Leu greu la vremuri grele

Preschimbarea leului nou cu leul vechi trebuia sa se produca, conform legii, la inceputul lunii lui Cuptor. In fapt, procesul denominarii a fost devansat cu o zi. Asta nu inseamna ca vom atinge

Preschimbarea leului nou cu leul vechi trebuia sa se produca, conform legii, la inceputul lunii lui Cuptor. In fapt, procesul denominarii a fost devansat cu o zi. Asta nu inseamna ca vom atinge noile bancnote de pe 30 iunie. Cum nu prea le vom atinge nici dupa 1 iulie. Procesul taierii zerourilor incepe cu amputarea unei bune parti din activitatea economica. In apararea lor, bancherii au invocat ca incetarea lucrului in institutiile pe care le conduc timp de patru zile nu se deosebeste cu nimic de programul de sarbatori. Situatia este departe de a fi asemanatoare. Bancomatele au functionat si de Revelion, si de Pasti. In cazul de fata, cei care nu si-au asigurat o rezerva suficienta de lei ar fi mai bine sa evite sa iasa la cumparaturi. Cea mai perdanta varianta ar fi sa vanda valuta la casele de schimb. Romanii sunt inca o natiune de manipulatori de bani cu simtul tactil dezvoltat. Bancnota trebuie simtita, pipaita. La doua ore dupa ce si-a semnat fluturasul, angajatul se repede la bancomat si retrage intreaga suma. Ce barbat este acela care nu se duce acasa cu teschereaua plina in ziua de salariu? Reflexele acestea vor disparea, candva. E nevoie, insa, de intense campanii de mediatizare si educare. Si nu de unele precum cea a familiarizarii cu leul greu. Mentalitatea romanului a fost un aspect care a contat mai putin in decizia de taiere a zerourilor. BNR a analizat pe toate fetele care este cel mai bun moment pentru aceasta operatiune de anvergura. In perioadele de sarbatori, haosul ar fi fost total. A considerat ca acalmia dinaintea vacantelor este o perioada potrivita. Efectele negative au fost insa gresit minimizate. Desi a avut timp la dispozitie pentru pregatirea psihologica a populatiei si agentilor economici, BNR a jucat mai curand rolul despotului luminat. Europenizarea monedei nationale trebuia facuta si s-a facut! Dar cum si cu ce pret? Costul propriu-zis al denominarii, pe care BNR a evitat cu obstinenta sa il comunice, nu este foarte relevant. Oricum, Banca Centrala tipareste continuu bancnota noua pentru a o inlocui pe cea uzata. Acum nu s-au schimbat decat desenul si hartia. Pe de alta parte, costurile proiectarii, producerii si distribuirii noii monede se vor fi amortizat pana la momentul trecerii la euro, cel mai probabil in preajma lui 2014. Oricat de bine ar fi fost ales acest moment, exista insa o mare dilema, pe care scenariile anterioare nu au anticipat-o. Trecerea la leul greu se suprapune peste o perioada economica delicata. In plin sezon al scumpirilor utilitatilor si al efectelor in piata ale acestor scumpiri se vorbeste tot mai frecvent de modificarea tintei de inflatie asumate la inceput de an. In teorie, denominarea este un carlig psihologic care trage in jos inflatia. Leul nou va avea insa de trecut peste obstacolul inflatiei generate de cresterea rapida a preturilor si de anunturile alarmiste ale majorarii TVA anul viitor. Peste toate acestea se va suprapune "efectul stomatologului". Astfel denumea guvernatorul Mugur Isarescu modul in care au reactionat comerciantii, dupa 1990, la fiecare moment prielnic pentru noi scumpiri. A crescut dolarul, au crescut si preturile. A crescut euro, preturile au saltat din nou. De fiecare data, procentul de crestere a fost superior ratei devalorizarii leului. Mai ales la servicii si produsele agroalimentare. Intarirea monedei nationale din ultimul an nu a sensibilizat insa si scaderea preturilor si tarifelor. Asa au procedat doar comerciantii de carburanti. De ce ar face altfel acum ceilalti comercianti cand posibilitatea de a-si rotunji castigurile li se ofera pe tava? Daca ar fi sa luam de bune afirmatiile din site-ul oficial al BNR, "mare parte a populatiei cunoaste, in general, aspectele legate de denominare avand evaluari pozitive referitoare la impactul acesteia". Or fi avut in vedere doar rapoartele sintetice realizate dupa minutele de aparitie ale spoturilor TV si numarul de afise si pliante tiparite, dar mai putin realitatile din teren. Despre denominare se vorbeste in mediile oficiale din 2003, atunci cand devenise evident ca indicatorii macroeconomici se consolideaza. Campania de mediatizare a fost insa inabil directionata. Daca populatia si agentii economici ar fi fost din timp si corect informati, nici BNR, nici utilizatorii leului greu nu ar fi avut de ce sa-si faca griji.