Meseria de instructor de schi - numai pentru cei cu rabdare de chinez

Putini sunt romanii care, veniti in vacanta la schiat, cauta un monitor care sa-i invete "primii pasi" in acest sport. In general, prefera sa invete singuri. Rezultatul este ca, fara un specialist

Putini sunt romanii care, veniti in vacanta la schiat, cauta un monitor care sa-i invete "primii pasi" in acest sport. In general, prefera sa invete singuri. Rezultatul este ca, fara un specialist langa ei, mai intotdeauna invata "stramb". Abia apoi merg sa caute un instructor de schi care sa-i invete cum sa-si indrepte greselile. Monitorii de schi din Sinaia sunt cotati printre cei mai buni din tara. "Oamenii cred ca a-i invata pe altii sa schieze e floare la ureche. In realitate, este unul dintre sporturile care se predau cel mai greu. Motivul e simplu: oamenii vin la munte sa se distreze, nu vin la scoala, si atunci esti obligat sa gasesti o solutie de mijloc", spune Florin Andrei, instructor de schi la Sinaia de 12 ani. Primul lucru pe care l-a invatat a fost sa-si relaxeze clientul, presarand glumite, din cand in cand, sau povestindu-i o istorioara amuzanta. In plus, si-a format si tactul pedagogic, invatand din proprie experienta sa-l motiveze pe turist sa lucreze. Fara fler, un monitor n-are ce cauta pe partie, spune Florin, e nevoie sa "miroasa" temperamentul clientului, astfel incat sa stie "cum sa-l ia". Cel mai greu este lucrul cu copiii de 5 ani, care habar n-au care e stanga si care dreapta. "In astfel de cazuri nu merge sa le explici, ca oricum nu retin. Nu poti decat sa le arati si sa speri ca te vor imita", zic monitorii. Uneori au de-a face cu copii de bani gata care nu vor sa inceapa lectiile pana ce monitorul lor nu accepta sa faca impreuna cativa oameni de zapada. Florin este nevoit sa faca pe educatorul cu copiii care incep sa tipe de frica pe partie: "Pana nu le spun povesti despre batul fermecat sau despre Degetica, nu se potolesc". Totusi, parca e mai greu de lucrat cu unii adultii care nu recunosc nici in ruptul capului ca n-au mai schiat niciodata. Insa monitorii ii ochesc din prima, dupa felul in care-si cara schiurile pe partie. Incepatorii nu stiu ca un profesionist le tine pe umar, cu varful inainte si cu mana pe varf, astfel incat sa le mentina in balans. Un monitor bun se cunoaste dupa cateva lucruri: iubeste frigul, "citeste" oamenii din prima, stie o limba straina, are cunostinte de fizica si nu fura clientii colegului din statiunile apropiate. La fel de important este sa-si formeze un limbaj de specialitate - "la un cot de partie spunem ca luam viraj, nu ca facem o curba". Monitorii cu ambitii mari, care vor sa fie la moda si pe partie, isi cumpara echipament de zeci de milioane de lei. Cele mai bune schiuri, cu tot cu costum de ultima ora si accesorii complete, ajung si pana la 100 de milioane de lei. E o necesitate pentru monitori sa arate bine fiindca, in mare parte, clientii lor sunt oameni cu bani si cu multe pretentii. Chiar inchirierea unui instructor e scumpa: la Sinaia, costa circa 400.000 de lei o ora. In general nu se castiga cine stie ce fiindca putini au norocul sa predea in fiecare zi. De obicei, dupa doua, trei cursuri, clientul incepe sa se descurce singur. "Predau sportul asta de 30 de ani si in nici un an nu am castigat bani atat de multi incat sa-mi ajunga si dupa terminarea iernii. Ca sa supravietuiesc, mi-am deschis o afacere la Bucuresti. Numai cu schiatul mori de foame", spune unul dintre veteranii partiei de la Sinaia. In extrasezon, cei 18 monitori care lucreaza anual in statiune sunt fie bucatari, fie ghizi, fie manageri. Cativa au fost mai norocosi si au reusit sa se angajeze ca instructori in Canada sau in Franta, prin recomandari. "Monitorii care se respecta fac rost de clienti numai prin recomandari, nu prin anunturi", spune veteranul. Cine vrea sa devina monitor de schi trebuie, dupa ani de practica, sa obtina un atestat de la Asociatia Monitorilor de Schi.