Adevarul.ro

Nu numai Marian Vanghelie şi senatorul Cătălin Voicu au acces la cavouri monument istoric. Samsarii de morminte vând oricui. Reporterii „Adevărul“ au „cumpărat“  cavoul lui Pache Protopopescu.

Au zis că cine o să cumpere o să aibă probleme, că e de patrimoniu", zice lumânăreasa. „Păi, şi ce dacă e de patrimoniu, ce să fie?", se supără Sibian. „Păi... că trebuie să fie monumentul statului". „Păi cum să fie? Dar nu e construcţie cum e a lui Spiru Haret, a lui ăştia, ştiţi?", îşi  linişteşte Sibian potenţialul client. Capela lui Pache Protopopescu se află în lista monumentelor de patrimoniu din 2004, când Ministerul Culturii a emis un ordin special.

Monumentul îngropat al lui Pangrati

Odată tranzacţionată, capela primarului Protopopescu ar putea avea soarta cavoului lui Ermil Pangrati, loc vândut tot de Fane Sibian. Cripta şi osemintele fostului ministru al Lucrărilor Publice în 1912, în Guvernul Titu Maiorescu,  sunt dispărute fără urmă. Acum doi ani, Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane îi concesiona lui Sibian Locul numărul 12 de la figura 91 din cimitir, în suprafaţă de 21 de metri pătraţi, unde odihnea familia Pangrati.

Sibian susţine că a primit locul prin donaţie de la ultimul urmaş al familiei, Ruxandra Brăbeţeanu. „Cavoul era lângă groapa de gunoi şi dânsa a venit la mine şi mi-a zis că nu îşi poate ţine osemintele la groapa de gunoi. Şi prin altcineva m-a rugat... Nu să le scot eu osemintele... M-a rugat să scape de loc. Şi l-am primit prin donaţie", povesteşte Sibian. Actul prin care s-a realizat donaţia conţine şi un fals. Pentru a da veridicitate tranzacţiei, Sibian a fost ridicat la rang de rudă de sânge cu Pangrati. În actul de donaţie se  susţine că el e nepot de văr de-al doamnei Brăbeţeanu. Ulterior, samsarul  a împărţit locul de veci în două şi s-a apucat să caute clienţi.



„Înrudirea" samsarului cu Pangrati

O jumătate din suprafaţă a vândut-o în 2009 unui anume Mihăiţă Mihai, iar cealaltă a dat-o anul acesta unui domn Grindeanu Octavian. La intrarea în criptă există o uşă masivă din bronz, concepută acum mai bine de un veac de renumitul arhitect Statie  Ciortan. Aici stătea scris numele lui Pangrati, dar a fost şters pentru a fi înlocuit cu numele actualului proprietar. Autorizaţia de construcţie a fost eliberată de administratorul Cimitirului Bellu, Virgil Rotaru. „În autorizaţia de construcţie nu se scria dacă se şterge sau nu acel nume de pe mormânt", spune Rotaru.

Gruparea Bellu

Sibian activează cu binecuvântarea angajaţilor de la cimitir. Imaginile filmate cu camera ascunsă îl surprind pe samsar intrând în instituţie ca la el acasă, dând ordine angajatelor de la arhivă şi comandându-şi documente legate de cavoul lui Pache Protopopescu. Una dintre angajate dă un telefon pentru a se interesa în ce condiţii poate Sibianu să tranzacţioneze capela lui Protopopescu.

„Bună ziua, iubita! Pentru monumentele istorice există vreo menţiune pe undeva că nu se poate face vreo donaţie decât cu aprobare?", spune femeia în receptor. În momentul în care angajata aduce din arhivă dosarul cu monumentul fostului primar, reporterul „Adevărul" încearcă să-şi noteze datele privind istoricul capelei, dar arhivista sare ca arsă „Ah!, dar nu notaţi doamnă, vreţi să mă băgaţi în belea?"

Click pentru a mări

Din documentele din arhivă rezultă că ultimul descendent al familiei Protopopescu a donat locul de veci Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea care l-a vândut mai departe actualui proprietar, un anume Şulea. Articol sprijinit de Programul «Supporting Investigative Journalism 2011» al Fundaţiei Freedom House

"Cavoul era lângă groapa de gunoi şi moştenitoarea m-a rugat să scape de loc. Şi l-am primit prin donaţie.''
Fane Sibian intermediar

40 de mii de euro este preţul cerut iniţial de Fane Sibian pentru cavoul lui Pache Protopopescu. În final l-a lăsat la 20.000.

Legea protejează traficanţii

Conform legii,  cei care deţin concesiuni pentru locuri de veci pot dona oricărei alte persoane suprafaţa de teren deţinută şi construcţiile corespunzătoare. Directorul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane promite însă că va lua măsuri pentru a restrânge fenomenul comerţului cu cripte. „Voi întocmi o listă cu locurile de veci de la Bellu care nu mai au proprietari şi voi interzice reconcesionarea de către Administraţie. Din păcate, pe cei care sunt în viaţă şi deţin locuri de veci nu îi putem împiedica să le doneze mai departe", a spus Bogdan Tănase.

Profanatorii Vanghelie şi Cătălin Voicu

În iunie anul trecut, „Adevărul" arăta în exclusivitate cum Marian Vanghelie (43 de ani), primarul sectorului 5, îşi îngropase abuziv bunicul matern, Constantin Niculae (1922-2008), şi încă o rudă, Liliana Bojan (1954-2008), în capela în care odihnea generalul erou Iacob Lahovary (1846-1907), un militar şi un diplomat român care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a schimbat cursul istoriei Europei. Faptele comise de Vanghelie îşi au originea în 2003.

Capela familiei Lahovary, ocupată de rudele lui Marian Vanghelie

Atunci, Radu Dumitru, coleg de partid al lui Vanghelie, aflat în fruntea Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane din Bucureşti, a anulat actul de concesiune făcut pe numele ultimului descendent al Lahovarilor şi a concesionat capela, cu tot cu morţii din groapă, către Nicolae Cristea, subordonatul lui Vanghelie. În 2008, când bunicul lui Vanghelie, Constantin Niculae, a încetat din viaţă, Nicolae Cristea i-a donat capela lui Mircea Sorin Niculae (34 de ani), vărul şi mâna dreaptă a lui Marian Vanghelie. Aşa a ajuns Vanghelie să-şi îngroape rudele în capela unei familii care a marcat istoria României.

Iacob Lahovary a fost erou al Războiului de Independenţă, fiind prezent pe front în calitate de şef de operaţiuni al Marelui Cartier General. Fără el, luptele de la Vidin şi Plevna poate nu ar fi avut acelaşi rezultat. În urma relatărilor din „Adevărul", Marian Vanghelie s-a ales cu dosar penal, fiind cercetat alături de celelalte persoane implicate pentru mai multe infracţiuni printre care „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni" şi „profanare de morminte".

Senatorul „erou"

Prietenul lui Vanghelie, Cătălin Voicu, recent eliberat din arest, după un an de zile, petru fapte de corupţie, şi-a făcut şi el rost de un loc la Bellu, fix peste rămăşiţele pământeşti ale unui alt erou al Războiului de Independenţă, generalul doctor Nicolescu Argeşeanu. Ca şi în cazul capelei Lahovary, tot Radu Dumitru a fost cel care i-a dat loc la Bellu lui Voicu, tot un coleg de partid de-al său. Dumitru, în calitate de şef al Administraţiei Cimitirelor, i-a concesionat lui Voicu terenul şi i-a eliberat ilegal o autorizaţie de construcţie, în august 2004.

Monumentul familiei Voicu, ridicat peste mormântul generalului Argeşeanu 

Senatorul a construit cripta peste mormântul în care se odihneau fiul şi soţia generalului Ioan Nicolescu Argeşeanu şi şi-a scris pe cavou următorul text: „Familia General Voicu Cătălin - O viaţă dăruită statului român". La fel ca în situaţia rămăşiţelor familiei Lahovary, nimeni nu ştie unde sunt osemintele eroului de la 1877, Nicolescu
Argeşeanu.

Groparul Tase şi „şefu' Tati"

Până la apariţia în peisaj a samsarului Fănel Sibian, reporterul sub acoperire este luat în primire de groparul Tase. La vederea potenţialului client, Tase ia atitudinea unui om foarte important. Se plimbă iute printre cruci, ducând în mână un teanc de acte. Are aerul grav al unui afacerist care vrea să îşi mulţumească clientul, oferindu-i o paletă cât mai largă de produse. „Am un loc care acuma e săpat. E la aleea principală, lângă Amza Pelea, lângă ăştia ... Numai staţi să ne înţelegem: vreţi să fie două locuri cu lucrare sau un singur loc? Vă dau o poziţie mai bună sau...".



Cine sunt victimele

Emilian Pache Protopopescu (foto), doctor în drept, cu studii la Paris, Geneva şi Bruxelles, a intrat în istorie ca fiind cel mai bun primar al Bucureştiului. El a schimbat total faţa oraşului. A introdus pentru prima dată iluminatul electric, a pavat străzile şi a introdus liniile de tramvai. Pentru serviciul adus capitalei, astăzi  îi poartă numele o stradă şi o piaţă din Bucureşti. S-a născut în 1845 şi s-a stins din viaţă la 48 de ani, în 1893. Ermil Pangrati (1864-1931), absolvent al Şcolii de drumuri şi poduri din Paris, a fost o somitate în domeniul construcţiilor inginereşti. S-a remarcat şi ca un politician rafinat, fiind numit în 1912  minisitru al Lucrărilor Publice în Guvernul Titu Maiorescu.