Mărturii despre teroriştii din slujba „emanaţilor“

Sergiu Nicolaescu ascunde încă multe dintre secretele însângerate ale Revoluţiei din decembrie 1989

 „Adevărul“ v-a arătat vineri cum „armata personală a lui Sergiu Nicolaescu“, formată din militari de la UM 01065, a mitraliat Bucureştiul. Continuăm povestea cu mărturii despre teroriştii aflaţi în slujba „emanaţilor“.

După cum am arătat în episoadele anterioare, Sergiu Nicolaescu a apelat la căpitanul Ion Nicolescu de la UM 01065 (Prahova), pe care l-a chemat la Bucureşti, la 22 decembrie 1989, inclusiv printr-un apel făcut la Televiziune. „Vizita" soldaţilor din Prahova a început tragic, cu un incident la Podul Otopeni, unde au murit cinci oameni, incident prezentat pe larg în ziarul nostru de vineri.

După această tragedie, căpitanul Nicolescu şi regizorul Nicolaescu şi-au continuat drumul spre Televiziune. Povesteşte militarul: „Sergiu Nicolaescu mi-a zis: «Hai, lasă, că pierdem Revoluţia!». Am lăsat morţii şi răniţii în seama unor miliţieni. Sergiu tot trăgea de mine: «E târziu. Dacă veneai când te-am chemat, te puneam ministrul Apărării. De acum asculţi numai de ordinele mele!»".

Coloana militară a ajuns la Televiziune în jurul orei 2.00 noaptea. Era deja 23 decembrie 1989. Continuă căpitanul Nicolescu: „Sergiu m-a condus la etajul 11 al turnului Televiziunii. Mă aşteptam să găsesc război în toată regula, dar în clădire era ordine şi disciplină. La trei-patru minute se mai auzea câte un foc în depărtare. Pentru protecţie, am luat şi doi militari cu mine. La etajul 11, într-un birou, se aflau Dumitru Mazilu, Petre Roman, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu şi câţiva mai mărunţi. Roman mi-a zis de cum am intrat: «Comandante, ai atâtea blindate! Nu ne dai şi nouă câteva?»".

„Nu acuma, băi, prostule! Mai încolo!"

Căpitanul îşi aminteşte atmosfera de lucru de la „punctul de comandă" al Televiziunii: „A intrat cineva şi i-a arătat un bileţel lui Voiculescu. Gelu a exclamat: «Nu acuma, băi, prostule! Mai încolo!». Adică să nu dea atunci informaţia aia, ci să mai aştepte. Mazilu m-a luat în primire: «Domnule comandant, bine aţi venit! O să apreciem. Dispuneţi imediat: o companie la Palat, una la Piaţa Victoriei, una la Gara de Nord, una colo, una colo...». Am răspuns: «Staţi puţin, vă cunosc de la televizor. Înţelegeţi că nu am legături radio, nu pot dispersa forţele.

Am venit aici crezând că e un reprezentant militar care să-mi dea ordine». Mazilu s-a enervat: «Căpitane, nu execuţi ordinul Guvernului? Vrei să te arestez? Sergiule, pe cine ai adus tu aici?». ­M-am enervat şi eu şi am cerut legătura cu generalul Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major. Mazilu voia să mă pună în legătură cu ministrul Apărării, Nicolae Militaru. «Militaru e un general trecut de mult în rezervă. N-am ce vorbi cu el», am spus. S-au enervat şi mai tare: «Nu asculţi ordinele?». Iar eu am ordonat gărzilor de corp: «Glonţ pe ţeavă». Am scos pistolul. Şi atunci, Paul Jerbas, telefonistul lor de acolo, mi-a făcut legătura cu Guşă, care m-a trimis la Otopeni cu ordinul: «Iei comanda aeroportului! Nu se decolează, nu se aterizează»".

În ciuda stăruinţei lui Sergiu Nicolaescu de a rămâne în continuare la Televiziune, căpitanul Nicolescu a luat coloana după el şi a condus-o la Aeroportul Otopeni. A ajuns după măcelul în care au fost împuşcaţi 40 de militari şi 8 civili. Şi după tot acest carnaj, căpitanul Nicolescu a fost la un pas să işte altul şi mai mare. „Acolo era să ne împuşcăm cu USLA-şii care păzeau aeroportul.

Mă gândeam să trag cu tunul şi să dărâm aerogara. Guşă îmi spusese că e ocupată de terorişti. M-am apropiat şi am tras două salve de pe tanc. Am văzut un colonel fugind cu şapca în mână, pe câmp: «Nu trageţi, nu trageţi!». Am dat ordin, din vorbă în vorbă, să nu se mai tragă. Colonelul cu şapca în mână s-a prezentat: «Sunt colonelul Tenie, comandantul Flotilei 50 Speciale. Nu mai trageţi! Nu e niciun terorist, sunt luptătorii de la USLA care apără aerogara»". Ion Nicolescu şi unitatea sa au rămas de pază la Aeroportul Otopeni până în data de 9 februarie 1990.

Oamenii şefilor

Căpitanul Ion Nicolescu este primul om care îşi susţine cu martori declaraţii tranşante despre aşa-zişii terorişti din decembrie 1989.
Nicolescu susţine că a prins în zona Aeroportului Otopeni patru persoane suspecte, care au spus că sunt instruite să tragă în cine trebuie.

„Prin ianuarie am prins un individ absolut comun care, după ce l-am ameninţat, mi-a spus: «Eu sunt cu actuala putere. Da-ţi-mi drumul că altfel o să aveţi probleme! Veţi da socoteală, eu sunt în slujba ţării, a oamenilor care conduc acum această ţară!» Că o să mă recomande cui trebuie dacă sunt înţelegător şi-i voi da drumul. «Cui?» - l-am întrebat. «Şefilor mei», mi-a răspuns. În caz contrar, va avea el grijă să mă aranjeze. A afirmat că şeful lui, al lor - un grup - era un inginer, dar că au şefi mari - actualii conducători. A pronunţat numele lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, Dumitru Mazilu.

L-am predat la Parchet şi am auzit că i-au dat drumul. Şi am mai prins trei inşi într-o căruţă cu care cărau muniţie. Aveau două lăzi de muniţie şi pistoale-mitralieră. Ziceau că le duc la o unitate militară. Şi ei la fel. Că sunt cu puterea. I-am dat la arest şi după aia la Parchet. Pot să depună mărturie pentru asta martorii care au fost de faţă: sergentul Gheorghe Drăghici, sergentul-major Mihail Olteanu, maiorul Adrian Ioanid, maiorul Dan Jugănaru, maiorul Marian Buinceanu, maiorul Ionel Stan, plutonierul-adjutant Mihai Malanca, plutonierul-adjutant Niculae Hariga. Toţi sunt în viaţă".

"Militarul nu negociază victoria, bă, mânca-v-ar tata. Dacă tu tragi în mine, ce, vrei să te pup? Te înfrâng sau mă înfrângi.''
Ion Nicolescu fost comandant al Regimentului 7 mecanizat Prahova

Sergiu Nicolaescu a scos populaţia în stradă

Sergiu Nicolaescu a fost primul revoluţionar care a ţinut un discurs coerent în faţa camerelor de filmat, la Televiziunea Română, în după-amiaza de 22 decembrie 1989. Îmbrăcat impecabil şi cu mintea limpede, Sergiu a făcut un prim apel către angajaţii Ministerului de Interne: „Nu mai ascultaţi ordinele pe care le primiţi. Ele sunt date de nişte oameni care nu sunt conştienţi de momentul pe care-l trăiesc". Regizorul a îndemnat apoi oamenii să iasă din case. A fost primul îndemn de acest fel al Revoluţiei: „Fac apel către populaţie, ieşiţi afară din case, ocupaţi primăriile în mod paşnic. Vreau ca alături de noi să vină întreaga, dar întreaga populaţie. Bucureştiul are două milioane. Un milion vreau să fie pe stradă. Ieşiţi în stradă români, veniţi aici, la Televiziunea Română". Ce a urmat se ştie. Oamenii au ieşti din case şi mulţi au murit împuşcaţi.

Militarii au tras ca la război

Ion Nicolescu  (în medalion), alături de militarii săi de la UM 01065

În primăvara anului 1990, în ziarul „Prahova liberă" a apărut un amplu serial despre misiunea militarilor din Prahova în Capitală. Pe atunci persista încă ideea că militarii români s-au luptat acerb cu teroriştii, iar eroismul se măsura în numărul de gloanţe consumate.

Foc!

În serialul scris chiar de comandantul Nicolescu, dar prezentat la persoana I plural „Noi am luptat, noi am făcut...", se face vorbire şi despre canonada de la Podul Otopeni, din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. „La comanda «foc» a comandantului unităţii, mitraliere grele şi uşoare de pe maşinile de luptă, precum şi desantul de pe tanc au deschis un foc nimicitor, care a spulberat geamurile clădirilor şi ramurile copacilor. În aproximativ cinci minute, punctele de foc ale teroriştilor, instalaţi acolo pentru a încerca să oprească înaintarea noastră către Capitală, au fost neutralizate."

Aceeaşi atitudine a avut-o comandantul Nicolescu şi la Televiziune, în mijlocul oraşului de această dată. Aflând că un soldat de-al său a fost ucis, iar alţi trei răniţi, „Nicolescu a ordonat foc asupra teroriştilor cu toate categoriile şi gurile de foc ale unităţii. A fost un adevărat uragan. Focul extraordinar de puternic al unităţii noastre a pulverizat ferestrele tuturor blocurilor de unde trăgeau teroriştii, la unele căzând acoperişul, altele ­luând foc".

La Aeroportul Otopeni, aceeaşi poveste: „Maiorul Ioanid Adrian, la ordinul comandantului, s-a deplasat cu şase maşini de luptă pe lângă staţia meteo din Otopeni, măturând cu foc de mitralieră, din flanc, dispozitivul teroriştilor. După aproximativ patru-cinci ore de luptă, teroriştii au fost respinşi".

Patimile militarului care ştia prea multe despre Revoluţie

Căpitanul Nicolescu a fost pregătit de Sergiu Nicolaescu vreme de un an pentru evenimentele din decembrie 1989. Regizorul şi-a reglat armele şi s-a antrenat la poligonul de trageri al Unităţii Militare 01065, pe care o comanda Nicolescu. Pe 21 decembrie 1989, Ion Nicolescu a încălcat regimul armelor şi muniţiilor şi l-a alimentat pe Sergiu Nicolaescu cu patru grenade, pe care, spune regizorul, le-a detonat în Piaţa Palatului din Bucureşti în timpul discursului ţinut de Ceauşescu.

Nicolescu a fost primul comandant de regiment chemat în Bucureşti pe 22 decembrie 1989, după instalarea la putere a grupului FSN.
Chemarea a fost televizată. „Căpitanul Nicolescu de la Ploieşti să vină de urgenţă cu blindatele, să apere Televiziunea!", a anunţat crainicul Petre Popescu, la îndemnul lui Sergiu Nicolaescu. 

Omul de casă

Nicolescu a rămas omul bun la toate şi după Revoluţie. A fost chemat la Bucureşti, cu tancurile, şi în februarie 1990, în timpul manifestaţiilor anti-FSN. Tot în 1990, Ion Nicolescu a fost sprijinit de către Sergiu Nicolaescu pentru a fi avansat la gradul de colonel. Nicolescu n-ar fi avut niciun interes să vorbească despre lucrurile tabu ale Revoluţiei dacă nu era eliminat din casta celor pe care momentul „decembrie 1989" i-a făcut puternici.

Însă în 1996, când prietenii săi, neocomuniştii, au pierdut puterea, Nicolescu a început să aibă probleme. El a fost denunţat de câţiva militari în termen că a cerut mită. A fost degradat şi dat afară din Armată. Procurorii care s-au ocupat de caz au descoperit că Nicolescu a pretins şi a primit 7.000 de dolari şi bunuri în valoare de peste 4.000 de dolari (printre care un autoturism Honda Civic) de la soldaţii din unitate, pentru ca aceştia să poată părăsi garnizoana şi să poată pleca în Turcia şi Grecia în scopuri de bişniţă.

Ion Nicolescu, la 22 de ani de la Revoluţie  Foto: Cristian Delcea

Pentru a justifica lipsa din unitate a militarilor şi pentru a nu fi înregistrată dezertarea, Nicolescu ar fi eliberat, tot în schimbul unor sume de bani, ordine de permisie false. Nicolescu a susţinut tot timpul că a luat mită 220 de dolari de la doi soldaţi pentru a organiza un protocol, cu ocazia vizitei unei delegaţii militare străine. Cu toate astea, nu s-a deschis niciun dosar penal pe numele lui. Ion Nicolescu a considerat că această „neplăcere" este o răzbunare a ţărăniştilor (Convenţia Democrată Română tocmai câştigase alegerile) şi a aşteptat revenirea la putere a „emanaţilor Revoluţiei" pentru a-şi recâştiga poziţia.

2.000 de lei pe lună

În 2000, odată cu revenirea PDSR la putere, Ion Nicolescu a început să facă presiuni pentru a fi reîncadrat în Armată. „Considerându-i, ca să spun aşa, «datori» la mine pe Sergiu Nicolaescu şi pe Ion Iliescu, am insistat încă din anul 2000 pe lângă primul să fiu încadrat din nou în Armată". Nicolescu şi regizorul Nicolaescu au ajuns la discuţii dure. „«Domnule, chiar vreţi să fac scandal, să fac dezvăluiri?

Mă plimbaţi, nu vreţi să mă primiţi înapoi în Armată, n-am pensie, n-am nimic. Nu uitaţi că eu sunt unul dintre cei care ştiu adevărul despre decembrie 1989 şi că va ieşi un mare scandal!». Nervos, Sergiu Nicolaescu mi-a spus în decembrie 2002 că va lua de la preşedintele Iliescu aprobare pentru reactivarea mea. La sfârşitul lui decembrie 2002 mi-a comunicat, după o discuţie foarte dură, că a obţinut aprobarea preşedintelui pentru reactivarea mea şi că ministrul Ioan Mircea Paşcu cunoaşte problema."

La 27 ianuarie 2003, Ion Nicolescu a dat să iasă pe uşa casei pentru a pleca la Bucureşti, unde, credea el, îl aşteaptă Sergiu Nicolaescu pentru a-l reîncadra în Armată. Însă, când a deschis uşa, a dat nas în nas cu doi poliţişti cu mandat de aducere. ­„M-au dus la Parchetul Naţional Anticorupţie, Sectia Militară, unde la ora 12.00 mi s-a adus la cunoştinţă că sunt arestat pentru luare de mită, după şapte ani de la acea faptă comisă de mine." Pe numele său a început urmărirea penală şi a fost arestat preventiv. Continuă Nicolescu: „A doua zi, fiind sunat de soţia mea şi întrebat de ce am fost arestat, domnul Sergiu Nicolaescu a răspuns cu multă satisfacţie, în felul următor: «Gura bate fundul»". Sergiu Nicolaescu îşi aminteşte de discuţia cu soţia militarului, dar spune că nu are în vocabular expresia de mai sus.

În martie 2004, Ion Nicolescu a fost eliberat din arest preventiv după ce a primit sentinţa: trei ani de închisoare cu suspendare. Şi-a căpătat dreptul de pensie militară, şi-a rotunjit până acum veniturile cu indemnizaţia de luptător cu merite deosebite în Revoluţie - 2.000 de lei pe lună.

22 de ani la Senat

Sergiu Nicolaescu şi-a câştigat, la Revoluţie, un post de senator pe viaţă. Din 1990 şi până azi - numai senator. A rămas în partidul fondat de Ion Iliescu şi s-a ocupat vreme de şase ani cu aşa-zisa cercetare a evenimentelor din decembrie 1989. Previzibil, Comisia „Decembrie 1989" n-a descoperit nimic esenţial. Nicolaescu mai muşamalizează şi în prezent crime la care a fost martor ocular.

Nicolaescu: „Pe viaţă nu dau două parale"

Sergiu Nicolaescu susţine că n-a fost agentul niciunui serviciu secret. Dimpotrivă, spune el, „am fost «microfonat» toată viaţa". Nicolaescu: „Tata a fost arestat în 1947 şi condamnat la 7 ani de Canal. Toţi cei care au făcut puşcărie politică au dat cu pixul şi au devenit informatori. Şi tata a dat. La un moment dat mi-a spus: «Ştii ce mi-a cerut securistul?». «Ce, tată?». «Să fac rost de cheia de la casa ta, ca să-ţi bage microfoane».

«Vezi, tată, ce ai făcut? Vezi unde ai ajuns?». «Dar nu le dau, dă-i dracului». Însă tot mi-au pus microfoane. S-au dus la vecini şi le-au băgat prin tavan. Le-am găsit după Revoluţie. Erau mici, cât jumate de deget. Erau băgate în lemnul de la grinzi. Iar în dormitor aveam două microfoane. N-am trăit vremurile grele ale închisorilor. Probabil, ca să ies din închisoare, aş fi iscălit şi eu . Dar, oricum, pe viaţă eu nu dau două parale. Pot să renunţ la ea imediat. Şi lucrul ăsta îl ştiau securiştii".

"Considerându-i, ca să spun aşa, «datori» la mine pe Nicolaescu şi pe Iliescu, am insistat încă din 2000 pe lângă primul să fiu reîncadrat în Armată.''
Ion Nicolescu fost comandant al Regimentului 7 mecanizat Prahova

Revoluţia la TV

La postul de televiziune B1 TV, de azi până joi, în intervalul orar 21.00 - 22.00, Robert Turcescu dezbate Revoluţia din 1989, în cadrul emisiunii „Sub semnul întrebării", împreună cu invitatul său permanent Grigore Cartianu. Programul 1 al Televiziunii Române difuzează azi şi mâine, între orele 22.00 şi 23.00, două documentare despre Revoluţie: „Piepturi pline, buzunare goale", respectiv „Terorist, erou martir". Ambele filme au fost regizate de Cornel Mihalache.