Lumina verde data clonarii umane in scopuri terapeutice

Clonarea in scopuri reproductive ramane strict interzisa in intreaga lume

Autoritatea britanica pentru Fertilizarea umana si Embriologie a acordat cercetatorilor de la Universitatea din Newcastle permisiunea de a clona in scopuri terapeutice embrioni umani, ceea ce deschide perspective nebanuite in tratarea unor boli degenerative, cum ar fi diabetul, maladia lui Parkinson sau cea a lui Alzheimer. Clonarea in scopuri terapeutice, care nu trebuie confundata cu cea in scopuri reproductive, este permisa in Marea Britanie din anul 2001, dar este pentru prima oara nu numai in aceasta tara, dar in intreaga Europa, cand cercetatorii au primit lumina verde sa procedeze efectiv la un asemenea experiment. Principiul este acelasi ca si la clonarea in scopuri reproductive, respectiv se inlatura nucleul unui ovul, care e inlocuit cu nucleul unei celule oarecare din corpul uman, de pilda, o celula a pielii. Ovulul astfel preparat este apoi stimulat artificial, sa zicem, cu ajutorul unei mici descarcari electrice, dupa care incepe sa se divida, aidoma unui embrion obisnuit, obtinut din fertilizarea ovulului cu un spermatozoid. Cand embrionul respectiv a atins dimensiunile unui varf de ac, din el sunt extrase asa-numitele celule primordiale (stem cells), adica celule nediferentiate, care se pot ulterior dezvolta in tot felul de tesuturi - nervos, pancreatic, hepatic, osos s.a.m.d., pentru a inlocui tesuturile deteriorate, de exemplu, din pancreas, in cazul diabetului sau din creier, in cazul bolilor lui Alzheimer si Parkinson. Intrucat aceste celule sunt din punct de vedere genetic identice cu cele ale pacientului (de la care a fost prelevat nucleul de inlocuire), fenomenul de respingere nu mai are loc. Ovulele provin de la persoane care urmeaza tratamente pentru fertilitate in vitro si oricum, daca nu erau folosite, acestea trebuiau distruse. La randul sau, embrionul in stadiu incipient de la care s-au extras celulele primordiale este si el distrus. Exista organizatii care considera insa ca distrugerea acestor embrioni echivaleaza cu distrugerea unor vieti, de unde si opozitia fata de acest tip de clonare, autorizata pana acum numai in tari din afara continentului european (cum ar fi SUA si Coreea de Sud), si unde, deocamdata, experimentele sunt neconcludente. Oamenii de stiinta britanici estimeaza ca este nevoie de minimum cinci ani pentru ca primele persoane care sufera de maladiile amintite sa poata primi tratamentul de refacere a tesuturilor deteriorate.