Limitarea timpului de lucru e posibilă doar pe hârtie

UE cere 48 de ore pe săptămână, dar sindicatele şi patronatele spun că va fi greu să potolească setea de muncă a românilor. Necesitatea de a obţine venituri tot mai mari îi împinge pe

UE cere 48 de ore pe săptămână, dar sindicatele şi patronatele spun că va fi greu să potolească setea de muncă a românilor.

Necesitatea de a obţine venituri tot mai mari îi împinge pe oameni să presteze ore suplimentare chiar şi peste capacitatea proprie de muncă. Faţă de acest fenomen, Uniunea Europeană a reacţionat ferm, impunând o limită de maximum 48 de ore pe săptămână a timpului lucrat efectiv. În România, însă, atât angajatorii, cât şi liderii sindicali cred că limita respectivă este în mod tradiţional depăşită.

Orele suplimentare şi joburile <> au devenit, şi în România, un fel de sporturi naţionale. Salariile sunt în multe ramuri economice prea mici pentru a satisface nevoia oamenilor de a-şi ridica standardele de viaţă, astfel că românii dornici de un trai mai bun preferă să stea mai mult la serviciu sau să se angajeze la o (altă) firmă cu normă redusă.

Mulţi ignoră faptul că, obiectiv vorbind, munca în plus poate însemna reducerea, în timp, a capacităţii de concentrare şi afectează viaţa particulară. De altfel, studiile publicate în ultima perioadă trag semnale de alarmă din ce în ce mai stridente în acest sens.

După ce Uniunea Europeană a venit cu recomandarea limitării timpului de lucru tocmai din aceste considerente, liderii angajatorilor şi sindicatelor din România ne-au declarat că sunt de acord, în principiu, cu maximul de 48 de ore, dar s-au arătat sceptici în privinţa posibilităţii de aplicare efectivă a acestei noi reglementări europene. Principalul motiv ar fi acela că în ţara noastră nevoia de venituri mari este mult prea stringentă, iar Codul muncii e destul de permisiv pentru ca aceia care vor să-şi depăşească limitele naturale să muncească legal, fie şi în exces.

Ore suplimentare sau locuri de muncă?

Între a plăti ore suplimentare salariaţilor şi a crea locuri de muncă noi (acolo unde dezvoltarea firmei este atât de impetuoasă încât programul de lucru normal nu mai este de ajuns), Uniunea Europeană preferă cea de-a doua variantă.

De aceea, a limitat timpul de muncă la 48 de ore pe săptămână, această durată însemnând 40 de ore program normal plus un maximum de 8 ore suplimentare, cumulat săptămânal. La noi, crearea unui loc de muncă nou este costisitoare, aşa că angajatorii preferă varianta orelor suplimentare.

"Normal ar fi ca, atunci când este nevoie structurală de mai mulţi oameni, să se creeze locuri de muncă noi, pentru că lucrul în plus afectează capacitatea salariaţilor suprasolicitaţi", ne-a declarat Bogdan Hossu, preşedintele confederaţiei sindicale Cartel Alfa.

El a remarcat că "avem o sete de venituri, iar munca la domiciliu încă nu este reglementată, astfel că se găsesc întotdeauna posibilităţi de a se depăşi limita celor 48 de ore". Bogdan Hossu a mai explicat că în ţara noastră timpul total de lucru este de 48 de ore şi se poate depăşi numai cu acordul individului.

"Pentru anumite ramuri din economie, cum ar fi construcţiile sau industria textilă, se fac regularizări la trei luni ale timpului lucrat, obţinându-se o medie săptămânală de 48 de ore. Să nu uităm, însă, că orele suplimentare pot să ducă la distrugerea vieţii personale şi, în orice caz, reducerea drastică a randamentului - ceea ce nu e de dorit nici pentru salariat, nici pentru angajator", a spus liderul Cartel Alfa.

Trebuie redusă doar posibilitatea abuzurilor

Potrivit estimărilor acestei confederaţii sindicale, circa 28% din efectivul salariaţilor trăiesc sub limita nivelului la care se cheltuie doi dolari pe zi de persoană (media naţională este de 0,9 USD/zi/persoană) şi 8% din acest total se confruntă cu o "sărăcie accentuată" - statistici care arată nevoia stringentă a salariaţilor de a-şi creşte veniturile.

"Codul muncii dă multe posibilităţi angajaţilor din România. Spre exemplu, poţi să închei un contract cu o persoană pentru munca de dimineaţă şi încă unul, cu aceeaşi persoană, pentru după-amiază. De aceea, cred că UE vrea doar să se reducă posibilitatea angajatorului de a abuza de forţa de muncă", ne-a declarat Adrian Izvoranu, director general al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România.

La rândul său, Ion Dedu - preşedintele Patronatului din Comerţ, Turism, Industrie şi Servicii - ne-a declarat că săptămâna de lucru este de regulă mult mai lungă, iar reducerea acesteia "este posibilă doar pe hârtie".

2USD/zi de persoană reprezintă media naţională a cheltuielilor pentru un trai decent, limită sub care se situează 28% din salariaţii din România.

S-ar putea escalada munca la negru

"Noile reglementări privind limitarea timpului de lucru vor duce, în anumite cazuri, la creşterea pieţei gri a forţei de muncă, pentru că unii vor prefera să-şi plătească la negru salariaţii care prestează ore suplimentare peste baremul oficial, impus de UE. Noi am propus să se calculeze un număr de ore pe an, cu regularizare la trei luni pentru anumite ramuri. Cred că domeniile cele mai afectate de această schimbare se regăsesc acolo unde se lucrează în foc continuu sau munca este cu preponderenţă sezonieră. De asemenea, acolo unde se fac investiţii noi, munca este intensă şi susţinută, astfel că e greu să te limitezi la timpul normal de lucru", ne-a declarat Cezar Corâci, preşedintele Uniunii Naţionale a Industriaşilor din România - UGIR-1903.

>> Normal ar fi ca, atunci când este nevoie structurală de mai mulţi oameni, să se creeze locuri de muncă noi, pentru că lucrul în plus afectează capacitatea salariaţilor suprasolicitaţi
Bogdan Hossu,
preşedintele Cartel Alfa

>> Unii vor prefera să-şi plătească la negru salariaţii care prestează ore suplimentare peste baremul oficial, impus de Uniunea Europeană
Cezar Corâci,
preşedintele UGIR-1903