Luare de ostatici atipică la Manila

32 de copii, ţinuţi captivi opt ore într-un autobuz chiar de cel care îi avea în îngrijire Directorul unui centru de recreere pentru copii şi doi dintre adjuncţii săi i-au luat

32 de copii, ţinuţi captivi opt ore într-un autobuz chiar de cel care îi avea în îngrijire

Directorul unui centru de recreere pentru copii şi doi dintre adjuncţii săi i-au luat ostatici ieri pe propriii discipoli la Manila, cerând gratuitate în ceea ce priveşte cazarea şi educaţia copiilor defavorizaţi. După mai bine de opt ore de captivitate, cei 32 de micuţi şi doi profesori au fost eliberaţi, iar autorii răpirii s-au predat poliţiei. Criza a început în jurul orei cinci dimineaţa şi a ţinut cu sufletul la gură opinia publică din Manila. Un bărbat cu numele de Jun Ducat a anunţat un post de radio local că a preluat controlul asupra unui autobuz şcolar la bordul căruia se aflau 32 de copii cu vârstele de cinci ani sau mai puţin. El cerea gratuitate privind cazarea şi educaţia pentru un grup de 145 de copii de la centrul "Musmos", pe care îl conduce şi care se află într-un cartier defavorizat al capitalei.

"Iubesc aceşti copii, acesta este şi motivul pentru care sunt aici. Nu vreau să declanşez un masacru", a dat el asigurări. Ducat a închiriat autobuzul dimineaţă în scopul de a organiza o excursie la Tagaytay, în sudul capitalei, au declarat mai mulţi părinţi. "Am luat ostatici 32 de elevi şi doi profesori. Suntem înarmaţi cu două grenade, o armă Uzi şi pistoale de calibru 45", se putea citi pe un afiş lipit de parbrizul autobuzului. Senatorul Alfredo Lim, fost şef al poliţiei din Manila, a spus că Ducat a fost în trecut autorul unor acte similare. El a luat ostatici doi preoţi catolici, la Manila, în 1987, cu ajutorul unor false grenade, într-un caz legat de un litigiu de ordin imobiliar. Ducat fusese inculpat, dar continuarea procedurii s-a împotmolit. Cu toate acestea, nu a fost o luare tipică de ostatici. A fost mai degrabă o acţiune de a forţa mâna autorităţilor pentru a obţine anumite lucruri. Întrebarea care se pune este cum a putut fi angajat un om cu asemenea antecedente să lucreze cu copiii.