Legi scumpe, tupeu ieftin

Am trait s-o auzim si pe asta: un ministru al Guvernului Romaniei refuza sa aplice o lege, pe motiv ca ar fi prea... costisitoare. Acest fault in careul democratiei nu putea trece nefluierat de

Am trait s-o auzim si pe asta: un ministru al Guvernului Romaniei refuza sa aplice o lege, pe motiv ca ar fi prea... costisitoare. Acest fault in careul democratiei nu putea trece nefluierat de Opozitie, care a si initiat o motiune simpla, dezbatuta ieri in Parlament. Cine este demnitarul care a reusit aceasta gafa de proportii, punandu-si PNL-ul si PD-ul in cap? Doamna Elena Dumitru, detinatoarea portofoliului Muncii si Solidaritatii Sociale, mama "Cornuletului cu lapte". O femeie serioasa si muncitoare, la fel de dedicata atunci cand apara cauza lui Traian Basescu, ca si acum cand sustine politica guvernului Nastase. In cele cateva luni de cand se afla in post, doamna ministru n-a facut prea mare deranj. In afara initiativei jenante profesional cu folosirea banilor din privatizare pentru finantarea majorarii pensiilor, glasul distinsei doamne nu s-a facut auzit. De altfel, negocierile cu sindicatele si patronatele - la care trebuie sa te tina plamanii ca sa poti acoperi racnetele partenerilor sociali - au fost preluate cu destula eficienta de fostul ministru Marian Sarbu. Astfel incat Mama Cornuletului se poate ocupa linistita de alte probleme stringente, cum a fost aceea a concediului de risc maternal pentru femeile insarcinate care lucreaza in conditii grele (rezolvata constiincios si temeinic), cum ar fi Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. Numai ca pe aceasta din urma d-na ministru a declarat ritos ca nu doreste s-o aplice, parandu-i-se domniei sale prea mari cheltuielile legate de functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei. Desi numita agentie ar fi trebuit sa-si primeasca normele metodologice inca de la sfarsitul lui octombrie, d-na ministru a crezut de cuviinta ca are nevoie de un ragaz de regandire. Ne putem inchipui cat de mare va fi acest ragaz, de vreme ce in bugetul pe 2004 Agentia Nationala pentru Protectia Familiei nu are prevazute nici un fel de fonduri. E inutil sa-i explicam Elenei Dumitru necesitatea imperioasa a Legii 217/2003. Traim in aceeasi tara si stim cate victime face violenta in familie. Dar, cu toata retorica Opozitiei, care merge pana la apocalipsa (prin atitudinea sa, Guvernul se solidarizeaza cu agresorii si abandoneaza victimele - zice deputatul Mona Musca, victimele isi fac si-si vor face singure dreptate - ameninta deputatul Paula Ivanescu), nu violenta in familie e problema acestei noi galcevi, ci o chestiune de principiu. Cat tupeu, cata inconstienta poate avea un membru al Guvernului ca sa ajunga sa declare ca va mai sta sa reflecteze daca sa aplice sau nu o lege adoptata de Parlament si promulgata de presedinte? Nu numai ca a spus-o (si-am fi zis ca i-a scapat), dar de cateva luni se si straduieste sa nu-i dea curs. Nu zicem ca n-ar fi cheltuieli mari, ca n-ar genera birocratie. Datoria domniei sale era ca, punand-o in aplicare la termenul stabilit, sa incerce sa reduca si costurile, sa diminueze si birocratia. Bunaoara, Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, adoptata la presiunea NATO inainte de Praga, cat ar parea de putin costisitoare, se aplica arareori in litera si spiritul ei. Nimeni n-a iesit insa la rampa ca sa declare sus si tare ca n-o va aplica in veci, dimpotriva, meritul adoptarii ei a fost trambitat pana la Bruxelles. S-au gasit insa destule chitibusuri ca sa fie ocolita de autoritati (vezi Legea informatiilor clasificate, care, punandu-i-se in coasta, duce uneori la situatii ridicole, transformand in secret de stat pana si adierea zefirului printre copaci). Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, de exemplu, poate fi socotita de-a dreptul costisitoare si, in orice caz, nu se numara printre actele normative aflate la inima Puterii. Dar, repet, nimeni n-a declarat ca nu doreste s-o aplice, chiar si atunci cand ii punea si-i mai pune bete in roate. Ca sa nu mai vorbim de aberatia implementarii institutiei Avocatului Poporului, institutie prezenta in Constitutia din 1991, careia i-au trebuit vreo sase ani ca sa se nasca si care - in ce priveste aplicarea - traieste inca o perioada de incubator. Nici o lege nu e ieftina, mai ales intr-o democratie unde economia de piata isi asteapta inca functionalitatea. Daca ar fi sa urmam firul gandirii d-nei ministru Dumitru, ar fi trebuit sa nu aplicam in primul rand Codul Penal, o lege a naibii de costisitoare. Ieftin e sa cadem din democratie in anarhie. Haosul e pe gratis.