Micul Paris, marele şantier

valoarea caselor şi a terenurilor urcă oriunde se investeşte. Parisul trăieşte mersi bine din imaginea sa, recuperând cu vârf şi îndesat cheltuielile făcute acum 150 de ani, când s-au

valoarea caselor şi a terenurilor urcă oriunde se investeşte. Parisul trăieşte mersi bine din imaginea sa, recuperând cu vârf şi îndesat cheltuielile făcute acum 150 de ani, când s-au tăiat marile bulevarde. Câţi se vor bate să vadă Micul Paris, nu se poate şti. Venind dinspre aeroport, îi va întâmpina oleacă de Tokyo, pe lângă Zoo Băneasa: un pasaj corcit cu o pasarelă şi decorat cu fundiţe de asfalt. Pe drum, au observat, desigur, viloaie gen Southfork Ranch, Texas. În centru vor întâlni zgârie-nori, ca-n New York, iar în cartiere, "cutii de chibrituri" ca-n Celiabinsk-ul din inima Rusiei. şi, deasupra tuturor, împungând cerul, cupola Catedralei Neamului. Astăzi, după ce l-au desfigurat sărăcia, o dictatură megalomană şi, postrevoluţionar, mafia din primării, e greu să mai spui cu ce seamănă oraşul. Poate că tocmai amestecul de stiluri îl va face căutat de turişti. Pentru ca ei să vină în vizită şi pentru ca bucureştenii să trăiască bine în oraşul lor, trebuie să fie rezolvate câteva probleme. În primul rând, blocajele din trafic. Nu mai e mult până când maşinile parcate vor umple străzile, dintr-un capăt în altul. Pe unde să mai şi circule? Urmează apoi murdăria, alt semn distinctiv al Capitalei. Clădirile gri-şobolan, nevăruite de la inaugurare, par scoase din coşul de gunoi, iar praful sufocă totul, dacă nu plouă. Când plouă sunt inundaţii, fiindcă nu merge canalizarea. Primarul Videanu are câteva soluţii. Infrastructura necesită investiţii, pentru care e nevoie de fonduri. Primăria a obţinut creditele necesare şi mai avea de luat o decizie: se răscoleşte tot oraşul odată şi se termină repede sau se înaintează treptat, de la o zonă la alta. Bucureştenii n-au fost întrebaţi, Videanu alegând varianta mai rapidă. Cu prăfăraia, nu s-a întreprins nimic. O "perdea" verde în jurul oraşului, care să oprească praful din Bărăgan, ar trebui plantată de guvern. Amenzile pentru proprietarii care nu renovează faţada, măcar în centru, i-ar ridica primarului lumea în cap. Fluidizarea circulaţiei se poate obţine prin lărgirea străzilor, prin extinderea metroului, care să preia o parte din trafic, sau, ideal, prin amândouă metodele. Videanu a hotărât să taie noi bulevarde, să continue proiectul Basarab şi să amenajeze mai multe parcări. Publicul n-a fost consultat. În esenţă, nici n-ar avea alternative, dar dacă nu se obţine sprijinul oamenilor, e greu de dus la bun sfârşit treaba. Urmează o perioadă în care nervii cetăţenilor vor fi întinşi la maximum. Nu-i uşor să locuieşti doi ani pe un şantier. În Centrul Istoric s-a blocat circulaţia şi nu s-a renovat nimic. Avem certitudinea că situaţia nu se va repeta, la scara întregii Capitale?
Băsescu a obţinut sprijin popular în războiul tarabelor, fiindcă a ieşit în stradă să explice care e rostul demolării. Dacă Videanu rămâne în birou, în stradă or să iasă bucureştenii, să protesteze. Nici nu-i greu, cât timp lumea o să meargă pe jos, la serviciu.