"Libertatea Cuvantului" - cireasa de pe un tort ranced

Inchipuiti-va ce fericit va fi un strain care, in drumul de la Aeroportul Otopeni spre oras va vedea, in fata Casei Presei, un monument "european", bine luminat, care sa ascunda stalinismul cladirii

Inchipuiti-va ce fericit va fi un strain care, in drumul de la Aeroportul Otopeni spre oras va vedea, in fata Casei Presei, un monument "european", bine luminat, care sa ascunda stalinismul cladirii care se afla pe fundal; mai apoi, peste cateva sute de metri, va fi si mai fericit cand masina in care se afla va fi zdruncinata si chinuita, de parca s-ar lupta sa inainteze pe o strada peste care au trecut siruri de tancuri. Credeti ca dupa ce se va intoarce acasa, acel calator strain isi va aduce aminte de un monument luminat, aflat in fata unei monstruozitati arhitectonice, sau de teama cu care se urca intr-o masina, nestiind ce gura de canal destupat ii va iesi in cale? Scenariul nostru este bazat pe atat de discutatul, mai ales in ultimul timp, monument al Ziaristului. S-a facut un concurs pentru a desemna proiectul castigator - schita viitorului monument care are misiunea de a sterge cu totul din mintea bucurestenilor amintirea unui Lenin imens si de a arata celor care vin pentru prima data in Romania conceptia actuala asupra artei. Nimic rau pana acum, mai ales ca arta contemporana monumentala isi are locul ei bine definit in lume, iar grija pentru estetica oraselor este la loc de cinste in orice tara civilizata. Acolo insa totul se face conform unui plan urbanistic bine gandit, dupa consultarea locuitorilor si conform unei cercetari temeinice a oportunitatii construirii unui monument si nu este nimic ghidat dupa principiul "trebuie sa punem ceva in loc". La noi, mersul in salturi este sport national, iar primarului sectorului 1 al Capitalei, Vasile Gherasim, i se pare natural sa aloce 25 de miliarde de lei pentru realizarea unui asa-zis Monument al Ziaristului - devenit acum, dupa votul noii Constitutii, Monument al Libertatii Cuvantului - in conditiile in care primaria condusa de dansul nu are o politica coerenta de sustinere a tinerilor artisti plastici, de exemplu. O astfel de politica, insa, nu ar face nici un bine la imagine, dar asa, un monument sclipitor, luminat in timpul noptii, inalt de 9 metri, care sa coste in total aproape un milion de dolari (vor fi necesare 45 de tone de bronz, un kilogram de bronz costand 65.000 de lei, la care se vor adauga celelalte materiale) "da mai bine" cu rangul pe care il ocupa si cu "inalta" calitate a deciziilor sale. Simbolul de rusine al presei comuniste, Casa Scanteii, va fi "acoperit" intr-un timp record (momentul dezvelirii a fost anuntat pe 4 mai 2004, in preajma Zilei Libertatii Presei) - dovada ca atunci cand se vrea ceva se poate. La ora actuala, o investitie de o asemenea valoare intr-un Bucuresti ros de cladiri care stau sa cada, de strazi distruse, de parcuri in care iti este frica sa te plimbi nu pare tocmai necesara. Mai ales ca totul se face din bani publici. De altfel, primarul Gherasim a anuntat senin ieri, la dezbaterea formala organizata de primarie, ca "proiectul este insusit de Consiliul local si ca va fi finantat suta la suta". Ca sa inchida gurile rele, primarul a mai anuntat infiintarea unui fond de subscriptie, insa a precizat ca, daca nu se va strange nici un ban in acel fond, primaria va finanta totul. Nici o vorba insa despre studii temeinice de urbanism, realizate de arhitecti si de artisti plastici tineri, care sa aiba in vedere tot Bucurestiul. Nici o vorba despre opozitia ferma fata de proiect a Clubului Roman de Presa, cea mai puternica si prestigioasa organizatie a ziaristilor din Romania. Mai ales ca, dupa cum spune chiar Gherasim, Piata Presei Libere reprezinta o poarta importanta de intrare in Capitala. Astfel, e vorba doar de o cireasa in varful unui tort din care se degaja miasme de ranced. Iar Adrian Ilfoveanu, sculptor de o valoare incontestabila, nu are nici o scuza pentru masacrarea propriului proiect. Ca il numeste "Libertatea Cuvantului" este de inteles, fiind un titlu mai "cuprinzator" fata de "Monumentul Ziaristului", dar sa mai scoata nu "din condei", ci din bronz, o tasta de calculator sau o litera - apendice pe care ii considera el necesar pentru schitarea meseriei de ziarist - asta a inteles el din protestele Clubului Roman de Presa - este cel putin neprofesionist. In aceste conditii, nu ne mai miram ca Vasile Gherasim nu consulta nici un specialist pe probleme de urbanism si de estetica, atunci cand anunta cu fala construirea, langa Bucuresti, a unui "sat european", in care fiecare tara sa fie reprezentata de o cladire. Probabil ca nu mai exista nici un specialist in tara asta care sa incadreze clar kitsch-ul, iar, in lipsa acestora, aberatii de tipul Dracula Park pot circula, in continuare, nestingherite.