Mafia terenurilor înghite şi cultura alunului

O staţiune de cercetare renumită riscă să dispară Cultivarea alunului a fost şi încă mai poate fi la noi o afacere. Alunele produse "industrial", cu ştiinţă, trudă, răbdare.

O staţiune de cercetare renumită riscă să dispară

Cultivarea alunului a fost şi încă mai poate fi la noi o afacere. Alunele produse "industrial", cu ştiinţă, trudă, răbdare. Creatorul genului, am putea spune, românesc de alune, din România, este Ion Botu (foto medalion), din Râmnicu Vâlcea, doctor în ştiinţe agricole. Domnia sa a reuşit să convingă autorităţile din acea vreme a comunismului să fie susţinut în studierea speciilor de alun de pe teritoriul ţării noastre.

Şi a făcut-o ani mulţi în cadrul Staţiunii de Cercetări Pomicole Rm. Vâlcea. Situată la Mihăeşti, în vecinătatea oraşului. Cercetările domniei sale s-au materializat în studii temeinice şi extrem de importante, iar acum speciile obţinute prin determinări genetice sunt cultivate pe loturile experimentale ale staţiunii. De această temă se ocupau cândva şi cercetătorii din Turcia şi SUA, obţinând şi ei, concomitent, rezultate notabile. Nu am aflat însă dacă rezultatele excelente ale dlui dr Botu au fost în atenţia specialiştilor, dacă producătorii români au profitat de aceste rezultate, adică dacă au fost interesaţi să cultive aceşti "aluni româneşti" şi punem accentul pe "româneşti", fiindcă nişte italieni întreprinzători au intrat în posesia unor terenuri şi acum cultivă sute de hectare bune pe pământul generos, am spune, din România. Cu materialul elaborat de doctorul Ion Botu produs în această staţiune. Şi doctorul nostru nu s-a limitat numai la alun, ci, alături de echipa de cercetători pe care o conduce, specializată în genetică pomicolă, a creat alte soiuri noi: pruni, nuci şi castani. Bref, la Râm. Vâlcea, la staţiunea din Mihă eşti sălăşluieşte azi cea mai importantă bancă genetică românească a speciilor de pomi, menţionate aici. Doctorul Botu a mai făcut ceva în lupta lui, căci e o luptă: a salvat staţiunea sa de toate vicisitudinile tranziţiei şi ale brumei de "economie de piaţă" prin care am trecut.

Lipsa de interes a autorităţilor, la orice nivel ne-am raporta, faţă de cercetare în general şi faţă de cercetările pomicole, în special, coroborată cu lipsa de bani au fost principalii adversari ai doctorului Botu. Şi nu numai, căci a mai fost o luptă, pe alt plan. Local. E vorba despre presiunile continue ale împroprietăriţilor postrevoluţionari, care i-au "mâncat" mereu din câmpurile experimentale. Resemnat, dl Botu a acceptat aplicarea legii şi a restrâns cât a putut, cu inima grea, cu durere pentru munca sa, suprafeţele nerevendicate. Loturile experimentale ce au rămas, destinate cercetării, au fost îmbunătăţite cu minuţie şi transformate într-un loc de cercetare ştiinţifică de invidiat.

Ce n-au cerut Brătienii revendică sătenii

L-am găsit la sfârşitul lui februarie pe doctorul Botu şi pe colaboratorii săi puşi în faţa unei situaţii cât se poate de hilare. În comuna Mihăeşti, unde a fost proprietar Vintilă Brătianu, se află o parte din loturile de cercetare ale Staţiunii Pomicole Rm. Vâlcea. Ei bine, familia Brătienilor, descendeţii, nu şi-au revendicat un centimetru pătrat din loturile acestui perimetru. Dar ele au intrat la schimb cu alţi proprietari, în posesia cetăţenilor din comună, cu care i-a prins deja legea împroprietăririi. Nişte băieţi deştepţi, aflaţi chiar printre fostele şi actualele autorităţi locale, care au pus ochii pe pământul staţiunii, unde ar putea fi construită o zonă de locuinţe excepţională, aflată pe drumul spre Valea Oltului la doi paşi de oraş, iau învăţat pe aceştia să şi le revendice. Asta înseamnă că localnicii mai cer o dată ceea ce au obţinut deja, profitând de faptul că urmaşii Brătienilor nu au revendicat nimic aici! Problemă grea. "Românească." Neamprostească, am putea spune, ca o pastişă la "Noi-vrem-pământ!"- ul coşbucian. "Oţi, românaşii noştri din poveste! Astfel, nu este exclus să aflăm în curând că unica bancă genetică a alunului, prunului şi nucului din România va dispărea.

Cupiditatea unor "europeni" via România - Vâlcea

Să fie clar, doctorul Botu, profesor, şef de disciplină la Facultatea de Horticultură din Craiova nu va rămâne deloc în drum. Şi nici colegii dumnealui, majoritatea cadre didactice şi încă valoroase. Nu asta ar fi îngrijorarea. Drama sau chiar tragedia este că vor dispărea însă nişte lucrări care ţin de patrimoniul naţional! Ca monedele dacice. Sau ca tezaurul de la Moscova. Ceva inestimabil. Apoi să comensurăm şi risipa enormă de muncă şi bani publici investiţi în această lucrare, câteva zeci de ani. După ce s-a distrus o astfel de bază de cercetare este aproape imposibil ca ea să se mai refacă vreodată la noi. E vorba despre un proces ireversibil. Căci, selecţiile care au condus la prototipurile de astăzi s-au produs într-un şir ireversibil de ani. Şi ar fi păcat ca ele să dispară, graţie cupidităţii, indolenţei unor inşi care, oficiali sau nu, români fiind, nu mai au în ei nimic românesc.

Nişte europeni... in nuce, cum ar spune strămoşul latin. Că tot e vorba aici şi de nuci.

Drama sau chiar tragedia este că vor dispărea însă nişte lucrări care ţin de patrimoniul naţional! Ca monedele dacice. Sau ca tezaurul de la Moscova.
Ion Botu,
doctor în ştiinţe agricole