Mihaela Rădulescu: "Îmi plac oamenii de talk-show"

şi dragostea oamenilor cu care a lucrat sau încă mai lucrează. "Aştept să adoarmă şi apoi plec la muncă", spune ea despre Ayan, băieţelul ei, fiinţa care a transformat-o radical în

şi dragostea oamenilor cu care a lucrat sau încă mai lucrează. "Aştept să adoarmă şi apoi plec la muncă", spune ea despre Ayan, băieţelul ei, fiinţa care a transformat-o radical în ultimii ani. A devenit o adevărată profesionistă, a reuşit să revitalizeze propria companie de producţie. Mihaela Rădulescu este o poveste de succes, subiectul ei preferat şi în propriile emisiuni.
- Cum te simţi la începutul unui nou sezon al emisiunii "Duminica în familie"? Ce te aştepţi să rămână la fel şi ce să se schimbe?
- În calitate de corealizator n-am aşteptări, ci idei, planuri concrete, scheme de desfăşurare pentru show-ul meu care durează trei ore şi e în direct. Am schimbat la fiecare început de sezon câte ceva, ca să atragem telespectatori de toate vârstele şi cu tot felul de preferinţe. Fără îndoială, actualul format e cel mai dinamic de până acum, are cele mai multe rubrici şi nu mai acordă spaţii atât de ample discuţiilor cu un singur invitat, pentru că asta îi plictiseşte pe alţii, în timp ce unora le place. Că nu poţi mulţumi pe toată lumea e sigur, dar că poţi să faci în aşa fel încât să vii în întâmpinarea dorinţelor a cât mai mulţi, e o obligaţie profesională.
- Ce îţi doreşti să faci altfel decât până acum?
- Îmi doresc să aduc în faţa publicului căt mai multe poveşti de succes româneşti şi cât mai multe exemple bune de reuşită în viaţă şi în carieră. Suntem derutaţi cu toţii de ceea ce citim în jurnalele mondene, de cei care fac audienţă cu înjurături, ţipete sau incultură, aşa încât acesta e principalul nostru scop: să demonstrăm că România are oameni de calitate, că valoarea unui om nu e dată de bani sau de succesul de-o vară, ci de consistenţa muncii lui, de discursul şi imaginea lui şi, bineînţeles, de felul în care relaţionează cu propria familie. "Duminicile în familie" sunt, în primul rând, emisiunile despre oameni care merită să fie în prim-plan fie că sunt actori, cântă, dansează, scriu, pictează, fac politică, sunt profesori sau medici, jurnalişti sau inventatori, oameni de afaceri sau tineri ambiţioşi.
- Cum funcţionează acum proiectul "Duminica în familie"? Cât din ce se întâmplă acolo e făcut de echipa ta proprie? Cine sunt cei mai importanţi oameni cu care lucrezi?
- "Duminica în familie" a fost inventată, ca format, de Dumitru Moroşanu, Octavian Iordăchescu şi mai tânăra Corina Voicu. Ei sunt părinţii, iar eu am fost mereu copilul care a învăţat de la ei, care i-a ascultat, dar a şi făcut de capul lui, care a greşit, dar a reuşit să facă şi performanţă. Sigur că şi eu vin cu multe idei, sigur că le şi punem în aplicare, dar acum e muncă de echipă şi e o noţiune care mi-a intrat în cap ca literă de lege în televiziune. Cu toate că eu par protagonista, nu aş exista fără cei din redacţie, din echipa tehnică, din studioul de emisie, de la marketing, promo, P.R. etc. Eu devin importantă în momentul în care intrăm în direct, atunci port pe umerii mei sarcina de a nu-mi bate joc de munca întregii echipe, dar, în acelaşi timp, fiecare om din echipă e dedicat reuşitei generale. Nu lucrez cu amatori, nu mai sunt o amatoare sau o începătoare, aşa încât toţi ştim termenii ecuaţiei succesului şi ne bazam total unii pe alţii, altfel nu se poate. Am format multe echipe de-a lungul timpului şi sunt tare mândră că toţi oamenii pe care i-am învăţat televiziune sunt astăzi valoroşi şi molipsiţi total de acest microb, îşi iubesc meseria şi mă iubesc şi pe mine. În plus, cei care nu mă iubesc, mă respectă, ceea ce e foarte important şi niciodată n-am avut reclamaţii de la oamenii cu care am lucrat. Eu i-am iubit pe toţi, am învăţat de la toţi şi cu ei am ajuns unde sunt astăzi.
- Cum merge firma de producţie? Ce proiecte mai ai pe piaţă şi ce proiecte mai ai în lucru despre care mi-ai putea vorbi.
- Firma mea de producţie a stat "pe butuci" o vreme, pentru că am considerat că fiul meu e mai important decât orice. Abia în ultimele luni am început s-o reactivez şi am produs cele patru filme documentare (Afganistan, Irak, Africa de Sud şi Delta Dunării). Încep să mă gândesc serios şi la alte proiecte de televiziune, pe care să le produc şi să fie prezentate de alţii. Nu pot vorbi încă despre aceste emisiuni, n-ai voie să baţi toba până nu semnezi contractele, în televiziune, aşa cred eu...
- Crezi că te-ai putea îndrepta şi spre alt gen de emisiune pe care să o prezinţi? Ce fel de emisiune ar fi?
- Mi-a rămas în suflet "Gala", pe care am creat-o, realizat-o şi prezentat-o la B1 şi aş face-o oricând. A fost cel mai drag şi important proiect al meu, am conceput-o de la decor până la ultimul detaliu redacţional şi mi-a adus mari satisfacţii profesionale. Existau, până astăzi, pe toţi pereţii studioului B1, semnăturile şi gândurile tuturor invitaţilor "Galei" - Marie France Ionescu, Gabriel Liiceanu, Oana Pellea, Victor Rebengiuc, Mircea Daneliuc, Benjamin Netanyahu, Goran Bregovic, Nadia Comăneci şi Bart Conner, Ilie Năstase, Mircea Cărtărescu şi atâţia alţii. Mă impresionează teribil, am un nod în gât de câte ori trec pe-acolo şi le mulţumesc că nu le-au şters. Aia e o istorie pe care puţin o pot invoca, am fost privilegiată, ştiu...
- Care sunt producţiile tale preferate de televiziune?
- În România iubesc "Divertis", e cel mai de calitate umor, dar şi cel mai bine realizat show de acest tip. De câte ori am timp, îl urmăresc pe Larry King sau emisiunile idolului meu, Barbara Walters. Îmi plac oamenii de talk-show, de la ei învăţ în fiecare zi, de ani de zile... Îmi mai plac emisiunile Marinei Constantinescu, o fiinţă ireal de frumoasă şi inteligentă, şi sensibilă... O ador! Cătălin ştefănescu aduce cei mai interesanţi oameni şi are cel mai natural dialog cu ei, iar emisiunile cu Cristian Tudor Popescu, Emil Hurezeanu, Stelian Tănase sau Mircea Dinescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu sunt speranţa mea că televiziunile nu se vor maneliza, becaliza, oteviza, vadimiza sau chiar... vedetiza periculos, găunos, dezastruos...
- Acum că eşti o mamă mai experimentată, care e raportul timp cu familia vs muncă?
- Am mai spus-o, dacă eşti un om organizat, ai timp pentru toate. Eu sunt. Fiecare jumătate de zi e a fiului meu, iar când adoarme, plec la muncă. Orice s-ar întâmpla, cel puţin două zile pe săptămână, întregi, le petrec cu familia mea. Am învăţat să mai spun "nu" invitaţiilor inutile, şedinţelor foto de care nu mi se pare că am nevoie, nu pierd niciodată vremea pe la cafele, restaurante, întâlniri mondene sau acţiuni ilogice. Sunt stăpâna timpului meu şi nu-l las să-mi încurce viaţa, aşa încât împac pe toată lumea, inclusiv pe mine şi pe cei din familia mea. De multe ori, îmi iau fiul cu mine la televiziune sau la Guerila şi cred că e firesc aşa. Află şi ce lucrează mama lui, cunoaşte oameni noi, e fericit că e cu mine, iar eu sunt şi mai fericită. E doar o chestiune de organizare şi de stabilire fermă a priorităţilor. N-am vrut nicio clipă să renunţ la carieră pentru familie, am ştiut mereu că asta vreau şi că vremurile în care trăim ne dau soluţii de adaptare din mers. Fac o echipă foarte bună cu soţul meu şi la acest capitol, amândoi muncim mult, dar ne ţinem locul unul altuia atunci când e vorba de Ayan. şi sunt absolut convinsă că m-aş descurca şi cu doi copii! Andreea Esca mă inspiră de câte ori o văd, Lucian Mândruţă, la fel, deci nu mi se pare imposibil, poţi face şi carieră, poţi ţine foarte bine o familie în jurul tău, numai să vrei foarte tare şi să ai forţa să nu te plângi aiurea, ci să-ţi creezi culoarele necesare: unul pentru evoluţie, altul pentru armonie şi iubire, unul pentru relaxare şi încărcat bateriile, altul numai pentru tine, pasiunile tale, sufletul tău, prietenii tăi..