Machiaverlâcuri de tip socialist

Strategii realiste şi inteligente pentru România europeană n-avem. Dar de scenarii menite a arunca democraţia în ridicol nu ducem lipsă. Bunăoară, raportul Institutului de Studii Social

Strategii realiste şi inteligente pentru România europeană n-avem. Dar de scenarii menite a arunca democraţia în ridicol nu ducem lipsă. Bunăoară, raportul Institutului de Studii Social Democrate "Ovidiu Şincai", condus de Adrian Severin. Ceea ce şochează aici sunt modalităţile de acţiune în privinţa suspendării preşedintelui. Autorii au însă grijă să precizeze, în mod parşiv, că vorbesc despre "ceea ce ar face Traian Băsescu în caz că ar dori suspendarea preşedintelui republicii". Adică, vezi Doamne, n-ar fi vorba de ideile pesediste, ci despre rezultatul unei sondări a gândirii băsesciene. Curat machiaverlâc!, ar zice un Pristanda al zilelor noastre.

Ce ne propune Institutul "Ovidiu Şincai"? De pildă, PSD n-ar lăsa să treacă luna fără o şedinţă de suspendare a preşedintelui. Adică, până ce poporul să apuce se pronunţe la referendum, pac! Altă suspendare şi tot aşa până în 2009. Un alt scenariu constă în amânarea sine die a referendumului, că tot nu există o sancţiune pentru asta în textul constituţional. Preşedintele ar rămâne astfel suspendat de parlament până la sfârşitul mandatului. În fine, referendumul ar putea fi repetat, peste un an sau mai bine, în condiţiile neprezentării la vot a jumătate plus unu din alegători.

Că Băsescu a făcut greşeli e clar - de exemplu, cheful televizat cu Gigi Becali, din primăvara lui 2006. Că prin atitudinile sale imprevizibile şi-a adus la exasperare partenerii europeni, iarăşi nu mai e un secret. Că parlamentul poate urma o procedură de suspedare, în caz că vor exista argumente solide, este un demers democratic. Însa de aici şi până la a aplica scenariile imaginate în laboratoarele PSD e cale lungă. Nu de alta, dar acestea ar lovi încrederea în democraţie drept în moalele capului.

Nimic nou sub soare! În ianuarie 1999, PDSR-ul de atunci a încurajat marşul minerilor spre Bucureşti, în speranţa revenirii rapide la putere. Chit că un succes al ortacilor ar fi aruncat ţara în colaps, pe fondul anunţurilor unor agenţii internaţionale privind intrarea iminentă a României în încetare de plăţi. Cei din PDSR au făcut pasul înapoi doar în ultimul moment, când devenise clar că principalul câştigător de pe urma haosului ar fi fost, de fapt, Corneliu Vadim Tudor. Dacă PSD va urma căile descrise în raportul Institutului "Ovidiu Şincai", vom putea să ne întrebăm ce s-a schimbat cu adevărat în acest partid de atunci şi până acum. În definitiv, scenariile invocate merg pe aceeaşi linie, a sacrificării democraţiei în favoarea intereselor partidului.

Poate, pentru partid, merită. Pentru România şi viitorul ei este însă mult prea mult.