"Literatura contemporană nu este deloc cunoscută în Occident"

A fost prieten bun cu Eliade, Ionesco, Cioran, i-a cunoscut pe Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu şi Noica. La 89 de ani, Mihai şora, câştigătorul Premiului Naţional de Literatură la Gala

A fost prieten bun cu Eliade, Ionesco, Cioran, i-a cunoscut pe Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu şi Noica. La 89 de ani, Mihai şora, câştigătorul Premiului Naţional de Literatură la Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor, este îngrijorat că accesul la carte al românilor este restricţionat de preţurile prohibitive. Filosoful a vândut doar 1.000 de exemplare din ultima sa carte şi trăieşte dintr-o pensie minoră. Autor a 13 volume, şora consideră că accesul la valoare ar putea fi uşurat de reţeaua de biblioteci, care ar trebui să fie marele cumpărător de carte din România.
- Din ce trăieşte un scriitor de talia dumneavoastră?
- Of, Dumnezeule! Dintr-o pensie de şase milioane de lei... şi, de doi ani încoace, acestei pensii i s-a adăugat o pensie de merit, de încă şase milioane. Foarte puţin, dar... asta e!
- La ce vă foloseşte Premiul Naţional de Literatură?
- Echivalează salariul unui an, şi asta e bine din punct de vedere pecuniar. Altfel, reprezintă marea satisfacţie a faptului că eşti omologat şi recunoscut.
- Cât la sută din literatura română contemporană este cunoscută în Occident?
- Dacă ar fi să mă refer la traduceri, aş spune că în proporţie de 2-3%. Este foarte puţin. Iar dacă ar fi să folosesc un cuvânt care să descrie cât de cunoscută este literatura de acum, aş spune: deloc! Parţial, din vina românilor, care nu ştiu să-şi pună în valoare lucrurile pe care le fac. Vina cea mare însă este a autorităţilor, care nu ştiu să organizeze evenimente care să trezească centre de interes în diverse ţări. Nu mă refer neapărat la Uniunea Scriitorilor, ci la stat în sine, care nu face aproape nimic pentru cultură. Un ministru de acum doi-trei ani spunea că, în lumea pieţei libere, cultura nu are nevoie de bani, pentru că este o problemă de cerere şi ofertă. Cam acesta ar fi punctul de vedere al statului în materie de cultură. Nici în Ministerul Culturii nu există oameni care să se bată pentru ea. Există o singură armă cu care aceştia ar putea să lupte şi să obţină rezultate, propoziţia: "Îmi dau demisia!". În condiţiile în care nu primesc ceea ce cer, îmi dau demisia, adică nimeni nu mă obligă pe mine să fiu ministrul culturii, de exemplu. Vocea ministrului este hotărâtoare în strategia de promovare, iar mie mi se pare... moale.
- Cine citeşte cărţile câştigătorului Premiului Naţional de Literatură?
- Foarte puţină lume. Pentru publicul larg, opera mea este esoterică. Totuşi, eu mă bucur de receptare în mijlocul unor cititori aleşi şi al multor tineri care sunt pasionaţi de problematica filosofiei.

Uniunea Scriitorilor a premiat vârfurile literaturii
Un preşedinte plin de umor a dezmorţit atmosfera tradiţional scorţoasă a Galei Premiilor Uniunii Scriitorilor, scoţând din previzibil un eveniment aşteptat cu sufletul la gură în lumea culturii. Spontan, Nicolae Manolescu a oferit premii cu zâmbetul pe buze, întrerupt pentru odihnă de interludiile muzicale ale lui Johnny Răducanu şi Teodora Enache. Premiile au fost în valoare de 3.500 RON fiecare, cu excepţia Debuturilor - 1.500 RON şi a Premiului Naţional de Literatură - 7.000 RON.

Câştigători:
Poezie: Dan Sociu - "Cântece eXcesive"
Proză: Florina Ilis - "Cruciada copiilor"
Critică şi istorie literară/eseuri: Ioana Pârvulescu - "În intimitatea secolului 19"
Dramaturgie: Liviu Ioan Stoiciu - "Teatrul uitat"
Cea mai bună traducere din literaturi străine: Mihai Cantuniari - "Harta sferică"
Debut: Bogdan Creţu - "Arpegii critice", colaborator al revistei "Adevărul literar şi artistic" şi Filip Florian - "Degete mici"
Premii speciale: Alex ştefănescu - "Istoria literaturii române contemporane 1941-2000" şi Dimitrie Vatamaniuc - "Tudor Arghezi, biobibliografie"