Mezelurile dăunează grav sănătăţii

Ca orice lucru bun care este ilegal, imoral sau îngraşă, mezelurile sunt gustoase, dar nesănătoase. Şi cu cât sunt mai ieftine, cu atât sunt mai nocive, susţin

Ca orice lucru bun care este ilegal, imoral sau îngraşă, mezelurile sunt gustoase, dar nesănătoase. Şi cu cât sunt mai ieftine, cu atât sunt mai nocive, susţin specialiştii.

Alternative comode şi ieftine pentru o gustare, zeci de soiuri de mezeluri au invadat magazinele alimentare în ultimii ani.

Preţul plătit însă pentru aceste surogate de carne este sănătatea noastră, având în vedere că toate aceste produse au în compoziţie o serie de compuşi chimici (E-uri). Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentară din Bucureşti, explică modul în care sunt preparate mezelurile şi cum am putea alege produse mai bune din magazin.

În primul rând, un mezel este cu atât mai ieftin cu cât calitatea lui este mai slabă, adică proteinele din compoziţie sunt de calitate mai proastă. Şi cantitatea de proteine din mezelurile mai ieftine este mai mică, deoarece altfel nu s-ar putea obţine un preţ atractiv.

Salamurile ieftine conţin mai multă grăsime şi mai multă emulsie de şoric - o proteină cu slabă valoare biologică - sau conţin MDM (Mechanically Deboned Meat - "carne dezosată mecanic"), pasta care rezultă în special din dezosarea carcaselor de pasăre şi care este introdusă şi prelucrată în utilaje speciale.

În Vest, MDM nu este folosit decât la conservele (bile şi pastile) pentru câini şi pisici, deoarece este un subprodus care nu este nici măcar proteic şi care are efecte nocive asupra sănătăţii", explică prof. Mencinicopschi.

MDM-ul conţine, pe lângă resturi de carne, şi resturi de piele, tendoane, chiar şi oase. "În cantitate prea mare, MDM poate perturba echilibrul dintre calciu şi fosfor al organismului, deoarece are în compoziţie un exces de fosfor", susţine specialistul în chimie alimentară.

Substanţe cancerigene

În Uniunea Europeană şi în Statele Unite ale Americii, MDM-ul este folosit în cantităţi foarte reduse, de regulă de ordinul câtorva procente. În plus, este interzisă congelarea şi transportarea de la locul de producţie spre alte locuri (este foarte perisabil, iar riscul pentru sănătatea consumatorilor este mare).

Nici parizerul şi nici crenvurştii ori salamurile ieftine nu au o valoare biologică prea mare din cauza compoziţiei (grăsime, emulsie de şoric, MDM). În cazul muşchiului sau al pastramei, acestea nu trebuie să fie apoase. "Asta înseamnă că au fost injectate cu saramură şi conservanţi, dăunători sănătăţii", avertizează prof. Mencinicopschi.

Pentru a vă da seama dacă mezelul pe care-l cumpăraţi este de calitate, ar fi bine să căutaţi pe etichetă concentraţia de nitriţi şi nitraţi din compoziţia produsului. Pe ambalaj, fie scrie nitrit sau nitrat de potasiu sau de sodiu, fie corespondenul în E.

Nitritul de potasiu este notat E 249, iar cel de sodiu - E 250. Nitraţii de sodiu sunt notaţi E 251, iar cei de potasiu, E 252. Aceştia sunt consideraţi în momentul actual drept produşi posibil cancerigeni. În cazul în care concentraţiile de nitriţi şi nitraţi sunt respectate, nu există pericole asupra sănătăţii.

Pericolul apare doar atunci când se depăşesc cantităţile admise. "Din păcate însă, avertizează prof. Mencinicopschi, chiar dacă pe etichetă scrie că sunt respectate, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, mai ales în cazul firmelor care nu cântăresc exact cantităţile de substanţe introduse.

Adăugarea de nitriţi (folosiţi pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltării bacteriilor producătoare de toxină botulinică) în alimente poate duce la formarea de cantităţi de substanţe cu potenţial cancerigen.

Sfaturile şi informaţiile prezentate în această rubrică nu se pot substitui indicaţiilor şi prescripţiilor medicului de specialitate. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru eventualele efecte adverse provocate de aplicarea sfaturilor publicate.