Madam Puwak si Europa

Tony Blair, unul dintre cei mai puternici premieri din lunga istorie a Marii Britanii, sub guvernarea caruia prestigiul si prosperitatea tarii sale au avut de castigat, a fost adus in fata justitiei

Tony Blair, unul dintre cei mai puternici premieri din lunga istorie a Marii Britanii, sub guvernarea caruia prestigiul si prosperitatea tarii sale au avut de castigat, a fost adus in fata justitiei si luat la intrebari ca orice alt cetatean. Motivul: acuzatia ca ar fi sugerat serviciilor secrete britanice sa ingroase in rapoartele lor pericolul reprezentat de armele de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein. Astfel, atunci cand a fost implicat in razboiul din Irak, publicul britanic nu ar fi fost corect informat de guvernul sau in privinta pericolului real reprezentat de Saddam. Ancheta are loc dupa ce Marea Britanie si Statele Unite au castigat razboiul din Irak, in timp ce Londra culege roadele politice ale acestei victorii, in sensul ca ramane un actor principal in noul echilibru mondial de forte. Desigur ca in Irak astazi situatia ramane tensionata, iar soldatii britanici continua sa fie ucisi in ambuscade. Mai devreme sau mai tarziu, situatia va fi insa stabilizata, iar atunci multe se vor putea face cu imensele rezerve de petrol ale Irakului. Cu toate acestea, Blair nu este iertat. Televiziunea de stat BBC a prezentat un reportaj, dupa razboi, in care citandu-se un expert al Ministerului Apararii, se arata ca guvernul britanic si-a dezinformat publicul in privinta lui Saddam. Desi pare incredibil la Bucuresti, la Londra puterea nu a putut influenta televiziunea de stat sa opreasca difuzarea materialului. S-a aflat insa care este sursa BBC: cercetatorul David Kelly, un om care, considerand ca a fost obligat sa faca lucruri impotriva constiintei sale, a hotarat sa se sinucida. Desi nu exista absolut nici o legatura intre Tony Blair si David Kelly, justitia britanica a intrat in actiune si de aici incolo nimic nu o mai poate opri. Se asteapta demisia ministrului britanic al Apararii, care nici el nu avea legatura directa cu Kelly, dar implicatiile morale ale scandalului fac imposibila ramanerea sa in functie. Dupa cum arata lucrurile, nu se exclude chiar demisia premierului Tony Blair. Raspunderea politicului in fata alegatorilor nu este proprie doar Marii Britanii, ci intregii lumi civilizate. Nici organismul suprastatal in formare, Uniunea Europeana, nu a fost scutit de asemenea exemple. In 1999, comisarul european pentru educatie si cercetare, Edith Cresson, a fost inculpat pentru fals, uz de fals si obtinere de foloase necuvenite. Ea si-a numit dentistul consilier personal. D-na Cresson nu era oricine. Ea a fost primul premier francez femeie, discipola ferventa a lui Francois Mitterrand, unul din parintii Uniunii Europene. In timpul guvernarii sale era numita "doamna de fier" a Frantei, comparatie cu fostul premier britanic, Margaret Thatcher. Dar, mai presus de orice, ea reprezenta Franta in Comisia Europeana, lucru esential pentru orgoliul cocosului galic. Cu toate acestea, nu a existat indurare. Afacerea Cresson nu s-a soldat doar cu demisia doamnei ex-premier. Ea a provocat demisia intregii Comisii Europene conduse de luxemburghezul Jacques Santer, in martie 1999. S-a considerat ca zisa comisie nu mai avea caderea morala sa ocupe palatul de la Bruxelles dupa ce d-na Cresson trecuse pe acolo. In Bucuresti, aceste exemple, daca nu au fost citite, au fost macar auzite. Cu toate acestea, Guvernul, care declara ca doreste sa intre in Uniunea Europeana si pretinde ca face eforturi in acest sens, inclusiv prin a adopta si a respecta valorile europene, nu poate trece peste interesele personale, mai ales atunci cand acestea se masoara in zeci si sute de mii de euro. Ministrul Integrarii Europene, Hildegard Puwak, a fost dovedita in presa ca a mintit in legatura cu banii primiti pe gratis de la Uniunea Europeana de firmele sotului si fiului ei. Madam Puwak nu poate contesta realitatea si de aceea a balmajit explicatii penibile, invocand "atacuri politice" la adresa ei. La randul lor, colegii domniei sale nu au parut nici o clipa interesati de adevarul celor publicate, ci au cautat in permanenta sa afle daca informatiile presei, si in primul rand ale ziarului Adevarul, sunt furnizate de servicii sau chiar de anturajul d-nei Puwak. Nu e vorba aici de Blair sau Cresson. D-na Puwak e unul din ministrii, multi la numar din nefericire, cu prestatie mediocra. E vorba nu doar de obtuzitatea d-nei respective si de carentele sale de logica sau de faptul ca la Bruxelles este deja folclor faptul ca GUnter Verheugen fuge efectiv cand afla ca madam Puwak trebuie sa apara pe acolo. Pur si simplu rezultatele procesului de integrare nu sunt multumitoare. Problema este insa ca, de acum incolo, d-na respectiva, cea care reprezinta oficial Romania in relatia cu Europa, va aduce mari prejudicii tarii noastre prin simpla ramanere a ei in functie. Ca femeie politica inzestrata cu reflexe de supravietuire, d-na Puwak s-a cerut anchetata de Parchet. Cum o asemenea ancheta poate dura ani de zile, taman bine isi duce la bun sfarsit ministeriatul, prinzand un loc si pe listele de parlamentari PSD la viitoarele alegeri. Faptul ca ea se afla acum inclusiv sub supravegherea OLAF, organismul european antifrauda, nu pare s-o deranjeze nici pe dansa, dar nici restul cabinetului de la Bucuresti. Si asa Romania are o relatie delicata cu Europa. Politic si economic, lucrurile sunt destul de incurcate. Bucurestiul se afla intre ciocan si nicovala dupa ce a semnat vara trecuta acordul cu privire la imunitatea cetatenilor americani in fata Curtii Penale Internationale. Nu se stie nici cat ii va mai convinge ministrul Rus pe nemti, austrieci sau francezi sa nu reintroduca vizele pentru romani, mai ales dupa ce comunitati intregi de romi cu pasapoarte romanesti ocupa piete si cladiri intregi in tarile respective, fiind pe locuri fruntase la hotii, cersetorie si prostitutie. Si, peste toate astea, se adauga si reprezentantul oficial al Romaniei la Bruxelles, afectat de un scandal de coruptie, cu care Bucurestiul vrea sa se integreze in UE. Si nu poate fi altfel, cata vreme insusi premierul Romaniei, dupa ce a discutat cu presedintele la Cotroceni pe tema Puwak, a declarat ca, o data in plus, presa e de vina, deoarece afecteaza imaginea tarii sabotand eforturile oamenilor de bine si politicienilor altruisti: "Cazul Puwak e inchis".