Mergem in Europa in concediu

La summit-ul de la Salonic de saptamana trecuta, Uniunea Europeana a reafirmat in scris sprijinul politic pentru admiterea Romaniei si Bulgariei in 2007. Practic, pentru Bucuresti nu mai exista nici

La summit-ul de la Salonic de saptamana trecuta, Uniunea Europeana a reafirmat in scris sprijinul politic pentru admiterea Romaniei si Bulgariei in 2007. Practic, pentru Bucuresti nu mai exista nici macar scuza ca ne persecuta Europa pentru pozitia adoptata in razboiul din Irak. La Salonic, premierul Adrian Nastase a spus: "Daca vrem sa incheiem negocierile in 2004, este necesar ca raportul de tara prezentat de Comisia Europeana la finalul anului 2003 sa fie favorabil. Pentru ca raportul de tara sa fie favorabil, trebuie sa rezolvam trei probleme: masurile pentru indeplinirea criteriului de economie functionala de piata, reforma administratiei si reforma Justitiei". Departe de Romania, Adrian Nastase a vazut clar cum stau lucrurile in tara. Dar, dupa intoarcerea acasa, cel putin deocamdata, nu a mai urmat nimic. Raportul Comisiei Europene asupra Romaniei va fi prezentat publicului in luna octombrie a acestui an si va constitui documentul pe baza caruia Consiliul European - format din sefii de stat sau de guvern ai "celor 15" - din decembrie, din Italia, va decide daca Romania si Bulgaria vor fi admise in UE in 2007. Practic, in trei luni de zile, Romania ar trebui sa faca mai multe reforme decat in ultimii 13 ani. Ar fi fost deci de asteptat ca la Bucuresti premierul Adrian Nastase sa anunte pentru urmatoarele luni un program de lucru cum nu a mai existat in Romania. Practic, seful guvernului ar trebui sa anunte suspendarea concediilor de odihna in toata Administratia centrala si locala, a deplasarilor fara rost in strainatate, indesirea sedintelor de guvern, analiza zilnica a reformelor pe care le solicita Uniunea Europeana. Daca Romania nu prinde trenul admiterii in UE in perioada 2007-2009, ocaziile urmatoare ar putea sa mai apara abia peste cateva decenii. Invitarea in NATO a rezolvat problema securitatii Romaniei. Admiterea in UE ar rezolva problema prosperitatii Romaniei. Daca premierul Nastase pare sa constientizeze importanta raportului Comisiei Europene, nu este deloc sigur ca la nivel central sau la nivel local lucrurile sunt intelese in dramatismul lor. Mult mai de impact a fost, probabil, declaratia premierului cu privire la faptul ca tot ceea ce va face guvernul de acum incolo are in vedere campania electorala... Altfel, in iulie si august, administratia centrala, ostenita rau dupa cele doua luni de asteptare a restructurarii guvernamentale, cand nimeni nu putea fi sigur de propriul scaun, va merge in concediu. Si nu e atat de grav ca vor lipsi ministri sau ministrii delegati care, la intoarcere, pot sa aprobe imediat niste hartii gata facute, cat faptul ca functionarii care ar trebui sa gandeasca si sa scrie la computer sutele si miile de pagini necesare nu vor fi la lucru. Nici nu ne mai gandim la faptul ca aceste texte ar trebui apoi aprobate de Guvern si trimise apoi Parlamentului, care Parlament este si el in vacanta. Apoi, Comisia Europeana poate strica si buna dispozitie a ministrilor de la Bucuresti. Rapoartele Comisiei Europene au darul sa arate ca imparatul e gol si ca nu este nimic acolo unde nu este nimic. Din acest punct de vedere, Uniunea Europeana este deja singura opozitie constructiva a actualului guvern. Reformele pe care aceasta le cere Romaniei sunt in primul rand in favoarea romanilor si spre binele lor. Tocmai de aceea Europa a inceput sa deranjeze Bucurestiul chiar mai mult decat o faceau in perioada 1992-2000 FMI-ul si Banca Mondiala. In urmatoarele luni, Romania se va afla in fata unui examen indelung amanat: acela de a se trece efectiv de la vorbe la fapte. Ar fi o eroare daca cineva si-ar imagina ca admiterea in Uniunea Europeana se va face in acelasi mod cum s-a facut admiterea in NATO. In cazul Aliantei Atlantice au existat rasturnari dramatice pe scena internationala, au existat 11 septembrie, Afganistanul si Irakul, au existat sutele de militari romani trimisi la Kandahar, acordul cu SUA in privinta TPI sau scrisoarea grupului Vilnius asupra Irakului. In cazul Uniunii Europene miracolele sunt excluse. In cazul UE, deciziile nu se iau in functie de apropierea geografica de Orientul Mijlociu sau autonomia de zbor a avionului Hercules. Acolo este vorba de cifre reci, de masuri administrative si economice care sunt fie suparatoare pentru oligarhiile din Justitie sau Administratie, fie impopulare pentru publicul larg. Oare in cat timp si cum ar putea Ioan Rus sa reformeze administratia publica, sa ingenuncheze baronii locali, sa implementeze normele europene acolo unde greul partidului de guvernamant, Tavi Cozmanca, nu a reusit sa faca mare lucru? Cat de repede va putea Dan Ioan Popescu sa anunte Europei crearea pietei libere a energiei intr-o tara in care problemele energetice nu se vor putea rezolva pe deplin ani buni dupa intrarea in Uniunea Europeana? In privinta reformei din Justitie, e greu de crezut ca d-na Stanoiu va reusi sa faca in timpul vacantei judecatoresti ce a tot amanat sa faca in ultimii doi ani si jumatate... In urmatoarele sase luni, Italia va prelua presedintia Comisiei Europene. Premierul Nastase se bazeaza pe relatia personala pe care o are cu Silvio Berlusconi, pentru ca interesele Romaniei sa fie promovate in decembrie. Daca Romania nu va face, insa, in urmatoarele trei luni, un salt urias nemaiintalnit in istoria sa postdecembrista, nici macar atotputernicul Silvio nu va putea face mare lucru, si aceasta fiindca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana nu mai este de mult o chestiune de politica externa. Ea a devenit, strict, una de politica interna, de adoptare a deciziilor, de munca efectiv, de masuri directe, si nu de fraze intortocheate.