Medicii risca puscaria ca sa poata face transplant de organe in Romania

Romanii care traiesc cu organe de "imprumut" au venit la Congresul Romtransplant sa depuna marturie in favoarea medicilor. "Toata copilaria mi-am dorit sa pot bea si eu apa. Faceam dializa si nu aveam

Romanii care traiesc cu organe de "imprumut" au venit la Congresul Romtransplant sa depuna marturie in favoarea medicilor. "Toata copilaria mi-am dorit sa pot bea si eu apa. Faceam dializa si nu aveam voie mai mult de doua cani de apa pe zi. La 13 ani, inainte de operatie, cantaream cat un copil de cinci ani", isi aminteste "receptoarea" unui rinichi, "si aveam toate oasele strambe, din cauza dializei. Dupa ce m-a operat prof. Lucan, cand m-am trezit din anestezie, l-am intrebat: pot sa beau un pahar cu apa? A spus ca da si abia atunci am inteles ca am scapat de chinuri". Tanara are 22 de ani, este studenta si nu poate trece peste momentul primului pahar de apa baut fara grija: ii dau lacrimile. Un judecator din Vrancea se tine tare: "In fiecare dimineata, eu fredonez pe holurile tribunalului si lumea se mira ca vin asa de vesel la serviciu. Oamenii nu stiu ce inseamna sa traiesti o zi in plus, dupa ce ti s-a spus ca... s-a terminat". Si pe el il ineaca emotia, dar continua: "Am venit sa sustin ceea ce face prof. Irinel Popescu, cel care m-a salvat. Vreau sa demonstrez autoritatilor ca noi, cei cu transplant, meritam investitia pe care au facut-o aprobandu-ne tratamentul. Am iesit din transplant pe 6 decembrie si pe 3 ianuarie m-am prezentat la serviciu, de unde nu am lipsit nici o zi". Dificultatile prin care trece sistemul de transplant in Romania nu par a se reduce de la an la an, dimpotriva. La un necesar de 1.500 de transplante de organ si 4.000 de maduva, se fac, prin eforturile unor centre, doar cateva zeci de transplante. Totusi, peste 1.500 de romani traiesc cu organele altora: 950 au beneficiat de transplant renal, 60 de transplant hepatic, 7 de cord, unul de plaman. Romanii accepta ca rudelor in moarte cerebrala sa le fie prelevate organe pentru transplant. De mai bine de un an, echipele de recoltare coordonate de dr. Victor Zota n-au mai intampinat nici un singur refuz. Atunci, ce a declansat criza in acest moment? Un artificiu contabil al Casei Nationale de Asigurari si al Ministerului Sanatatii! Acesta a prevazut in Planul National de Transplant un numar de interventii destul de mic, totusi mai bun decat deloc. S-au alocat si fondurile pentru testarea pacientilor, conform Planului. Apoi, urmeaza pacaleala: fondurile alocate de Casa de Asigurari pentru transplantul efectiv si pentru medicamente sunt de zece ori mai mici decat necesarul. Prof. dr. Margit Serban, de la UMF Timisoara, ne-a declarat ca a putut efectua, in acest an, un singur transplant de maduva, desi avea prevazute zece in Plan, dar si cu acesta a depasit fondurile aprobate, fiind "admonestata". Prof. Dan Colita, de la Centrul de Transplant Medular Fundeni, acuza autoritatile ca "ii iau pe medici si pe bolnavi la misto". Prof. Colita sustine ca s-a dus la minister sa intrebe de ce sunt trimisi bolnavii la tratament in strainatate, cand se poate face acelasi lucru in tara, si i s-a ras in nas. "Mi-au sugerat sa gasesc sponsori, sa caut arabi cu bani care sa ne finanteze transplantul, ca statul nu poate plati decat testarea", ne-a declarat prof. Colita. "Noi, la Fundeni, am hotarat sa facem toate cele 15 transplante de ficat prevazute in Planul National, pe riscul nostru. Desi, ca toata lumea, primim doar o zecime din banii necesari. Vom aloca diferenta din bugetul spitalului, creand datorii, iar, daca o sa ni se ceara socoteala de catre Curtea de Conturi, vom justifica prin Programul Guvernamental". Riscurile respectarii Programului National alcatuit de minister sunt mari, intrucat directorii care fac datorii pot ajunge in inchisoare. Daca finantarea transplantului e doar in Plan, nu si in realitate, organizarea retelei a fost total ignorata de autoritati. Medicii de la Terapie Intensiva din spitalele judetene nu anunta pacientii in moarte cerebrala, ca sa nu fie obligati sa stea peste program si sa-i ingrijeasca, de aceea echipele de recoltare nu au donatori, s-au plans medicii care fac transplant. Ministerul nu a putut gasi o formula care sa reglementeze situatia, cel mai simplu fiind sa treaca in fisa postului anestezistilor si aceasta obligatie. In schimb, autoritatile doresc sa creasca birocratia, infiintand si o Agentie de transplant, pe langa Comisia de resort si Romtransplant, forul stiintific din domeniu. Asteptand o rezolvare a crizei, pacientii care au apucat sa fie salvati se bucura de viata. "Noi, spune Maria Nicolau, suntem cei care sarbatoresc doua zile de nastere: data din buletin si cea din ziua transplantului".