Mecanismele minciunii: propaganda occidentală

Victimele Revoluţiei au fost folosite şi în scopuri propagandistice

„Adevărul“ vă arată cum a manipulat presa străină pentru a pune umărul la debarcarea cuplului dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu.

În 1971, jurnalistul francez Michel Hamelet, gazetar de casă al comuniştilor de pretutindeni care erau dispuşi să plătească bine, dădea startul în ceea ce  avea să fie o dramatică întrecere întru slăvirea lui Nicolae Ceauşescu, „geniul Carpaţilor".

Nu este întâmplător că această cursă a slăvirii lui Ceauşescu a început cu o carte publicată în Franţa. Modelul şi liniile, odată trasate, puteau fi importate „legitim" în România. Dictatorul român şi-a construit cu grijă imaginea în Occident. Ce se ştie mai puţin este că Nicolae Ceauşescu a apelat chiar la un specialist în branding: americanul Edward Joseph Kloberg, care şi-a luat supranumele de Edward von Kloberg al III-lea.

Acesta din urmă era expert în a „cosmetiza" tirani. A lucrat şi pentru Saddam Hussein, şi pentru Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga. O parte din imaginea bună pe care dictatorul român a avut-o în Occident până în anii '80 i se datorează şi lui Kloberg, a cărui deviză era: „Ruşinea este pentru domnişoare".

Epilogul este dintr-o altă poveste, dar merită consemnat: pe la jumătatea anilor 2000, falit, rămas fără dictatorii de altădată, Kloberg s-a sinucis sărind în gol de pe ruinele unei clădiri din Roma.

Occidentul s-a folosit de Nicolae Ceauşescu atunci când a avut nevoie. Din 1985, de când în vârful piramidei de la Krem­lin a ajuns Mihail Gorbaciov, n-a mai avut. Soarta dictatorului român fusese, aşadar, pecetluită. Revoluţia din decembrie 1989 este un bun exemplu de propagandă în sens invers. Altădată prezentat ca un lider charismatic, veritabil, frecventabil, un curajos oponent al Moscovei, Ceauşescu era acum un tiran sângeros şi decrepit. Cine urmăreşte presa occidentală din anul 1989 înţelege lesne linia: românul trebuia demonizat. Fondul propagandei era autentic: în România Ceauşeştilor era foame, era disperare, era frig. Subiectul a devenit însă cu adevărat viabil pentru Occident doar dintr-un anumit punct. Concret: după Congresul al XIV-lea, din noiembrie 1989, când Ceauşescu îşi ratase ieşirea în viaţă din istorie, în presa din Vest se dă liber inclusiv la idei precum aceasta: poporul român îl vrea pe Ceauşescu mort. Un exemplu elocvent este amplul articol semnat de Jean-Paul Mari în „Le Nouvel Observateur".

Era săptămâna 14-20 decembrie 1989, o săptămână bună pentru revoluţii. Încă din al doilea paragraf, Jean-Paul Mari scrie fără echivoc: românii nu mai aşteaptă decât moartea „geniului Carpaţilor". Tabloul este în tuşe clare: un nebun megaloman, un Stalin întârziat, un bufon cu mâinile murdare. Jean-Paul Mari e categoric: Ceauşescu a făcut din propria ţară un buncăr! Situaţia nu mai putea continua. Şi nu a mai continuat. Articole cu ton similar au apărut în multe alte publicaţii, mai mari sau mai mici, din Occident înainte de căderea ultimă, fatală, a dictatorilor români.

"Cuvântul «Timişoara» a devenit sinonim cu manipularea prin presă."
„The Guardian"
2005

"Totul ne lăsa să credem, şi aici înţelegând imaginile care soseau, că informaţia era corectă."
„Libération"
4 aprilie 1990

O escrocherie cât un secol

Michel Castex era, în 1989, reporter la agenţia de ştiri France-Presse. 22 de ani mai târziu o conduce. A fost în România să relateze Revoluţia pentru un Occident avid de spectaculosul sângelui vărsat live. În 1990 a publicat, la Paris, la Editura Albin Michel, volumul „O minciună mare cât secolul. România, istoria unei manipulări". Cartea a fost premiată şi a stârnit vâlvă internaţională. ­Castex demolează riguros toate miturile care înconjuraseră Revoluţia românilor, arătând că procesul Ceauşeştilor a fost, în fapt, o mascaradă cu iz stalinist, că minciuna genocidului a fost propagată în Vest cu abilitate de mai multe mijloace media, partenere sau doar victime într-o „minciună cât secolul".

Ziua decisivă: 11 martie 1985

Michel Castex observă, şi el, cum, după 11 martie 1985, ziua în care Gorbaciov preia Puterea la Moscova, Ceauşescu ajunge, treptat-treptat, să fie prezentat în mass-media occidentale ca un dictator feroce. Apogeul s-a consumat în decembrie 1989. Ziaristul francez, supus propagandei şi dezinformării a intrat în România convins că Nicolae Ceauşescu e un criminal de talia lui Hitler sau a lui Pol Pot. Informaţiile care circulau în media occidentale anunţau 64.000 de victime la Timişoara.

Traseul dezinformărilor şi al propagandei a fost următorul: televiziunea maghiară face, pe 17 decembrie, anunţul despre o mare manifestare de susţinere a lui László Tökes, iar agenţia maghiară de ştiri MTI citează un turist cehoslovac anonim care anunţă că s-au tras focuri de armă la Timişoara. Marţi, 19 decembrie, la radioul maghiar se vorbeşte despre o brutală represiune în Banat, soldată cu 400 de morţi. Spirala morţilor fără acoperire creşte constant: agenţia iugoslavă Tanjug plusează, agenţia sovietică TASS măreşte şi ea numărul victimelor, agenţia germană ADN anunţă 4.000 de morţi, cotidianul iugoslav „Vecernje Novosti" mizează pe un bilanţ de 2.500 de morţi şi 1.000 de răniţi. Ziarul iugoslav „Ekspres Politika" pune totul pe o carte falsă: pastorul Tökes a fost ucis în închisoare.

Cine este autorul scenariului

Care este scopul acestor exagerări constante? Concluzia gazetarului francez este că ziariştii occidentali s-au lăsat traşi pe sfoară, că au informat fără să verifice (AFP a anunţat chiar că un vas comercial al unui armator italian a transportat terorişti libieni pentru apărarea dictatorilor, agenţia fiind obligată, apoi, să dezmintă). Că s-au lăsat purtaţi de val. Dar a mai fost ceva. Ce?

Michel Castex nu are reţineri în a spune: în condiţiile unei blocade informaţionale în România, autorul scenariului Revoluţiei avea nevoie ca informaţii cât mai brutale să ajungă, prin Radio Europa Liberă, la urechile românilor. Era nevoie de o stare de inflamare şi de o prezenţă cât mai mare a poporului român în stradă. Cine este, în definitiv, autorul scenariului? Castex argumentează că Moscova, într-o bună complicitate cu Vestul.

Un amănunt: cartea sa a fost demonizată constant în ultimele două decenii de „emanaţii Revoluţiei spontane".

Ceauşescu, doctorul „Horroris Causa"

Poate cel mai bun exemplu de manipulare a fost cazul mamei care fusese spintecată pentru a i se ucide pruncul. Petrecută la Timişoara, oroarea a făcut turul presei occidentale şi era menită să întărească „informaţiile" despre miile de morţi, precum şi zvonul că toţi studenţii din oraş fuseseră „deportaţi" în camioane. Faptul că respectiva femeie şi copilul ei nu aveau nicio legătură cu Revoluţia, moartea lor atunci fiind un fals dovedit, nu scade cu nimic din dramatismul evenimentelor adevărate de la Timişoara.

În anii ’80, Nicolae Ceauşescu a fost abandonat de Occident   Foto: Arhiva Adevărul

Michel Castex sintetizează: „Nu contest ororile, nu contest că au fost ucişi copii. Ar fi stupid. Ceea ce afirm, ceea ce este esenţial, ceea ce vreau să spun este că în privinţa dimensiunii şi planificării criminale a masacrului am fost manipulaţi". Scena mamei şi a copilului a fost, aşa cum s-a demonstrat în ianuarie 1990, o făcătură.

Detaliile ignorate

„Revoluţionarii" au ales de la Institutul medico-legal şi de la morgile spitalelor din oraş „victime" convenabile şi le-au prezentat ca produs al fanaticilor pro-Ceauşescu. Michel Castex alege această manipulare ca minciună-simbol a Revoluţiei române. Iată şi un alt aspect: după Revoluţie, oraşul francez Nisa căuta înfrăţirea cu oraşul-martir românesc Timişoara. Michel Castex nu a uitat: Nicolae Ceauşescu fusese onorat cu titlul de „Doctor Honoris Causa" al Universităţii din Nisa, în 1975, pe când încă era „copilul rebel" al blocului comunist (titlul nu a fost niciodată retras, întrucât regulamentul Universităţii nu permite!).

Ipocrizia Occidentului e taxată corespunzător: dictatorului român i se pregătea, acum, un certificat de „Doctor Horroris Causa". Michel Castex explică de ce nu a putut trece sub tăcere acest amănunt: „Sunt oricum, mereu, destui oameni grăbiţi care preferă «să meargă înainte», fără să se împiedice de detalii".

„Teroriştii printre noi", cu ziarul

Cartea „Teroriştii printre noi" se va vinde împreună cu ziarul „Adevărul" vineri, 9 decembrie. De altfel, la cererea cititorilor, cărţile din seria dedicată Revoluţiei, de la Editura Adevărul, vor fi distribuite cu ziarul, la preţul de 14,99 lei.

Vineri, 9 decembrie: „Teroriştii printre noi" de Grigore Cartianu, Andrei Crăciun, Mihai Voinea şi Cristian Delcea

Vineri, 16 decembrie: „Crimele Revoluţiei" de Grigore Cartianu

Vineri, 23 decembrie: „Sfârşitul Ceauşeştilor" de Grigore Cartianu