Marea întoarcere la teatru

Preţul accesibil al biletelor şi repertoriile bogate sunt principalele motive care au umplut din nou sălile de spectacol, în Bucureşti şi în ţară.„Ar trebui să fim recunoscători divertismentului ieftin de la televizor şi plictiselii din lumea politică, pentru revenirea la teatru a publicului”, spune Dorina Lazăr, directorul Teatrului Odeon din Bucureşti.

„Avem un repertoriu solid, irezistibil”, crede Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti. „Vindem 14.000 de abonamente pe stagiune”, afirmă László Bocsárdi, directorul Teatrului Tamási Áron din Sfântu Gheorghe. Declaraţiile celor trei directori sunt confirmate de cifrele de vânzări, care indică o întoarcere evidentă a românilor în sălile de teatru.

La instituţiile de spectacol din Bucureşti, mai ales, dar şi la Sibiu, Cluj şi Sfântu Gheorghe, la spectacolele-vedetă, se formează cozi interminabile. Cei care vor să asiste la reprezentaţiile de top se aşază în faţa caselor de bilete chiar şi cu două ore înainte ca acestea să se deschidă, iar locurile sunt epuizate imediat.

Directorii teatrelor au luat măsuri drastice, pentru ca un număr cât mai mare de spectatori să poată vedea spectacolele importante. La Teatrul de Comedie, 100 de bilete se vând în 40 de secunde, pe internet, iar directorul George Mihăiţă a fost nevoit să limiteze la şase numărul maxim al biletelor pe care le poate cumpăra o singură persoană, la „Casa Zoikăi” şi la „Revizorul”. Cel mai bine vândut spectacol al Teatrului Odeon este „Un Tango Mas”, iar la Naţionalul bucureştean străluceşte „Egoistul”, cu Radu Beligan în rolul principal. „Adevărul literar şi artistic” le-a sugerat directorilor de teatru să găsească soluţii prin care să reducă numărul spectatorilor nemulţumiţi, care încearcă de luni întregi să vadă spectacolele bune.

CARAMITRU: „Criza ridică teatrul“

Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB) spune că principalul motiv al succesului teatrelor este câştigarea competiţiei cu divertismentul televizat. „Oamenii s-au cam plictisit de lucrurile îndoielnice. Aşa că pot vedea la preţuri modice ceva de calitate”, afirmă Caramitru. Media preţului unui bilet este de 15-20 de lei, iar cel mai scump este cel de 30 de lei.

Directorul TNB crede că un alt motiv al revirimentului cultural este, paradoxal, tocmai criza economică. Românii care fac economii şi îşi petrec timpul mai mult în Bucureşti aleg teatrul ca mijloc de recreere. „Şi calitatea teatrului este provocatoare. Chiar dacă stagiunile nu mai sunt ca pe vremuri, un anume standard există”, afirmă Caramitru, care arată că atuurile TNB sunt: repertoriul solid, axat pe reproducerea unor piese clasice, scrise de mari autori români sau străini, actorii de top, precum Victor Rebengiuc (care e angajat al TNB), Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Carmen Stănescu, Damian Crâşmaru ş.a. Repertoriul pe care îl rulează TNB are 40 de titluri, de aceea mai apar şi probleme de programare a spectacolelor, pentru că trebuie să se joace, simultan, la toate sălile.

Bilete vândute „la coada cozii“

Ion Caramitru ştie că publicului îi este greu să găsească bilete. La Sala Mare este cea mai mică problemă, pentru că sunt 1.100 de locuri care se pun în circulaţie şi rareori se ocupă toate. „Sala Amfiteatru are de suferit, e adevărat, pentru că sunt doar 350 de locuri. Cazul cel mai flagrant unde lumea se înghesuie este la «Egoistul». Pe bună dreptate, calitatea domnului Beligan, longevitatea şi prospeţimea lui creatoare îi fac pe oameni să vină, nu o dată, ci de mai multe ori la acest spectacol.

Dar maestrul Beligan nu poate juca mai mult de două ori pe săptămână. Aceste locuri se epuizează, la o coadă, într-o jumătate de oră”. Caramitru a luat măsuri, după ce a primit reclamaţii scrise, din partea publicului. Erau oameni care cumpărau şi 60 de bilete o dată şi le vindeau la suprapreţ, „la coada cozii”. Directorul TNB a luat hotărârea să nu se vândă mai mult de opt bilete de persoană. „Nici nu poţi să dai mai puţine, pentru că vin oameni în numele familiei”, declară Caramitru, care este presat de public să transfere „Egoistul” la Sala Mare. „Nu putem! Este un spectacol de interior, are nevoie să se desfăşoare în intimitate”.

Cu „Inimă de câine”, care îl are în distribuţie pe Victor Rebengiuc, se întâmplă la fel. Se joacă de 3-4 ori pe lună, la o sală de 350 de locuri. „Dar ce soluţii puteţi găsi?” l-am întrebat pe Caramitru. „N-am nicio soluţie. Nu pot să pun de mai multe ori aceleaşi spectacole, pentru că trebuie să se fructifice repertoriul, trebuie să joace şi ceilalţi actori“. Poate o micşorare a repertoriului, axarea lui pe spectacole cu adevărat mari, şi rularea lor mai des?“ i-am sugerat directorului TNB. „Nu poţi să joci numai «Inimă de câine», unde sunt doar 10-11 actori, iar alţii să nu joace. TNB nu poate să facă asta“, apreciază Ion Caramitru.

Plânge lumea după bilete la Afrim

Şi sălile Teatrului Odeon sunt ocupate în proporţie de 90%. „«Un Tango Mas», cu Răzvan Mazilu, se vinde cam în 20 de minute. E adevărat, sunt doar 120 de locuri“, spune Dorina Lazăr, directorul Teatrului Odeon. Ea crede că venirea primăverii o să aducă o scădere a numărului de spectatori, pentru că aceştia o să fie tentaţi mai mult de ieşirile în afara Bucureştiului. „La spectacolele lui Afrim plânge lumea, că nu se găseşte un loc. Imediat după Anul Nou, am avut trei reprezentaţii cu «Gaiţele», într-o săptămână, cu sala arhiplină“. Dorina Lazăr subliniză că „se vinde şi vedeta, se vinde şi spectacolul, se vinde şi regizorul“.

Săli ocupate masiv

Conform unei analize News-In, încasările teatrelor din Bucureşti se apropie, în primele patru luni din 2009, de totalul anului trecut, în condiţiile în care spectacolele fac săli aproape pline. Gradul minim de ocupare a locurilor din sală este de 80-85% la Teatrul Nottara, 80-93% la Teatrul Naţional, 95% la Teatrul de Comedie şi de 100% la Bulandra. Acest indicator a fost calculat pe baza numărului de bilete vândute, raportat la numărul total al locurilor disponibile în sălile de spectacol.

În provincie e mai bineLászló Bocsárdi a declarat, pentru „Adevărul literar şi artistic“ că Teatrul Tamási Áron din Sfântul Gheorghe, pe care îl conduce, a fost „asediat“ în timpul Bienalei „Reflex“, când se formau cozi şi „era bătaie pe bilete“, iar în restul stagiunii aglomeraţia este rezolvată prin abonamente. Teatrul vinde, în fiecare stagiune, 14.000 de abonamente. Strategia este în avantajul abonaţilor, care sunt invitaţi la spectacolele noi în zile dedicate special lor şi au asigurat locul în sală la cel puţin patru premiere pe stagiune. Iar preţul biletelor este cu 10% mai mic decât dacă ar cumpăra direct de la casă. „E o tradiţie, o obişnuinţă a publicului de a-şi face abonament“, conchide Bocsárdi.

Cum să apucaţi bilete

Chiar şi duminica la ora 11.00, la matineu, oamenii veniseră să vadă un spectacol de teatru la TNB

La Teatrul Naţional din Bucureşti, biletele se pun în vânzare sâmbătă dimineaţa, începând cu ora 10.00, cu cel puţin două săptămâni înainte de spectacolul anunţat, şi se epuizează, de cele mai multe ori, foarte repede, chiar în cursul acelei zile. „Sunt oameni care vin de la 7 dimineaţa şi stau până se deschid casele de bilete, dar avem şi sistemul de reţinere prin telefon, iar biletele sunt rezervate până cu o zi înainte”, spune Ion Caramitru. Teatrul se află în negocieri avansate pentru introducerea unui sistem on-line de vânzare a biletelor, dar lucrează şi la un sistem de abonamente şi carduri de membru.

La Nottara, pentru ca spectatorul să fie sigur de un loc în sală trebuie să facă rezervare, de obicei cu două săptămâni înainte.

Teatrul Bulandra. Spectatorii sunt invitaţi să-şi facă rezervări cu trei-patru săptămâni înainte de data spectacolului. De la casa de bilete ni s-a recomandat să hărţuim teatrul cu telefoane. Chiar dacă pe site nu s-a afişat încă programul viitor, casa de bilete îl poate şti, deja, şi îţi poţi face rezervare înaintea tuturor.

La Teatrul de Comedie am fost sfătuiţi să urmărim site-ul marţi, după ora 18.00 şi să venim miercuri, la 10.30, cu o oră şi jumătate înainte de deschiderea casei, ca să fim siguri că apucăm bilet. Dar se pot face şi rezervări online sau telefonic.

Teatrul Odeon: „Noi avem şi posibilitatea asta de a se rezerva bilete online, le avem pe toate scoase la vânzare aşa, dar se întâmplă să nu mai vină oamenii la teatru, chiar dacă şi-au făcut rezervare”, spune Dorina Lazăr, director al Teatrului Odeon.

La teatrele din ţară, în general nu sunt probleme, doar la spectacolele în regim studio, care au mai puţine locuri disponibile. Spectacolele importante se programează des.

Încasările teatrelor

Încasările Teatrului Naţional pe anul trecut sunt de peste 2,3 milioane de lei, iar pe anul în curs, până la 28 aprilie, sunt de peste 1,98 milioane de lei. Numărul de bilete vândute pe 2008 este de 115.900, iar acelaşi indicator pe anul în curs este, deja, de 89.239.

La Teatrul de Comedie, numărul total de spectatori pe 2008 a fost de 44.783. Încasările pe 2008 au fost de aproape 458.000 de lei, iar în acest an încasările, inclusiv pe luna aprilie, totalizează 298.406 lei, iar numărul total de spectatori este de 18.632.

La Teatrul Bulandra,  tot repertoriul se joacă cu casa închisă. Până acum s-au vândut bilete în valoare de peste 1,1 milioane de lei.

La Teatrul Nottara, anul trecut, încasările provenite din bilete au totalizat 600.000 de lei, iar anul acesta se anticipează o creştere până la 650.000 de lei. Până acum s-au făcut încasări de 250.000 de lei. (Cifre
centralizate până la sfârşitul lunii aprilie a acestui an).

Calitatea domnului Beligan şi prospeţimea lui creatoare îi fac pe oameni să vină de mai multe ori la spectacolul «Egoistul».

Ion Caramitru
director TNB

Box office

Bucureşti

Teatrul Naţional: „Egoistul“, „Inimă de câine“, „Eduard al III-lea“, „Don Quijote“, „Ultima oră“.

Teatrul de Comedie: „Revizorul“, „Poker“, „Casa Zoikăi“.

Teatrul Odeon: „Un Tango Mas“, „Ultima femeie a señorului Juan“, „E doar sfârşitul lumii“.

Cluj

Teatrul Maghiar de Stat: „Unchiul Vania“, „Trei surori“, „Richard III“.

Sibiu

Teatrul Naţional „Radu Stanca“: „Faust“, „Cumnata lui Pantagruel“, „Balul“, „Lulu“.

Subterfugiile unui spectator fidel

Aşa-numitul „loc în picioare” se poate cumpăra cu puţin timp înaintea începerii spectacolului  Foto: TNB