Leul slab nu merge spre euro

"N-ar fi nici o tragedie" daca Romania nu ar incheia negocierile de aderare in 2004, declara zilele trecute seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele, care atentiona

"N-ar fi nici o tragedie" daca Romania nu ar incheia negocierile de aderare in 2004, declara zilele trecute seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele, care atentiona autoritatile romane sa nu cada in capcana de a considera ca tot ce trebuie sa faca are ca scop numai aderarea din 2007. Romania, spunea Scheele, trebuie sa se pregateasca de pe acum si pentru perioada de dupa integrarea in Uniunea Europeana. Multa lume ar putea fi tentata sa creada ca este vorba de o schimbare a pozitiei executivului european, care, nu cu mult timp in urma, lasa impresia ca socoteste batute in cuie etapele pe care Romania le mai are de parcurs pana la aderare. Nici vorba de asa ceva. Comisia de la Bruxelles, aflata in plin conflict chiar cu tari din Uniune care incalca regulile jocului, cum sunt Germania si Franta, este tot mai ingrijorata de comportamentul viitorilor membri. Dupa ce li s-a dat certitudinea integrarii in 2004, tarile din primul val au luat piciorul de pe acceleratie si au inceput sa se relaxeze. Deficitele bugetare si de cont curent au explodat in Ungaria, Cehia si Polonia. Or, tarile in cauza au acum, mai mult ca oricand, nevoie de bani pentru a putea realiza ceea ce s-au angajat sa faca in cursul negocierilor de aderare. Nerespectarea criteriilor stabilite in Tratatul de la Maastricht (in ce priveste nivelul deficitului bugetar sau al datoriei publice) face practic imposibila adoptarea euro, care nu este un obiectiv facultativ, ci obligatoriu pentru toti noii veniti in Uniunea Europeana. Si mai alarmant este insa faptul ca, dupa integrare, viitorii membri vor trebui sa faca fata unor exigente mult mai mari decat cele de pana acum. Agenda de la Lisabona, care pare data uitarii, prevede ca, in anul 2010, toate economiile din Uniunea Europeana, printre care se vor afla si candidatele de astazi din Europa de Est, vor trebui sa aiba un nivel al productivitatii muncii capabil sa concureze pe cel al Statelor Unite. Nimeni nu-si face iluzii. Nici un nou-venit nu va putea sa treaca peste o stacheta atat de inalta fara reforme profunde in economie. Cele mai mari transformari vor trebui sa se produca insa in Romania, care imparte cu Bulgaria ultimul loc in ce priveste eficienta economica. Guvernantii nostri s-au suparat foc pe un bancher strain cand le-a spus ca Romania are cea mai inapoiata agricultura dintre tarile candidate si ca este necesar un efort urias pentru a transfera patru milioane de oameni dintr-o economie de subzistenta intr-una de piata. Agricultura ar putea totusi ajunge in secolul XXI mai repede decat industria, care, dupa studiile unor economisti independenti, are probleme nebanuit de mari. Dintre cele opt regiuni de dezvoltare economica ale Romaniei, cea mai intinsa si mai populata este zona de Nord-Est, din care fac parte sase judete. Bacaul concentreaza 60 la suta din productia regiunii, dar performanta sa se bazeaza pe una dintre cele mai mari societati cu pierderi din industria romaneasca - RAFO Onesti - a carei cifra de afaceri este de 2,5 ori mai mare decat a companiei clasate pe locul doi, care este, la randul ei, tot o societate neperformanta. Este evident pentru oricine ca, cu RAFO sau Compania Nationala a Lignitului Oltenia, care domina regiunea de Sud-Vest, Romania nu va putea, in vecii vecilor, concura... America. Cea mai mare provocare pentru Romania este recuperarea decalajului de productivitate nu numai fata de tarile membre ale Uniunii Europene, ci si de celelalte state candidate la integrare. In ultimii trei ani, economia romaneasca a progresat intr-un ritm rapid, in medie de 5 la suta pe an. Daca diferentialul de crestere fata de Uniunea Europeana s-ar mentine la trei procente, cat a fost dupa anul 2000, Romania ar ajunge din urma pe "cei 15" in ceva mai mult de o jumatate de secol. Guvernul si-a propus sa accelereze ritmul de crestere pentru a reduce perioada de recuperare. Dar rezultatele ar putea sa nu fie cele scontate. Deoarece nici jumatate din actualele capacitati de productie nu pot fi folosite eficient. Iar fortarea cresterii in actualele structuri economice este atat de costisitoare incat, asa cum a aratat si experienta anului trecut, dezechilibrele pe care le produce vor determina pana la urma autoritatile sa renunte la asemenea experimente. Romania nu este totusi lipsita, chiar in actualele conditii, de mijloace capabile sa scurteze un asemenea proces. Calcule ale Bancii Nationale arata ca, daca la diferentialul de crestere de trei procente se vor adauga an de an alte trei procente provenite din aprecierea reala a leului, se va injumatati perioada de recuperare a decalajului de productivitate fata de Uniunea Europeana. Romania nu-si mai poate deci permite sa procedeze ca pana in anul 2000, cand isi reducea deficitele externe prin deprecierea leului, care stimula exporturile si descuraja importurile. O astfel de practica a dus la saracirea populatiei si la accentuarea decalajului economic fata de celelalte state candidate, care, prin aprecierea propriilor monede, ne lasau tot mai mult in urma. Guvernul Nastase a fost inspirat cand a decis sa continue procesul de apreciere a leului inceput de cabinetul Isarescu. Dar un asemenea proces trebuie consolidat, deoarece aprecierea leului slabeste competitivitatea externa a produselor romanesti si dezechilibreaza balanta comerciala. Deficitele astfel create pot fi totusi acoperite prin sporirea, pe diferite cai, a intrarilor de valuta in tara, care nu va putea fi insa realizata decat prin reforme capabile sa creasca atractivitatea economiei romanesti.