Mass media are dureri de dinţi

În ultimele săptămâni se întâmplă pe piaţa media o serie de frământări fără precedent. Un trust de presă de origine turcă vine să investească pe piaţa de televiziune, sub

În ultimele săptămâni se întâmplă pe piaţa media o serie de frământări fără precedent. Un trust de presă de origine turcă vine să investească pe piaţa de televiziune, sub supervizarea lui Cristian Burci, fostul patron al Prima TV. Un jucător italian intră pe piaţa ziarelor de anunţuri gratuite. BMG lansează Business Week. Sorin Ovidiu Vântu achiziţionează trustul de presă Caţavencu. Adrian Sârbu achiziţionează ziarul "Gândul" şi revista "The One" şi lansează revista "Target". Sunt demise unele vedete, altele sunt atenţionate, altele se "autosuspendă" în crize morale de conştiinţă, în timp ce pe alocuri se poartă negocieri pentru transferuri spectaculoase. O agenţie de media anunţă lansarea unei reviste de afaceri distribuită într-un tiraj de tabloid şi intrarea pe piaţa televiziunilor. Se ridică semne de întrebare dacă Splendid Media, regia care manageriază conturile TVR, rămâne sau nu în trustul Caţavencu. Să fie doar o înşiruire de coincidenţe?
În spatele tuturor acestor zvârcoliri pot fi identificate câteva explicaţii simple. Una dintre ele este aceea că preţurile de media vor creşte substanţial odată cu aderarea la UE. Poate că preţul caselor nu se va dubla, dar cel al unui minut de reclamă este foarte probabil să o facă, în timp ce costurile rămân quasi-constante. O altă explicaţie este aceea că, odată cu aderarea, media românească va intra pe piaţa europeană şi, cu siguranţă, vor fi jucători interesaţi să lanseze publicaţii sau televiziuni. Or, cine va avea licenţe tv sau reviste şi ziare cu audienţă se va califica pentru o vânzare pe bani buni către trusturi străine pentru care e mai uşor să intre pe o piaţă nouă printr-o achiziţie decât printr-o investiţie de tip "green field". Nu în ultimul rând, jocul politic îşi anunţă la orizont "cupa românească la miuţa alegerilor", şi aici cine are controlul mass-media are un cuvânt de spus în trocul politic. Din toată această arhitectură de motivaţii, se prea poate ca deciziile pe care le-au luat unii investitori de a achiziţiona sau lansa vehicule de media să aibă în spate calcule foarte reci, în ultima instanţă profund financiare şi care nu au nimic în comun cu "tranzacţionarea de conştiinţe" de care vorbea un cunoscut ziarist. E drept că businessurile de media implică nişte transferuri de imagine publică între anumite vedete şi televiziunile sau ziarele pentru care lucrează, şi pentru unii poate să fie incomodă o anumită asociere, însă nu văd ce legătură are asta cu crizele de conştiinţă, câtă vreme există instrumentul demisiei.
Pentru iubitorii de scenarii, există şi ipoteza conform căreia un anumit jucător se extinde pe piaţa media atât prin acţiuni publice, cât şi prin investiţii colaterale. Însă "mobilul crimei" n-are nimic de-a face cu tranzacţionarea de conştiinţe, ci fix cu tranzacţionarea de acţiuni. Dacă am trăi într-un El Dorado modern şi el ar fi locat în România, probabil că pe una dintre minele de aur ar scrie "Presă". Foarte mercantil şi deloc existenţial, în ciuda crizelor de identitate ale unora.