Maramureşul, plin de adevărate opere de artă

Maramureşul are, fără îndoială, câteva dintre cele mai frumoase biserici de lemn din lume. Când se vorbeşte despre ele, subiectul este cu mult peste religie şi biserică în sine. Adevărate

Maramureşul are, fără îndoială, câteva dintre cele mai frumoase biserici de lemn din lume. Când se vorbeşte despre ele, subiectul este cu mult peste religie şi biserică în sine. Adevărate opere de artă, unele dintre ele sunt lecţii de cultură şi tradiţie pe care nimeni nu ar trebui să le omită. Maramureşenii nu au cedat provocării timpului şi au continuat să construiască în lemn, nu de mulţi ani ei realizând şi cea mai înaltă astfel de clădire din lume.
Constructorii bisericilor de lemn au împrumutat din diferite stiluri arhitectonice, cum ar fi cel roman sau gotic, ornând pereţii interiori cu picturi care au lăsat istoriei detalii importante despre tradiţiile şi obiceiurile locurilor. Bisericile erau, de multe ori, construite din lemn de brad sau din stejari bătrâni, chiar pe locul unde aceştia erau tăiaţi, iar la construcţie participa întreaga comunitate. În timp, fantezia şi priceperea meşterilor maramureşeni au dus şi la dezvoltarea unei arte a îmbinării lemnului, fără cuie, cunoscută ca "rosturi". Astăzi, din bisericile de lemn maramureşene, opt sunt intrate în patrimoniul universal şi au şanse să fie restaurate în totalitate. Multe dintre aceste lăcaşuri nu sunt foarte bine îngrijite, iar pentru toate există problema accesului. Toţi cei care vor să viziteze o biserică veche de câteva secole sunt obligaţi să ajungă la ea pe drumuri care par a fi din aceeaşi perioadă. Uneori chiar într-un mod exagerat. La frumoasa biserică de la Ieud-"Deal", de exemplu, care se află, ca multe altele, cocoţată pe un deluşor, accesul devine un coşmar chiar şi după o ploaie neînsemnată. Dealul care trebuie "cucerit" pentru a ajunge la biserică se transformă într-un mâl cleios şi consistent, care poate pune probleme oricărei maşini de teren, iar dacă se alege varianta urcatului pe jos şi toată lumea scapă fără căzături, se impun cel puţin cinci minute de şters încălţările pentru a nu compromite interiorul maşinii cu care aţi ocolit gropile până la destinaţie. Totuşi, frumuseţea şi importanţa acestor lăcaşuri de cult impun un compromis şi o acceptare a condiţiilor actuale, pentru că, trebuie recunoscut, ele sunt obiective fără de care o vizită a Maramureşului şi-ar pierde aproape jumătate din valoare.

Sfânta Paraschiva are picturi din 1794
Drumul către Poienile Izei este, până la un punct, acelaşi ca drumul spre Botiza. La un moment dat, după intersecţia din şieu, la o curbă există un semn greu vizibil, care împarte drumurile. În sat se află un alt monument de pe lista UNESCO. Biserica de lemn "Sfânta Paraschiva". Ea a fost construită în 1604, iar, în timp, şi-a modificat aspectul original după gustul proprietarilor. Este o biserică modestă, cu acoperiş în două ape şi turn în stil gotic. Acoperişul este unic, în patru pante, foarte înclinate către sud şi nord, şi aproape verticale către est şi vest. Pictura din interior datează din 1794 şi prezintă Judecata de Apoi.

Biserica Bogdan Vodă are fresce în stil bizantin şi gotic
Biserica de lemn din Bogdan Vodă, construită în 1722 din bârne groase de brad, este una foarte bine păstrată şi extrem de interesantă. Frescele din interior, care îmbină stilurile bizantin şi gotic (şi care se află actualmente în restaurare), ca şi linia arhitecturală unică o deosebesc de restul bisericilor din zonă. Aici se mai păstrează şi un candelabru sculptat în lemn din anul 1801. În aceeaşi curte cu această biserică se află şi o alta nouă şi foarte mare şi mult mai bine îngrijită. Dacă găsiţi biserica de lemn închisă, căutaţi-l pr preotul care stă la două case mai departe şi care vă va deschide cu plăcere uşile lăcaşului.

Botiza, o minune pe valea Izei
Botiza este biserica considerată minunea de pe valea Izei. Aici se ajunge făcând stânga, la singura intersecţie din şieu, şi contorizând o abatere de 10 km. din drumul principal. Botiza este o localitate "veche" de 633 de ani, "ascunsă" între dealurile din jur, şi cunoscută, printre altele, pentru ţesutul scoarţelor (un fel de covoare, care se pun pe pat sau pe pereţi), şi confecţionarea jugurilor pentru boi. Biserica din lemn, construită după acelaşi plan ca cele din şieu şi Rozavlea, se remarcă printr-un pridvor şi frumoasa uşă de intrare, biserica datând, probabil, de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Se remarcă, de asemenea, crucile de lemn din cimitir, lucrate cu ingeniozitate şi gust de meşterii locali.

Bisericile din Ieud, "deal" şi "vale"
Ieudul este situat pe versantul nordic al munţilor ţibleş, fiind străbătută de Valea Ieudului. Aici s-a născut, la 1844, Ioan Mihalyi, autor al lucrării "Diplome maramureşne din secolele XIV-XV", primul doctor în drept din zonă şi primul maramureşean ales printre corespondenţii Academiei Române.La capitolul biserici de lemn, Ieudul stă şi mai bine. Sunt două, "din deal" şi "din vale", ambele intrate în patrimoniul UNESCO. Cea din deal, pe numele ei "Naşterea Fecioarei", este unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din Maramureş. Aşezată, conform tradiţiei, pe un deal, loc ideal de observaţie, biserica este reprezentativă pentru construcţiile maramureşene. Are un soclu de piatră joasă, un acoperiş în două ape, pereţii fiind construiţi din grinzi groase de brad. Spre deosebire de altele, aceasta are o clopotniţă de lemn, aşezată într-un colţ al cimitirului. Remarcabil pentru această biserică este interiorul. Probabil cel mai elaborat şi atent realizat din zonă, el a primit în 1782 aportul pictorului de fresce Alexandru Cobilanschi. Foarte interesantă este şi scara interioară, care este cioplită din trunchiul unui singur copac. În podul bisericii a fost descoperit "Codicele de la Ieud", una dintre cele mai vechi scrieri în limba română, datând din jurul anului 1390. Credinţa populară identifică anul în care este atestat satul cu cel al construcţiei monumentului, adică 1364, dar istoria o plasează la 1717, în aceeaşi perioadă cu biserica din vale, care merită şi ea un popas. Accesul la biserica din deal se face părăsind drumul principal, şi urmând câteva sute de metri, un drum neasfaltat.

Bârsana, în patrimoniul UNESCO
Biserica "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" din Bârsana este construită la 1720. Iniţial a servit ca biserică "abaţială", fiind transformată la 1806, când a fost şi mutată pe locul unde se află acum. Biserica se află în partea central-nordică a satului, pe o movilă din cimitirul vechi. Accesul spre biserică se face prin curtea unei familii din sat (!). Nu vă speriaţi de poartă şi intraţi fără frică. În interiorul bisericii se păstrează picturi extrem de frumoase, originale şi recondiţionate. Biserica este în patrimoniul UNESCO.

Istoria construirii Mânăstirii Breaza
Pe lângă frumuseţile arhitecturale păstrate de secole în patrimoniul bisericesc din Maramureş şi-a făcut loc şi o mânăstire nouă, care impresionează nu atât prin construcţie sau vechime, ci prin povestea apariţiei sale Mânăstirea Breaza. Istoria ei începe, la puţin timp după instaurarea regimului comunist în Romania, în mintea preotului Florea Mureşanu din Cluj. El a fost unul dintre intelectualii duşi la muncă silnică la canalul Dunăre-Marea Neagră. În captivitate, preotul a făcut o promisiune lui Dumnezeu: "Doamne, dacă scap cu bine de aici am să-ţi construiesc un altar biserică sau mânăstire". După doi ani de detenţie, în 1953, preotul a fost eliberat şi după un an s-a apucat de treabă. A reuşit să ridice, la poalele dealului Breaza (cel mai înalt din zonă după munţii ţibleş), o mică mânăstire din lemn şi două chilii alăturate. În 1958 a fost arestat din nou, condamnat la 25 de ani de închisoare, unde a murit după numai trei ani. Lucrarea a fost continuată de "urmaşii" săi din sat. Acum, Mânăstirea Breaza este terminată, iar povestea ei o puteţi afla, în întregime, de la duhovnicul Gavriil Burzo. Mânăstirea se află la 20 de km de Târgu Lăpuş, spre limita sudică a judeţului.