Mi-e dor de-o vizită de lucru

În vara anului 1991, l-am văzut pe Ion Iliescu, în carne şi oase, într-o vizită de lucru la Combinatul Siderurgic Galaţi (CSG). O vizită discretă, fără forfota cameramanilor, cu băieţii din garda de corp relaxaţi, fără gură-cască şi fără aplauzele muncitorilor. Ţin minte că Iliescu asculta serios explicaţiile unui inginer în biroul de comandă cu multe monitoare şi butoane din oţelărie. (S-ar putea să mă înşel, poa

Preşedintele asculta şi dădea din cap. Era de bine ce-i spunea inginerul. Seara, l-am revăzut pe Ion Iliescu dând din cap la Jurnalul de la TVR, care relata despre vizita preşedintelui pe platforma siderurgică. Şi l-am înjurat, nu se mai satură de vizite de lucru, ca şi Ceauşescu! Ce însemnătate istorică a avut vizita preşedintelui la CSG? Niciuna. A schimbat destinul combinatului? Nicidecum. Mai bine de un deceniu, s-a furat tablă din Sidex nu cu camioanele, ci cu garniturile de tren! S-a furat până s-au săturat hoţii şi l-au vândut indienilor de la Mittal.

Acum, se ştie, ArcelorMittal Galaţi a fost lovit de criză, oamenii sunt trimişi în şomaj, cocseria se închide pentru că nu mai este rentabilă... Traian Băsescu tunde oaia. Televiziunile se întrec  să-l filmeze. Ziariştii îl întreabă dacă va mai candida şi el răspunde: „Deocamdată avem criză, sunt europarlamentare, de asta vă arde  vouă?” Apoi, după câteva zile, promite, aşa, ca să le facă în ciudă celor care s-au oripilat de aceste apucături, că va continua să meargă prin ţară şi să participe cu plăcere la sărbătorile populare tradiţionale. „Eu îmi respect poporul,  nu mi-e ruşine de tradiţiile lui”, s-a enervat Băsescu.

Într-adevăr, „să-ţi ţii sărbătorile!” Numai că declaraţia de dragoste faţă de tradiţiile poporului vine în contradicţie  cu „deocamdată avem criză...” Până la urmă, ori este criză, ori este sărbătoare? Ar fi o pretenţie lipsită de logică să-i cerem preşedintelui să-şi îndese casca de oţelar pe cap şi să se ducă la combinatul gălăţean pentru a se interesa despre cum merge criza.

Pentru că acolo este, într- adevăr, criză. (Este ilogică pretenţia pentru că, în primul rând, preşedintele nu poate să dea buzna într-o companie privată, oricât de disperat ar fi de soarta oamenilor. În al doilea rând, trebuie să fie invitat de patron. Şi în al treilea rând, pentru Băsescu criza nu merge, ci pluteşte...) Totuşi, trebuie să ştim de la preşedintele nostru: ne aflăm în criză sau într-o sărbătoare continuă, pardon!, campanie electorală? Trebuie să bărbierim criza sau să tundem oaia?