigate au fost confiscate. Mai mult, fiind legitimat la Steaua Bucureşti, Mihai Leu a fost declarat trădător de ţară şi condamnat la închisoare.

Nu regretă nimic din ce a făcut. Ba mai mult, este sigur că această fugă i-a deschis o cale unică pentru el şi pentru sportul românesc, dându-i astfel posibilitatea să boxeze la profesionişti.

Primul român campion mondial profesionist

În 1991, Mihai Leu trece la boxul profesionist, lăsând în urmă o carieră impresionantă la amatori: din 200 de meciuri pe care le disputase, ieşise învingător în 190.

 După numai doi ani începe să culeagă şi roadele, cucerind titlul Intercontinental al Germaniei, la care va renunţa ulterior fără luptă. Se pare că anii impari i-au adus noroc pugilistului român, în 1995 aducând acasă şi pe cel Intercontinental în versiunea WBO.

După alţi doi ani, pe 22 februarie 1997, toată cariera lui Mihai Leu este încununată cu cel mai preţios titlu: campion mondial, versiunea WBO, la categoria semi-mijlocie (66,686 kg), devenind astfel primul român posesor al „centurii cu diamante”.

Adversar în ring i-a fost panamezul Santiago Samaniego, pe care l-a învins la puncte. La doar jumătate de an, pe 20 septembrie, campionul a trebuit să-şi apere titlul în faţa irlandezului Michael Carruth, fost campion olimpic la Barcelona.
Meciul, care a avut loc la Aachen (Germania), a fost intens mediatizat de nemţi, care, deşi nu prea au agreat revenirea lui Lowe la numele său iniţial, Leu, l-au încurajat totuşi cu frenezie.

Meciul s-a încheiat cu victoria la puncte a românului. Accidentarea la umăr i-a scurtat o carieră pe care specialiştii în boxul profesionist o vedeau mult mai promiţătoare şi de lungă durată. Dincolo de abandonul impus de problemele medicale, au rămas numele pe care Mihai Leu şi l-a făcut în sportul internaţional, dar şi emoţia românilor şi a germanilor care l-au urmărit în ring. Mentalitatea de învingător a fost mai presus de toate greutăţile care l-au urmărit. În total, în ringul „pro”, Leu a susţinut 28 de întâlniri, obţinând tot atâtea victorii.

Pilot, moştenire din tată-n fiu

În ’98, când mulţi îl vedeau pe Mihai punând capăt oricărei cariere sportive, fostul pugilist face un nou pariu cu el însuşi: vrea să-şi recucerească fanii şi ca pilot de raliu. La volanul unui Ford Ka, hunedoreanul, neuitând tradiţia familiei (tatăl său a fost un cunoscut pilot), a reuşit în numai trei ani să devină al doilea pilot din România. Obişnuit cu victorii şi învăţând rapid deprinderea de a pilota, tenacitatea i-a fost răsplătită în 2003 cu titlul de campion naţional la bordul unui Hyundai Accent WRC.

A fost momentul în care Mihai Leu a demonstrat nu numai susţinătorilor săi că un sportiv se poate bucura de aceleaşi senzaţii în două domenii diferite, dacă acestea sunt unite de pasiune. La şase ani de la cea mai mare victorie în acest sport, Mihai Leu a decis ca în 2009 să nu mai ia parte la Campionatul de Raliuri al României, după ce în sezonul trecut a ocupat locul 14, cu un singur punct.

„Voi mai alerga în una-două etape, în funcţie de starea de spirit pe care o voi avea, însă doar cu maşina închiriată, dar fără buget şi fără obiectiv”, a declarat Mihai Leu, fost campion naţional la raliuri.

Urmaşii lui Mihai Leu

Leonard Doroftei, Lucian Bute şi Adrian Diaconu sunt cei trei români care l-au urmat pe Mihai Leu la profesionişti, obţinând la rândul lor centura cu diamante, la categorii şi versiuni diferite. Astfel, pe 5 ianuarie 2002, Doroftei a cucerit titlul de campion mondial profesionist la categoria semi-uşoară a versiunii WBA, învingându-l la puncte pe argentinianul Raul Horacio Balbi. Sud-americanul i-a cerut revanşa, patru luni luni mai târziu, iar Doroftei s-a impus în mod clar.

Patru ani mai târziu, România avea să dea un alt campion mondial, pe gălăţeanul Lucian Bute. Acesta a câştigat titlul la versiunea IBF, după un meci cu Alejandro Berrio. Bute l-a învins pe deţinătorul en-titre al centurii în runda a 11-a, prin knock-out. L-a urmat, în 2008, Adrian Diaconu, după ce adversarul cu care trebuia să lupte, americanul Chad Dawson, a refuzat să lupte cu el.

Palmares

Campion al României: 1983, 1984, 1985, 1986. La amatori a boxat în 200 de meciuri, din care a câştigat 190, 1991-trece la profesionişti, 1993-Titlul Intercontinental al Germaniei (la care a renunţat fără luptă), 1995-Titlul Intercontinental WBO (la care a renunţat fără luptă), 1997-Campion mondial (la care a renunţat din motive medicale), la profesionişti a boxat în 28 de meciuri şi a câştigat 28.

Automobilism: debut în 1998. A obţinut titlul naţional la raliuri în 2003 şi poziţia de vicecampion în 2001.

A mai ocupat funcţiile de Specialist Marketing Auto Italia (2006), Director de Cabinet la Agenţia Naţională pentru Tineret şi Sport (2005-2007), Asistent Universitar – Universitatea Tibiscus din Timişoara (200 -2006), consilier al ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Karoly Borbely (2008).

POLITICĂ

A vrut să fie primar la Hunedoara

Fostul campion la box Mihai Leu a pierdut meciul în alegerile electorale. Sportivul a candidat la primăria Hunedoarei, din partea Partidului Conservator, şi a ieşit al treilea. Voturile primite i-au adus, totuşi, un post de consilier.

FAMILIE

Căsătorit cu o italiancă

Mihai Leu este căsătorit de 17 ani cu Anna, o italiancă pe care a cunoscut-o în Germania, la Leverkusen, pe când se afla în vizită la nişte prieteni. S-au stabilit în Hunedoara, unde, la rândul lor, îl cresc pe Marco, băiatul lor, în vârstă de 16 ani.

EDUCAŢIE

A fost asistent universitar

A absolvit în 2002 Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Trei ani mai târziu avea să revină în oraşul de pe Bega, fiind numit asistent universitar la Universitatea Tibiscus. A predat timp de un an (2005-2006).