Mici şi bere de stânga

l-a ajutat prea mult după scandalurile prin care a trecut. Evaluările interne şi cele independente arată că social-democraţii sunt la limita periculoasă a nucleului lor dur electoral, într-un

l-a ajutat prea mult după scandalurile prin care a trecut. Evaluările interne şi cele independente arată că social-democraţii sunt la limita periculoasă a nucleului lor dur electoral, într-un moment în care PSD ar fi trebuit deja să se fi poziţionat ca alternativă la actuala guvernare. Dar, în loc să pregătească terenul pentru viitoarele confruntări electorale, indiferent când vor fi ele, conducerea din Kiseleff nu reuşeşte să prezinte un mesaj clar măcar pentru militanţii partidului. În lipsă de idei, responsabilii cu organizatoricul au calculat că o raţie de patru mici şi o bere per participant la festivităţi este suficientă pentru a însufleţi moralul maselor largi populare. Problema este că, odinioară, 1 Mai era ziua oamenilor muncii de la oraşe şi sate, dar astăzi nu poate fi decât a celor care muncesc în străinătate. Dacă două milioane de români au sărbătorit peste hotare, în ţară au rămas să celebreze şase milioane de pensionari, dintre care unii, de atâta bucurie, au ieşit de-a binelea în stradă să ceară pensii la un nivel decent. În mod paradoxal, deşi electoratul de stânga este cel mai numeros şi are suficiente motive de nemulţumire, zona stângii este mai şubredă ca niciodată. Luptele interne din PSD s-au prelungit mai mult de un an de zile, iar victoria lui Mircea Geoană în dauna lui Adrian Năstase a venit nu în urma unui program mai competitiv al actualului lider, ci ca urmare a scandalurilor care l-au măturat pe fostul premier din funcţiile de partid şi de stat. De-abia scăpat de Adrian Năstase, Geoană s-a pomenit ameninţat de unde nici nu se mai gândea. Ion Iliescu a pornit prin ţară cu Petre Roman de mână, hotărât să înfiinţeze Polul Social, o formaţiune nici cal, nici măgar, nici partid, nici ONG, dar potenţial periculoasă pentru PSD tocmai prin ambiguitatea naturii ei. Ion Iliescu este, indiscutabil, marele maestru al manevrării unor asemenea "fronturi", şi oricând ar putea, dacă sunt condiţii favorabile, să declare transformarea Polului în partid, aşa cum a făcut cu FSN. Ameninţaţi de pe propriul flanc, reacţia social-democraţilor a fost neconcludentă, arătând că nu ştiu cum să trateze subiectul. Mircea Geoană a fost când favorabil participării PSD la construcţia Polului, când împotrivă. Poziţia PSD este nesigură, pentru că îi lipseşte proiectul politic pentru următorii ani. Militanţii partidului stau cu ochii pe mişcările liderilor şi fac pariuri mizând cine rămâne la conducere, în loc să fie preocupaţi de felul în care va arăta PSD şi, mai ales, cui vor cere voturile la viitoarele alegeri. În timp ce PD s-a dat de trei ori peste cap şi a trecut de la stânga la dreapta fără să sughiţe nimeni, social-democraţii nu reuşesc să devină, în sfârşit, ceea ce scrie pe carnetul lor de partid. Din păcate, patru mici şi o bere nu ţin nici de foame, nici de sete, nici de program politic.