Maia Morgenstern, femeia care ştie să aibă succes în toate
Actriţa va juca în astăzi alături de fiul ei, Tudor Aaron Istodor, în piesa "Tango Final", programată să înceapă la ora 11.00, la Teatrul Evreiesc de Stat Maia Morgenstern este
Actriţa va juca în astăzi alături de fiul ei, Tudor Aaron Istodor, în piesa "Tango Final", programată să înceapă la ora 11.00, la Teatrul Evreiesc de Stat
Maia Morgenstern este persoana al cărei nume îmi vine întotdeauna în minte atunci când, ca jurnalist, sunt nevoită să dau de exemplu o adevărată vedetă autohtonă, o vedetă de care să se poată spună că este încă tânără acum şi că era foarte tânără la momentul la care a ajuns pe culmile gloriei artistice. Maia se încadrează perfect acestor cerinţe.
Născută sub semnul zodiacal al Taurului, la 1 mai 1962, la Bucureşti, Maia Morgenstern a ştiut de foarte tânără ce vrea exact de la viaţă. A avut putere mereu să o ia pe drumul pe care şi l-a dorit, chiar dacă acesta a fost unul mai anevoios, a reuşit întotdeauna să înfrunte încercările inerente ale destinului uman şi şi-a asumat cu mare curaj deciziile. Profesionale sau personale.
Cine o ştie astăzi, un star internaţional cu trei copii de care se ocupă cu toată dragostea, ar trebui să afle că Maia a devenit mamă pentru prima oară pe vremea când avea numai 22 de ani. Că însărcinată fiind cu Tudor Aaron, n-a renunţat la şansa de a interpreta, ca studentă, un rol dificil în filmul "Dreptate în lanţuri" al regizorului Dan Piţa.
O mamă tânără şi modernă
Echipa de filmare îşi aminteşte şi astăzi cât de rău se simţea Maia în perioada turnărilor, dar cât de fericită era că, tânără studentă fiind, Dan Piţa i-a încredinţat un rol principal. A rezistat unui program infernal, iar în septembrie 1984, la premiera filmului, Maia a urcat pe scenă cu fiul ei în braţe.
Tudor avea numai şapte luni, dar luminile scenei de la cinematograful Scala nu l-au speriat de niciun fel aşa că, pe toată durata prezentării echipei care lucrase la realizarea filmului, a zâmbit drăgălaş din braţele curajoasei şi foarte modernei sale mame, către care şi sobrul Ovidiu Iuliu Moldovan, interpretul rolului principal, a surâs admirativ pe toată durata ceremoniei.
Aşa a devenit Aaron Tudor Istodor primul copil al Maiei, pe atunci măritată cu actorul Claudiu Istodor, un mic "actor" al anilor '80… Între timp, deşi era încă perioada ceauşistă, Maia a avut parte de ofertante roluri în film şi teatru. Tot timpul a avut succes şi a fost apreciată de public şi de critici.
Succes fulminant după '90
După 1989, regizorul Andrei Şerban, revenit în ţară după ani de experienţă occidentală, a intuit în ea că, în ciuda modestiei şi a felului său uşor rezervat în relaţiile cu cei din jur, musteşte de talent insuficient exploatat. A urmat pentru Maia o perioada de mari succese în teatru, alături de echipa lui Andrei Şerban, după care i s-au deschis şi porţile Hollywoodului.
Dacă stai de vorbă cu ea, susţine că filmul "Balanţa" al lui Lucian Pintilie, prezentat cu succes la Cannes, a fost cel care a deschis porţile carierei sale internaţionale. A jucat alături de Monica Belucci în "Patimile lui Hristos", iar bucuria ei este că regizorul şi actorul Mel Gibson i-a dat rolul "din prima", fără să stea prea mult pe gânduri!
Românca noastră a făcut furori graţie rolului mamei Mântuitorului (a vorbit limba aramaică) din pelicula lui Mel Gibson, atât de controversată din cauza durităţii imaginilor, aşa că rapid a mai urmat un nou rol principal alături de Richard Dreyfuss, într-o coproducţie despre Holocaust, intitulată the "The Fence", o poveste de iubire care se petrece în lagărele naziste, cu un scenariu bazat pe povestea reală a lui Herman Rosenblat.
În cei 23 de ani de la primul său film, actriţa a jucat în peste 30 de producţii cinematografice ca "15", "Orient Express", "Cel mai iubit dintre pământeni", "Balanţa", "Mansfeld". Despre o femeie cu o carieră strălucită ai putea crede că n-a mai avut timp pentru iubire. Ei bine, Maia Morgenstern a iubit mereu cu pasiune, iar acum, la 45 de ani "arde" cu aceeaşi putere pentru superba sa mamă (care uneori o mai însoţeşte la evenimente), cei trei copii, Tudor, Eva Leea Cabiria şi Ana Isadora şi soţ. Fetiţele şi soţul sunt mereu alături de ea, iar Tudor, atât cât îi permite vârsta şi statutul său de tânăr actor…
Maia este o mamă exemplară, chiar dacă este şi foarte modernă. La 15 ani de la momentul în care a urcat pe scenă cu Tudor mic, am asistat la o scenă similară, de data aceasta eu, ca jurnalist aflat în culisele unui spectacol, la care marea actriţă urma să susţină un moment de poezie. Era în iarna lui 1999, iar Eva Leea Cabiria abia se născuse.
Dar se afla alături de mama ei, într-un coşuleţ, în culisele Ateneului Român. Şi apoi, câţiva ani mai târziu, indiferentă la prejudecăţile societăţii româneşti care dă verdicte şi fixează limite, Maia a devenit mamă din nou, pentru a treia oară, la 42 de ani… Se poate orice dacă eşti frumoasă, talentată, puternică, plină de iubire. Se poate orice dacă eşti Maia Morgenstern!
Pe aceeaşi scenă cu fiul său
"Tango final", piesa scrisă de argentinianul Mario Diament, regizată de Moshe Yassur, îi oferă Maiei Morgenstern bucuria supremă de a juca alături de fiul său, Tudor Aaron Istodor.
De la premiera din anul 2004 şi până acum, cei doi actori au demonstrat nu doar că iubesc teatrul, scena, meseria în egală măsură, dar şi că au o comunicare perfectă, din ochi, care trece dincolo de indicaţiile regizorale sau de faptul că sunt mamă şi fiu.
Comunicarea lor vine dintr-o iubire şi o înţelegere ideale, dintr-o relaţie în care eternul conflict între generaţii nu a existat niciodată. Iar Tudor îşi adoră cele două surori mai mici….
Cariera
A absolvit Academia de Film şi Teatru din Bucureşti, în 1985.
A jucat pe scena Teatrului Tineretului de la Piatra Neamţ, până în 1988.
1988-1990 - joacă pe scena Teatrului Evreiesc de stat din Bucureşti.
Din 1990 se alătură echipei de la Teatrul Naţional Bucureşti. După absolvirea Academiei de Teatru şi Film, în "85, îşi începe activitatea la Teatrul din Piatra-Neamţ.
În anul 1990, ajunge prin concurs pe prima scenă a ţării. Rolul Medeei din Trilogia antică, regizată de Andrei Şerban, îi aduce primele distincţii teatrale naţionale (Premiul "Lucia Sturdza Bulandra", UNITER).
În 1993, e declarată cea mai bună actriţă a anului pentru rolul din Ghetto, jucat pe scena Teatrului Naţional.
Un nou premiu UNITER în '95, pentru Lola Blau. Pentru filmele ei primeşte numeroase premii ale Uniunii Cineaştilor din România.
Coproducţiile cinematografice în care joacă sunt recompensate la mari festivaluri precum Cannes - în 1992, pentru "Balanţa", şi 1995 pentru "Privirea lui Ulise", "A şaptea încăpere" (Veneţia, în 1996) şi Băieţii Wittman (Moscova, în 1997).






















































