La Matca, fiecare gospodar are o maşină şi un solar

De aproape 100 de ani, localnicii din comuna gălăţeană alimentează toată ţara cu vestitele roşii şi vestiţii castraveţi "de Matca", făcând din legumicultură un business de

De aproape 100 de ani, localnicii din comuna gălăţeană alimentează toată ţara cu vestitele roşii
şi vestiţii castraveţi "de Matca", făcând din legumicultură un business de succes.

De pe deal, de la monument, acoperişurile caselor nu se mai văd din cauza foliilor de celofan care lucesc în soare ca nişte oglinzi. 114 kilometri de drumuri împânziţi de solarii. E un peisaj care îţi taie respiraţia. Comuna Matca, una dintre cele mai bogate din Moldova, produce mii de tone de roşii şi castraveţi în fiecare sezon. Aici toată lumea munceşte, tot timpul anului. Dimineaţa, birturile sunt goale, străzile pustii, nimeni nu stă degeaba. Oamenii sunt ascunşi în solarii pregătind răsadurile pentru producţia de anul acesta.

Taică-meu a muncit în Israel, în construcţii. După ce îşi termina programul de opt ore se ducea într-o piaţă unde se adunau toţi românii în speranţa că vor fi aleşi de patronii care aveau nevoie de forţă de muncă pentru câteva ore. Venea patronul cu mâinile în buzunar, îi măsura din ochi şi spunea: "Tu, tu şi tu", alegându-i pe cei mai zdraveni.

"Mergeţi să descărcăm o maşină de nisip". În comuna gălăţeană Matca, vara, se întâmplă la fel. Oameni fără serviciu din toată Moldova se adună în centrul comunei, iar patronii îşi aleg muncitori pentru lucrul la solariile de legume. "Înainte veneau moldovenii de peste Prut şi ne ajutau la treabă. Acum, nu le mai dă voie", spune unul dintre legumicultori.

"Mi-au trimis şi scrisoare prin care mă rugau să le fac invitaţie, şi tot nu au primit viză", se plânge mătcaşu. Peste 2.000 de mătcaşi sunt adventişti. Aceştia au fiecare câte patru-cinci copii şi nu au nevoie de angajaţi. Familiile se ajută între ele şi astfel îşi acoperă lipsa forţei de muncă.

Roşiile de Matca sunt un brand

Comercianţii din pieţe scriu pe etichete "roşii de Matca", tocmai pentru că legumele produse aici sunt recunoscute ca fiind sută la sută ecologice, de o calitate excepţională. Gheorghe Rarinca are 47 de ani şi a muncit jumătate din viaţă ca mecanic auto. După Revoluţie şi-a făcut solarii pe 800 de metri pătraţi, iar acum cultivă legume pe aproape jumătate de hectar.

El şi familia lui trăiesc numai din asta. Cheltuielile depăşesc uneori 20.000 de lei, însă producţia poate ajunge la 35 de tone de roşii. "Pesticidele s-au scumpit foarte mult, iar eu trebuie să tratez legumele săptămânal", spune Rarinca. Seminţele sunt procurate din Olanda, prin intermediul unor comercianţi din Bucureşti.

Rarinca spune că şi pe vremea lui Ceauşescu mătcaşii făceau rost de seminţe tot din Olanda, pentru că sunt cele mai bune. Cea mai mare problemă cu care se confruntă mătcaşii este piaţa de desfacere. Localncii resping orice formă asociativă care le-ar putea aminti de fostul CAP.

Astfel, atât producţia, cât şi desfacerea se fac într-un haos total. Cum nu există un niciun depozit, un centru de colectare a mărfii în comună, fiecare se descurcă cum poate. Cine semnează contracte cu angrosiştii au desfacerea asigurată. Cine iese în centrul satului cu tona de roşii după el... riscă să rămână cu ea sau s-o vândă cu un preţ foarte mic.

Castraveţii Cornişon, marfă fără concurenţă

"Am făcut şi export în Rusia prin cineva", spune Rarinca. Asta se întâmplă foarte rar însă, pentru că ţăranul din Matca nu are cum să elibereze un certificat de calitate la vânzarea produselor, nefăcând parte din vreo asociaţie. La Matca se cultivă roşii şi castraveţi, în special, însă şi ardei gras, vinete, pepeni sau rădăcinoase.

"Castraveţii cornişon sunt cei mai renumiţi şi se vând foarte bine, pentru că nu avem concurenţă", spun producătorii. "E adevărat, mai fac bulgarii, însă nu ne afectează foarte tare", mai adaugă aceştia. Ţăranii au mers la primărie şi au făcut cursuri de legumicultură, în urmă cărora au obţinut o diplomă. Acea diplomă îi ajută la ridicarea certificatului de producător, pentru a-şi putea vinde marfa.

Cea mai mare problemă a producătorului este că nu are loc în piaţă, la tarabe, din cauza bişniţarilor. "Pieţele sunt ocupate de băieţii deştepţi. Nu ai loc de ei. Aşa că prefer să ne vindem marfa angro", spune Rarinca. Şi Condrachi Gheorghe e legumicultor din tată-n fiu. Are cinci copii şi îi întreţine numai din vânzarea legumelor. Casă, maşină, totul numai din legume. "Dacă faci discotecă sau bar în Matca, dai faliment, sigur", spune bărbatul. "Aici toată lumea munceşte".

Sat de legumicultori fără apă curentă

E îmbrăcat într-un costum negru, e înalt, bine făcut şi zâmbeşte larg. Se dă jos dintr-un Audi tot negru, pe care îl proptise cu botul în aleea primăriei din Matca. Îl cheamă Pohrib Ion, ca pe alţi 600 de consăteni, numai că el fericitul primar al uneia dintre cele mai bogate comune din Moldova. Are deja două mandate şi e sigur că îl va câştiga şi pe al treilea.

"De 8 martie, chem toate femeile la primărie, le dau un cozonac, nişte portocale şi o floare, apoi le pup. Când o pleca baba de la primărie cu sacoşa în mână, cu o floare şi pe deasupra şi pupată, trânteşte ştampila la votare de sare colbul", spune Pohrib. A avut un buget pe 2007 de aproximativ 60 de miliarde, însă i-au mai rămas bani. Nu a avut pe ce să-i cheltuiască.

"Am făcut o grădiniţă cu şase clase şi am asfaltat şase kilometri de drumuri", spune primarul. Gaze există în Matca, însă mai puţin de 400 de gospodării s-au branşat. Lemnele şi sobele de tarcotă sunt în continuare în prim-plan. Din acest motiv, nici apa curentă nu a fost încă trasă, potrivit edilului-şef. "Am studiu de fezabilitate, însă cei care ne dau apa vor să ştie sigur dacă vor avea clienţi. Or, aşa cum lumea nu a vrut gaze, nu cred că vor vrea nici apă, pentru că fiecare gospodar are minimum două fântâni în curte şi hidrofoare pentru sere".

Şcolile din comună însă arată impecabil, bisericile - la fel. Opt biserici, dintre care două adventiste şi una reformată. Ortodocşii, deşi majoritari convieţuiesc foarte bine cu ceilalţi. Primarul Ionel Pohrib, unul dintre cei 600 de Pohribi din Matca, este adventist, însă ajută toate bisericile în mod egal, după spusele oamenilor din comună. Mai face un ban de la fabrica de folie pentru solarii pe care o deţine în Matca, însă el susţine că nu se ocupă de ea. "Am doi angajaţi la fabrica de folie, eu mă ocup de primărie", spune Pohrib.

Legumicultura a dezvoltat alte zeci de afaceri la Matca

Matei Nelu are la numai 33 de ani, o casă, o maşină, o soţie şi patru copii frumoşi. El este unul dintre cei care şi-au dezvoltat businessuri conexe legumiculturii. Importă folie pentru solarii din Ungaria şi Grecia şi vinde toată gama de utilaje agricole, seminţe, ghivece pământ sau flori. Fermierul este numele societăţii lui şi, de când şi-a pus firma pe frontispiciul magazinului, localnicii îi spun "fermierul".

Vinde de 1.500-2.000 de lei pe zi la magazinul lui şi visează să construiască un depozit de colectare a legumelor în comună. Pe lângă el, mai există şi alte firme destul de puternice care comercializează folie, pesticide, utilaje sau seminţe. O comună cu 12.000 de locuitori, din care 90% producători de legume, ar fi trebuit să absoarbă foarte multe fonduri structurale. Doar doi-trei mătcaşi şi-au luat motosape prin SAPARD, iar alţi doi - tractoare.

"E atât de lung drumul şi atât de costisitor ca să obţii 70% din preţul uni tractor, că te laşi păgubaş", spune un legumicultor proprietar de "tractor SAPARD". Primeşti utilajul, dar apoi te obligă să mergi cu el spălat pe la manifestaţii, să ţipi în gura mare ce bine ţi-au făcut ei. Dacă ar fi să întorc timpul înapoi, mi-aş lua tractor cu banii mei", se plânge bărbatul.