Lumea din dosare

Eliberarea ziaristei franceze inseamna, intr-un fel, si eliberarea jurnalistilor nostri din conspiratia tacerii. Una cate una, piesele sunt puse la locul lor. Cei trei jurnalisti romani au

Eliberarea ziaristei franceze inseamna, intr-un fel, si eliberarea jurnalistilor nostri din conspiratia tacerii. Una cate una, piesele sunt puse la locul lor. Cei trei jurnalisti romani au vorbit, ieri, pentru prima oara liberi, fara spaima ca pericliteaza viata colegei lor de celula. In beciul cu ziaristi se pare, insa, ca au mai ramas suflete. Iesirea la lumina, pe rand, a cate unui ostatic si apoi a altora pune societatea romaneasca in fata unei alt fel de realitati: profesionalizarea terorismului si conlucrarea serviciilor de informatii. Este limpede, pentru oricine, ca serviciile romanesti au lucrat, in Irak, mana in mana cu serviciile straine. Eliberarea ziaristei din Franta, cu toate ca nu se spune deschis acum, nu s-ar fi putut face fara ajutorul serviciilor de la noi. Paradoxul nu este insa acela ca romanii au ajuns sa fie cotati bine pe piata serviciilor din lume, ci acela ca de politica anilor saptezeci au ajuns sa profite, in bine, de asta data, oameni nascuti exact in acea perioada. Localizarea si recuperarea ziaristilor s-au facut, printre altele, si prin activarea studentilor racolati de servicii pe vremea cand erau la facultati din Romania. Nu a fost numai unul si nu au fost numai ei. Sunt si unii dintre arabii care au ramas aici si care au ajuns "bun al intregului popor", dupa cum se exprima un politician, nu de mult. Aceasta mobilizare de forte, atat pentru jurnalistii romani, cat si pentru cei straini, arata ca, pe anumite zone, se pot desfasura actiuni ample, cu toate orgoliile exacerbate ale unora. De multe ori, intre servicii a intervenit suspiciunea, de multe ori in interiorul celulei de criza era sa se nasca o a doua criza. Cu toate astea, interesul comun a miscat lucrurile spre un deznodamant fericit. Cele opt mii de pagini ale volumelor cu dosarele din timpul crizei te fac sa te bucuri, pe de-o parte, dar si sa te sperii, pe de alta. Fise meticulos intocmite, care arata pas cu pas fiecare miscare, atat a serviciilor, cat si a celor supravegheati, transcrieri de convorbiri, planse cu analize de voce si multe asemenea documente dezvaluie o lume in care se regasesc nume de politicieni, oameni de afaceri si oameni de rand. O lume in care structurile de tip mafiot isi arata dimensiunea puterii lor. Este bine ca cineva stie de zona subterana si o tine sub observatie. Pacat ca, de cele mai multe ori, omul de pe strada nu vede finalizarea acestor actiuni din motive care tin mereu de atitudinea politicului fata de abordarea canalelor gri. Este insa ca un cutit cu doua taisuri. Scapate de sub control, aceste servicii isi pot crea universul lor, din care sa dirijeze apoi intreaga scena politica, dar si economica. Transferul de ofiteri din fosta Securitate spre activitati cu caracter economic demonstreaza, pe viu, modul in care persoane cu legaturi in structuri de informatii pot controla de ani de zile o societate cu imunitate scazuta. Operatiunea reusita a aducerii ziaristilor acasa a fost cea care a deschis, cu mai mult aplomb, discutiile despre comunitatea de informatii. In timpul crizei, faptul ca serviciile s-au suspectat, in cateva randuri, unele pe altele, a adus beneficii intregii operatiuni. Politicienii s-au gandit imediat la beneficiile de imagine, pe care le-ar putea avea din coordonarea comunitatii de informatii, dar si la mina de aur pe care o reprezinta "marfa" pusa pe masa de o astfel de structura. Ce santaje minunate si ce majoritati frumoase ar putea face un partid al carui reprezentat ajunge in fruntea unuia dintre servicii. Problema majoritatii actuale este ca, daca se va merge pe varianta numirilor politice, atunci si serviciile vor fi feliate, in functie de culoarea carnetului de partid al sefului. In plus, a aparut si o noua dezbatere. Care din cele doua palate, Victoria sau Cotroceni, va controla intreaga comunitate. Probabil ca vor urma schimbari la varful serviciilor in urmatoarele luni. Ar fi bine sa nu se uite ca acestea nu sunt ale vreunui partid politic si ca, dupa atatia ani, ar trebui scoase din algoritmul politic.