Lemnul se va scumpi şi în 2008 din cauza neglijenţei guvernului

Licitarea masei lemnoase întârzie, ducând la umflarea preţurilor, cu consecinţe directe în construcţii şi industria mobilei. Stabilirea cotei de masă lemnoasă ce va putea fi exploatată

Licitarea masei lemnoase întârzie, ducând la umflarea preţurilor, cu consecinţe directe în construcţii şi industria mobilei.

Stabilirea cotei de masă lemnoasă ce va putea fi exploatată în 2008 trebuia să se facă în iulie, iar licitaţiile să se desfăşoare în septembrie. Cota a fost stabilită abia acum, la sfârşitul lunii octombrie, astfel că licitaţiile întârzie din nou. Între timp, cererea creşte continuu, depăşind nivelul ofertei, fapt care - la fel ca în anii trecuţi - va duce în final la scumpirea lemnului.

În 2006, tergiversarea licitaţiilor cu masă lemnoasă până în decembrie a dus la o scumpire cu peste 50% a buştenilor, pentru că pe acelaşi volum scos la vânzare a presat o cerere de câteva ori mai mare decât dacă licitaţiile s-ar fi organizat la timp.

Oamenii au fost nevoiţi, în aceste împrejurări, să supraliciteze pentru a câştiga, şi astfel au crescut artificial preţurile de adjudecare faţă de cele anunţate la pornire. Efectele se văd astăzi, în pieţele produselor finite care au lemnul la bază: cheresteaua din răşinoase are preţuri duble faţă de anul trecut, iar mobila este cu aproape 20% mai scumpă.

A învăţat cineva ceva din această experienţă? Se pare că nu, deoarece şi în această toamnă ne confruntăm cu aceeaşi situaţie. Cu toate că volumul de masă lemnoasă trebuia stabilit încă din iulie, hotărârea de aprobare pentru anul 2008 a apărut abia în "Monitorul Oficial" din 24 octombrie; în baza acesteia, vor fi anunţate licitaţii, însă acestea nu pot avea loc mai devreme de 30 de zile de la publicarea anunţurilor.

Rezultă că abia în decembrie se vor deschide ofertele, moment în care cererea de masă lemnoasă va fi din nou mai mare decât volumul ce putea fi licitat, în condiţii normale, acum mai bine de o lună.

Forestierii cer anchetarea ministerelor

Având în vedere situaţia astfel creată, dar mai ales pentru că problema întârzierii licitaţiilor se repetă de la an la an, reprezentanţii companiilor cu profil forestier vor cere primului-ministru să declanşeze o anchetă. "Vom solicita premierului să dispună investigaţiile necesare, ca să vedem de ce Ministerul Agriculturii, în calitate de iniţiator, şi Ministerul Mediului, ca avizator, au tergiversat lucrurile atât de mult.

De asemenea, îi vom explica şefului guvernului ce consecinţe au aceste întârzieri, de la an la an", ne-a declarat, ieri, Ioan Sbera, preşedintele Asociaţiei Forestierilor din România - ASFOR.

El a arătat că, deocamdată, "la nivelul preţurilor de pornire a licitaţiilor, lemnul de răşinoase va fi mai scump cu 5% faţă de anul trecut, în timp ce lemnul de fag va fi mai ieftin cu 3%", dar de la pornire până la adjudecare se pot întâmpla multe. "Pe lângă aceste întârzieri nejustificate, scumpirea lemnului mai are şi alte cauze, între care ar fi intervenţia unor firme direct interesate în creşterea artificială a preţurilor sau angrenarea în aceste mecanisme a unor operatori care pur şi simplu nu şi-au calculat corect potenţialul".

>> Vom solicita premierului să dispună investigaţiile necesare, ca să vedem de ce s-au tergiversat lucrurile atât de mult
Ioan Sbera
preşedintele ASFOR

Factori care influenţează preţul masei lemnoase

Scumpire. Creşterea continuă a cererii, până peste nivelul volumului oferit în condiţii normale, la timp, în licitaţiile organizate de stat. Costurile de exploatare sunt de aproape două ori mai mari în România decât în alte ţări europene, din cauza lipsei drumurilor forestiere. La noi, pentru a aduce buşteanul până la remorca peridocului se parcurge, în medie, un kilometru (off-road, cu tractorul sau TAF-ul), cu toate costurile pe care le implică astfel de transporturi; în Europa, se parcurg, în medie, mai puţin de 200 de metri.

Ieftinire.

Furtunile şi viiturile care au avut loc în Europa, în 2007, au lăsat în urma lor "doborâturi" în cantităţi semnificative - aproximativ 60 milioane de metri cubi per total, în Europa, şi 4 milioane mc în România. Existenţa acestor stocuri, care se vând la preţuri mult mai mici, ar trebui să atenueze tendinţa generală de scumpire. În fine, costurile cu forţa de muncă sunt încă mici, în România, comparativ cu media UE, dar şi aici au început să apară semnele crizei de personal.