Mămăliga lui tanti Anica

de care se minuna şi Nică a Petrei în povestirile sale. Poate pentru că lumea de-acolo era prea săracă. Sau prea suspicioasă? ("Apăi, domşoară, la mata, la Bucureşti, cresc di tăte. Noi

de care se minuna şi Nică a Petrei în povestirile sale. Poate pentru că lumea de-acolo era prea săracă. Sau prea suspicioasă? ("Apăi, domşoară, la mata, la Bucureşti, cresc di tăte. Noi să-ţi dăm?") Nici măcar gazda mea, tanti Anica, nu m-a ospătat cu bucate alese. Ba, din contră, mai "pitea" de la mine câte un ou comunist (fără gălbenuş, adică) sau vreun pachet de unt câştigat după ore lungi de stat la coadă. Două lucruri am învăţat însă de la ea: să mănânc porumb copt în jar şi să tai mămăliga cu aţa. Mi-e dor de mămăliga "şeea" vârtoasă, de culoarea pâinii rumenite, frământată bine cu făcăleţul în ceaunul de pe plită. Nu semăna deloc cu terciul de Bucureşti, moale şi galben ca puful de puişor. Mămăliga lui tanti Anica "avea vână", după cum spunea ea, era săţioasă şi bogată. şi era nevoie de două braţe zdravene, obişnuite cu hârleţul, ca să apuce ceaunul de urechi şi să-l răstoarne pe fundul de lemn şi, aşa aburindă cum era, să taie mămăliga în patru cu aţa - cu o precizie de bisturiu. Mămăliga lui tanti Anica - cu atât m-am desfătat eu din bogăţia culinară a Moldovei!

Budincă de mălai cu ciupercişi sos de roşii
Ingrediente: 300 g mălai, 3 cepe, 1 rădăcină de pătrunjel, 125 g margarină,1 lămâie, 250 g ciuperci, 1 lingură făină, sare, pătrunjel verde, sos de roşii
Mod de preparare: Se toarnă mălaiul în 3 ceşti de apă clocotită cu puţină sare, se adaugă o ceapă tăiată solzişori, rădăcina de pătrunjel tocată mărunt şi se amestecă tot timpul, până se îngroaşă. Se lasă apoi să fiarbă o oră pe baie de apă. Între timp, se înăbuşă în margarina topită pălăriile ciupercilor stropite cu zeamă de lămâie şi cotoarele tăiate rondele. Se adaugă făina, cele 2 cepe şi pătrunjelul verde, tăiate mărunt, puţină apă fierbinte şi se lasă să fiarbă acoperit, până ce amestecul devine consistent. Se răstoarnă budinca de mălai pe o farfurie adâncă şi se acoperă cu pălăriile ciupercilor, se înconjoară cu picioruşele rondele şi se acoperă cu sos de roşii.

ştiaţi că?
Porumbul a ajuns la gurile Dunării prin secolul al XVII-lea. În Moldova, prima menţiune despre cultivarea păpuşoiului datează de pe vremea lui Constantin Duca. În Transilvania, cucuruzul este menţionat prima dată în 1611, iar în Muntenia, la începutul primei jumătăţi a secolului XVII.

Dacă doriţi să ne împărtăşiţi gândurile dvs sau o reţetă din repertoriul dvs culinar, scrieţi-ne pe adresa redacţiei: Adevărul, rubrica "Reţeta zilei", Piaţa Presei Libere nr.1, Bucureşti, sect. 1. Cele mai bune reţete vor fi premiate.