Legendele Gorjului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

"Când am ales Gorjul, ştiam că pornim pe un drum bătătorit. Dar mai ştiam şi că acolo trebuie să fie o vrajă, un descântec. Ceva al locului." Verba volant, scripta manent" e o vorbă

"Când am ales Gorjul, ştiam că pornim pe un drum bătătorit. Dar mai ştiam şi că acolo trebuie să fie o vrajă, un descântec. Ceva al locului."
Verba volant, scripta manent" e o vorbă latinească. Din păcate, cuvântul scris nu mai pătrunde în conştiinţa oamenilor aşa cum se petrecea mai pe la începuturile lui. Din păcate, degeaba am mai scrie acum, în cele câteva rânduri pe care le avem la dispoziţie, că în Gorj e aşa şi pe dincolo, că gorjenii sunt aşa şi pe dincolo, că stâncile şi peşterile, apele şi mănăstirile Aţi mai citit de zeci de ori astfel de reportaje. Nu-i aşa? Când am ales Gorjul, ştiam că pornim pe un drum bătătorit. Dar mai ştiam şi că acolo trebuie să fie o vrajă, un descântec. Ceva al locului. Aşa că ne-am minunat cu tot sufletul de Cheile Olteţului şi de Cheile Sohodolului, de întortocheata Peşteră a Muierii şi de Peştera Polovragi, de mănăstirile cuminţi. şi, mai ales, am stat de vorbă. Aşa am aflat că măruntaiele munţilor din Gorj ar încreţi peste 2.200 de peşteri. Că cinci gorjeni s-ar fi declarat, la ultimul recensământ, de naţionalitate dacă, cinstind cultul zeului Zamolxe. Că Dumnezeu te poate smeri. Că 60 de ani de călugărie sunt puţini când trebuie să aduci Marea cea mare în gropiţa ta, aşa cum voia copilul din pilda Sf. Augustin. Că gorjenii s-ar fi trăgând din evreii aduşi de romani pe aceste meleaguri, de unde şi spiritul întreprinzător, şi iuţeala. Că un român a reuşit să schimbe legislaţia vameşilor americani după trei ani de procese şi că românul acela nu-i nimeni altul decât Brâncuşi. Aşa am aflat că au trăit înaintaşii noştri frumos şi că noi nu mai ştim trăi aşa de frumos, ca dânşii. Umblând şi vorbind, am descoperit, una câte una, legendele acestui ţinut. Iar legenda, să ştiţi şi voi, a fost şi va fi întotdeauna mai presus de cuvântul scris (aşa ne-a spus unul dintre cei cinci slujitori ai lui Zamolxe, pe care am avut norocul să-l întâlnim în drumul nostru). Legendele "vând" foarte bine locul, cu toate că nu ai drumuri ca lumea, şi nici măcar indicatoare rutiere, că nu găseşti locuri de cazare decât după îndelungi căutări, că fostele tabere pentru copii au ajuns în paragină, că unele staţiuni montane au devenit în câţiva ani aglomerări sufocante de vile şi viluţe cu turnuri şi turnuleţe care numai în spiritul locului nu sunt! Atât timp cât vor fi oameni care să povestească, astfel de locuri vor supravieţui şi vor atrage, ca un magnet, alţi oameni. Numai prin puterea cuvântului.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite