Liber-schimbiştii, la şcoală

Ocupaţi cu revizuirea formelor, au cam uitat de fondul problemei Gata cu testele naţionale! Vor fi înlocuite cu tezele cu subiect unic. "Testul naţional este un examen anacronic", a spus,

Ocupaţi cu revizuirea formelor, au cam uitat de fondul problemei

Gata cu testele naţionale! Vor fi înlocuite cu tezele cu subiect unic. "Testul naţional este un examen anacronic", a spus, ieri, ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei.

Nimic nou sub soare. Toţi miniştrii educaţiei devin anacronici imediat ce sunt înlocuiţi cu alţii noi, impetuoşi, liber-schimbişti şi ultraprogresişti. După ce Andrei Marga a pus bazele unui sistem modern, urmând ca noua formă să fie umplută şi de conţinut, miniştrii care i s-au succedat
n-au dorit decât progresul cu orice preţ. Şi s-au aruncat în redesenarea formelor: cu sau fără capacitate, cu sau fără teste naţionale, cu BAC-ul într-o formă sau alta, cu clasa a noua prima de liceu sau ultima de gimnaziu - aşa cum, mai nou, se preconizează. Parcă fiecare ministru al educaţiei a ajuns să se creadă un spiruharet în miniatură, să se viseze, care va să zică, întemeietor de şcoală.

Doar că, ocupaţi cu revizuirea formelor, au cam uitat de fondul problemei. Comunităţile locale şi mediul de afaceri, ca principali beneficiari ai "produsului" realizat de sistemul educaţional, au încă prea puţine de spus în stabilirea programelor şi specializărilor. Cât despre introducerea regulilor concurenţei, cine să aibă curajul să ia taurul de coarne? Şi, astfel, indiferent de "regulile jocului", sistemul românesc de educaţie a rămas inadecvat la cererea de pe piaţa muncii şi supraîncărcat - că doar cadrele didactice, indiferent de nivelul de pregătire, trebuie să aibă o normă şi să mănânce o pâine! Nu veţi găsi manager care să nu se plângă de lipsa mâinii de lucru calificate în domeniul în care activează.

Revenind la cazul particular al actualului ministru al educaţiei, el a pierdut, cum se spune, o excelentă ocazie de a tăcea. Ar fi putut ridica problema schimbării - pentru a câta oară? -, a formulelor de organizare doar în cadrul unui program mai amplu de reformă. Un program care oricum are şanse infime de a supravieţui actualului guvern, chiar în situaţia fericită în care ar ajunge să fie elaborat de actualul ministru şi trecut prin examenul parlamentului.

Caracterul de provizorat al guvernului nu permite luarea unor decizii strategice. O simplă gestiune corectă a situaţiei ar fi fost suficientă. În definitiv, cel mai bun lucru pe care cel de-al doilea Guvern Tăriceanu îl poate face este să nu facă nimic. Nu de alta, dar atunci când îşi propune lucruri mari, fie nu le poate promova din considerente de susţinere politică, fie ajunge să le dea pe mâna unui ministru precum Cristian Adomniţei.

Unul care vorbeşte înainte de a fi înarmat cu adevărate programe de reformă. Şi care, dacă vă amintiţi, a avut probleme serioase cu numărarea stelelor de pe drapelul UE.