"Lucrăm zilnic ca să eliminăm vizele pentru SUA"

Ce aşteptări avem de la America viitorului preşedinte? Cum este privită România la Washington şi în ce măsură mai poate reprezenta Bucureştiul puntea Occidentului către Rusia, după criza

Ce aşteptări avem de la America viitorului preşedinte? Cum este privită România la Washington şi în ce măsură mai poate reprezenta Bucureştiul puntea Occidentului către Rusia, după criza georgiană? Cum acţionează la Washington ambasadorii ţărilor UE şi cum se manifestă - dacă se manifestă - diferenţele dintre noua şi vechea Europă în capitala americană?

Apoi, ce se mai întâmplă în chestiunea vizelor, ţinând cont că multe ţări foste comuniste au intrat deja în programele care au drept scop libera circulaţie a cetăţenilor lor în Statele Unite? Care va fi relaţia ambasadei cu românii din SUA? Acestea au fost temele pe care le-am pus în faţa ambasadorului României la Washington, Adrian Vieriţa.

Ambasadorul României la Washington, Adrian Vieriţa, vorbeşte despre relaţiile româno-americane, despre SUA şi UE în contextul noii situaţii de criză de la Marea Neagră şi despre problema vizelor

Adrian Sorin Vieriţa face parte dintr-o generaţie de diplomaţi care deja pot fi numiţi "tineri cu experienţă". Mulţi dintre ei responsabili pe dosare importante legate de aderarea la NATO şi Uniunea Europeană.

Vieriţa activează în MAE din 1991. În 2002 a devenit şeful misiunii diplomatice din Germania, iar în 2006, în timpul mandatului lui Mihai Răzvan Ungureanu, a fost secretar de stat pentru afaceri europene şi euroatlantice.

Avea să fie nominalizat pentru Washington de Adrian Cioroianu, asta după ce, iniţial, fusese propus pentru Londra. Se pare însă că nominalizarea iniţială pentru postul din Statele Unite avea şanse minime de a fi agreată de preşedintele Băsescu, astfel că Vieriţa a devenit opţiunea pentru Washington.

El şi-a prezentat scrisorile de acreditare în capitala americană pe 22 ianuarie 2008. Astfel s-a pus capăt unei perioade de aproape un an şi jumătate de interimat, după ce Sorin Ducaru fusese retras la 15 august 2006 şi de atunci nu i se găsise înlocuitor. În parte şi din cauza situaţiei politice de la Bucureşti.

Adevărul: Ne apropiem de alegerile din Statele Unite pe care toată lumea le priveşte cu mult mai mult interes, parcă, decât alte dăţi. Cum credeţi că va fi noua Americă, de după 4 noiembrie, mai ales pentru regiuni precum Balcanii, Europa de Est, zona Mării Negre? Vă aşteptaţi la schimbări majore de viziune?

Adrian Vieriţa: Dincolo de schimbările survenite în urma alegerilor, America se adaptează condiţiilor şi contextului internaţional. Cred că trebuie să ne aşteptăm la anumite accente diferite, independent de cine vine la viitoarea administraţie.

De exemplu, criza din Georgia evident că a determinat cel puţin o anumită atitudine legată de evoluţiile din Caucaz, o aşezare a unor elemente de poziţie altfel decât dacă această criză nu ar fi avut loc. Un astfel de eveniment poate reprezenta un catalizator în ceea ce priveşte adoptarea unei poziţii. În ce priveşte relaţiile noastre, totul se bazează pe două principii: primul, valorile pe care le împărtăşim împreună, şi al doilea este cel al intereselor comune.

De aceea, dacă m-aţi întrebat despre viitoarea Americă, eu, ca ambasador al României, dar şi al unui stat membru al Uniunii Europene, spun că în continuare relaţia transatlantică este foarte importantă. Nu numai pentru Europa, nu numai pentru România, dar şi pentru americani. Şi eu cred că în continuare şi viitoarea administraţie, indiferent de culoarea ei, se va preocupa de această dimensiune.

Dacă Georgia ar fi primit celebrul de acum membership Action Plan (MAP) la summitul de la Bucureşti - şi-a dorit foarte mult şi a fost susţinută şi de România, şi de Statele Unite - n-am mai fi avut o criză de genul acesta în regiune?

Îmi este greu să spun că accederea Georgiei la MAP în momentul summitului de la Bucureşti ar fi condus sau nu la această criză.

Există opinii potrivit cărora, dacă Georgia ar fi fost mai aproape de NATO, nu ar fi încercat să intervină în Osetia de Sud şi nu ar mai fi dat ocazia Rusiei să răspundă aşa cum a răspuns, disproporţionat…

Eu nu aş vrea să mă pronunţ asupra începutului acestei situaţii, deoarece tensiunile de acolo sunt mai vechi decât momentul declanşării actualei crize. De aceea încerc să fiu prudent în ceea ce priveşte chestiunile legate de cine a început. Acum, important este ce se va întâmpla de aici inainte.

Chiar ne privesc americanii ca parteneri egali?

Majoritatea americanilor ne privesc ca pe un stat din Europa Centrală, stat membru NATO.

Din Europa Centrală? Chiar ne privesc aşa sau ne-ar plăcea nouă să credem asta?

Nu, senzaţia mea este că ei ne plasează în Europa Centrală. Sigur, suntem şi în sud-estul Europei şi asociaţi regiunii Balcanilor, în sensul bun al cuvântului. Oricum, va trebui să continuăm cu viitoarea Americă acest parteneriat strategic şi să-l consolidăm nu numai în domeniul politico-militar, dar şi economic.

Fără falsă modestie, senzaţia mea după 7 luni de mandat efectiv este că ceea ce face România dincolo de relaţia bilaterală româno-americană în zonă este foarte apreciat.

Rămâne valabil acel îndemn adresat în 2003, la Bucureşti, de preşedintele Bush, cum că România trebuie să fie o punte a Occidentului către Rusia? Aveţi senzaţia că am reuşit să fim o punte către Rusia?

Cred că este dificil de dat un răspuns tranşant la această întrebare, deşi pe de altă parte răspunsul este "da". România, după părerea mea, joacă rolul care trebuie în zonă, iar părerea mea este bazată pe mesajele primite de acolo.

Dar acesta este un proces lung, care ţine cont de temele pe care statele din regiune trebuie să le atingă, să le îndeplinească, având în vedere faptul că vorbim despre o zonă cu probleme destul de mari. Mă refer la zona extinsă a Mării Negre, unde pe de-o parte avem ţări membre ale unei alianţe şi ale UE, iar de o altă parte a regiunii conflicte îngheţate şi probleme energetice. Deci, în această relaţie este nevoie de timp.

Americanii ne privesc ca pe un stat din Europa Centrală şi din Balcani, în sensul bun al cuvântului
Adrian Vieriţa,
ambasadorul României
la Washington

"Nu intenţionez să devin ministru de Externe"

Postul de ambasador al României la Washington are o încărcătură specială, mai ales pentru un diplomat tânăr ca dumneavoastră. Acest post poate aduce după sine deschideri în carieră extrem de importante…
Cred că ştiu ce vreţi să spuneţi, dar…

Şi? Poate veţi ajunge într-o zi ministru de Externe, apoi, cine ştie…

Nu intenţionez să devin ministru de Externe. Sunt diplomat şi vreau să rămân în diplomaţie.

"Ca diplomat, exporţi un produs fabricat în România"

Au existat în ultimii ani numeroase semnale din partea unor oameni de afaceri americani sau de la reprezentanţii diplomatici, care au insistat pe ideea că problema corupţiei reprezintă o piedică în calea dezvoltării relaţiilor comerciale. Cum percepeţi de acolo lucrurile astea?

Aceasta este o chestiune importantă deoarece, după părerea mea, progresele în domeniile sensibile, cum este corupţia, pot aduce valoare adăugată şi beneficii mari României în toate planurile, şi de imagine, şi în plan economic, şi al relaţiilor bilaterale.

Până la rezolvare, sunt aceste mesaje…

Mesajele acestea vin. Ele sunt în general cuantificate în diferitele rapoarte pe care Departamentul de Stat sau alte ministere şi agenţii americane le publică periodic. Şi sunt destul de multe. Sigur că noi, ca ambasadă, luăm în serios aceste rapoarte şi avem un contact permanent cu cei care gestionează aceste dosare în cadrul agenţiilor şi ministerelor americane.

Este un mesaj important, şi datoria noastră ca ambasadă este să-l transmitem în România. Nu pot să spun că există o atenţionare continuă în ceea ce priveşte corupţia, dar mesajele există. Şi aş vrea să exprim un anumit mesaj legat de această problemă. Sunt cazuri punctuale în România, sunt companii care au o anumită problemă de implementare a unei hotărâri judecătoreşti în România, de exemplu. Apoi, sunt probleme legate de anumite restituiri, şi aici este vorba mai ales de persoane fizice.

Aceste cazuri ajung uneori până la membrii şi comisiile Congresului. Sigur că în măsura în care o anumită solicitare este justificată şi dreptatea, sigur, în termeni relativi, este de partea celui care solicită ceva, atunci este normal să transmitem în ţară mesajele cuvenite.

Şi ce se întâmplă?

În foarte multe cazuri, ceea ce sesizează ambasada noastră de la Washington se soluţionează cu succes. Acesta este de fapt rolul nostru.

Întrebarea este dacă politica internă vă ajută suficient, dincolo de deschiderile noastre diplomatice, de liniile de politică externă.

Îmi aduceţi aminte de o frază celebră, sigur că nu sunt ministru de Externe, dar prin natura meseriei cred că acest lucru implică şi citirea scrierilor marilor noştri înaintaşi în domeniul politicii externe de la care mai mult sau mai puţin învăţăm cu toţii, Titulescu spunea: "Daţi-mi o politică internă mare şi vă dau o politică externă mare".

Mai este valabilă în contextul de azi?

Trebuie să circumstanţiem totuşi. Lucrurile sunt oarecum diferite. Ca diplomat, ceea ce exporţi este un produs care până la urmă este fabricat în România. Dar lucrurile sunt mult mai complexe decât atât.

Suntem pe drumul cel bun în ceea ce priveşte accederea la programul de ridicare a vizelor, dar nu pot da o dată certă
Adrian Vieriţa,
ambasadorul României
la Washington

"Lucrăm zilnic la chestiunea vizelor"

Putem vorbi multe despre relaţiile româno-americane, dar până la urmă nu o putem ocoli pe aceea legată de vize…

Mi se pare o întrebare legitimă. Şi eu aş vrea să pot să călătoresc în Statele Unite fără viză. Dar prietenii mei nu sunt diplomaţi, nici părinţii mei nu sunt, copiii mei nu sunt. Iar când nu voi mai fi diplomat sau când voi fi ieşit la pensie, nu o să mai pot beneficia de acest tratament. Evident că mă interesează şi pe mine ca cetăţean acest lucru.

Suntem pe drumul cel bun în ceea ce priveşte accederea la programul de ridicare a vizelor. Nu suntem singurii din cadrul ţărilor membre ale Uniunii Europene, şi această problemă reprezintă o temă constantă de discuţie. Ea fost ridicată şi cu ocazia vizitei preşedintelui Bush în România, în marja summitului NATO. Sper să mă credeţi că zilnic, ca ambasadă, lucrăm la această chestiune.

Cetăţenii vor întreba: cu ce rezultate?

În acest domeniu munca de ani de zile, înglobată în întâlniri, în discuţii, în transmiterea de rapoarte, în primirea de instrucţiuni, îşi face simţit rezultatul după o mai lungă perioadă de timp.

Grupul de ambasadori ai UE de la Washington nu are pe agendă şi această situaţie? Ştiu că şi Uniunea Europeană este nemulţumită de faptul că state membre sunt tratate diferit.

Am discutat ocazional şi între noi. Însă acest lucru a fost discutat la Washington ocazional. A fost însă sistematic discutat la Bruxelles.

Problema vizelor este mai mult bilaterală, româno-americană sau este de discutat între Uniunea Europeană şi SUA? Noi de unde aşteptăm rezolvarea?

Ambele dimensiuni sunt importante. Evident că există o chestiune care ţine de legislaţia comunitară, de statutul nostru de ţară membră a UE. Este evident şi nu aş vrea să intru în detalii cu privire la interpretările juridice legate de acest statut al României.

Dar există şi o problemă bilaterală, româno-americană. Vă dau doar un exemplu: problema paşapoartelor. În momentul în care există paşapoarte naţionale şi nu există un paşaport al UE, atunci această chestiune devine o problemă bilaterală româno-americană.

Deci, intrăm în programul Visa Waiver, care ar permite ridicarea vizelor pe relaţia bilateral? Când?

Eu sunt optimist, chiar dacă nu pot să vă spun acum că la anul sau la o anumită dată vom accede în Visa Waiver. Există şi o legislaţie americană. Aceasta a fost modificată favorabil în timpul ultimei administraţii. Sperăm ca, dacă nu se îmbunătăţeşte, măcar să rămână la fel şi pe parcursul viitoarelor administraţii.

"Noua şi Vechea Europă se întâlnesc la Washington"

Grupul ambasadorilor Uniunii Europene la Washington este foarte activ. Dar acest lucru nu este o surpriză, deoarece există şi în celelalte capitale. Eu am prins la Washington preşedinţia slovenă şi acum preşedinţia franceză.

Cel puţin o dată pe lună - dar în cazul nostru, la Washington, se întâmplă mai des - există reuniuni periodice cu o temă dată. N-aş spune neapărat că se urmăreşte o coordonare a poziţiilor, deoarece nu ne aflăm într-un proces de negociere care să reclame o coordonare a poziţiilor comune ale statelor Uniunii Europene faţă de terţi. Rolul acestor reuniuni stă mai degrabă în cunoaşterea poziţiei celuilalt.

Mă întrebaţi dacă se văd la Washington diferenţele între "Noua Europă" şi "Vechea Europă"… Eu aş spune că există o relaţie de cooperare şi profesională excepţională între ambasadorii ţărilor UE. Noi suntem, sigur, o replică a celor ce se întâmplă la Bruxelles.

Dacă există diferenţe de vederi, facem în aşa fel încât la sfârşitul zilei să ajungem la un punct comun. Sunt şi dosare care fac obiectul relaţiei directe între Europa şi America, în general aflate pe agenda summitului UE-SUA. Sunt probleme comerciale şi acest lucru este foarte important pentru ambele părţi. Un alt subiect foarte important se referă la temele mari globale, cum ar fi problema încălzirii, problema emisiilor de carbon.

Există români extraordinar de activi în Statele Unite şi care fac foarte mult pentru imaginea României acolo. Unul dintre cele mai importante exemple a fost aderarea României la NATO. Au fost efectiv comunităţi de români care au pledat şi au făcut tot ceea ce este posibil în plan local şi naţional. Ei aşteaptă în primul rând să aibă o relaţie onestă cu statul român.

Ca statul român să vină în întâmpinarea proiectelor lor, care sunt proiecte foarte generoase. Un obiectiv important aici este să avem o activitate consulară bine pusă la punct, decentă. Este prima interfaţă în relaţia comunităţii române de aici cu ţara. Şi cred că este foarte important ca acest act să fie de calitate, ca românii să nu fie dezamăgiţi după întâlnirea cu noi.