Legea Sănătăţii capătă vigoare cu noul ministru

Elaborarea şi implementarea proiectului de lege din domeniul sanitar este motivaţia principală pentru care Vasile Cepoi a fost propus marţi seară de premierul Victor Ponta la şefia Ministerului Sănătăţii.

Moţiunea de cenzură care a doborât Guvernul Ungureanu e de natură să pună sub semnul întrebării şi legile sau iniţiativele legislative care făceau parte din reforma propusă de fostul guvern. Printre acestea există şi o nouă lege a Sănătăţii, aflată încă în dezbatere publică. Iată însă că lista viitorului guvern a produs o surpriză de proporţii: fostul secretar de stat din Ministerul Sănătăţii, responsabil tocmai cu reforma, este propus  ministru, fapt care creează premise ca textul de lege aflat în dezbatere să capete mai multă vigoare. „Adevărul" vă prezintă o analiză privind cele mai importante schimbări pe care le aduce noua lege, în care unul dintre principalii interlocutori a fost tocmai Vasile Cepoi.

„Planul pe care îl am, motivul pentru care cred că am fost şi ales să conduc acest minister, este elaborarea şi implementarea proiectului de lege", a spus recent numitul ministru al Sănătăţii, Vasile Cepoi. Acesta „diseacă" noul proiect legislativ pentru „Adevărul", subliniind faptul că reforma vizează în special statutul spitalelor, asigurările de sănătate şi medicina de familie. Criticile nu întârzie să apară, iar o parte dintre specialiştii în domeniu cred că noul proiect legislativ va fi sortit eşecului.

Spitalele-fundaţii evită privatizarea

Una dintre cele mai importante modificări din noua lege a Sănătăţii se referă la faptul că spitalele ar putea deveni fundaţii, evitându-se astfel privatizarea respinsă la începutul acestui an. „Este nevoie de o nouă lege a Sănătăţii, deoarece, la ora actuală, sistemul se află într-un blocaj al reglementărilor. Este hiperreglementat şi s-a rigidizat, iar posibilitatea de a-l adapta situaţiilor pe care populaţia le cere şi pe care sistemul de finanţare le permite este extrem de scăzută în acest moment", a declarat ministrul Vasile Cepoi.

În ciuda faptului că autorităţile mizează pe faptul că pacienţii vor fi primii care vor beneficia de pe urma noii legislaţii, o mare parte dintre români şi mulţi specialişti în domeniu nu sunt convinşi că noua lege va face lumină în sistemul sanitar.

Sorin Paveliu, expert în cadrul Societăţii Academice Române, nu vede cu ochi buni această lege. „Problema nu este de organizare a sistemul sanitar, ci de finanţare. Atât timp cât nu găseşti soluţii de a finanţa sistemul din alţi bani decât din bani privaţi, orice proiect este destinat eşecului".

Bani mai mulţi pentru medici

Singura formă care să permită ca spitalele să devină unităţi nebugetare este transformarea în fundaţii, cu un singur membru fondator, respectiv Ministerul Sănătăţii sau autorităţile care au în administrare spitalele (consilii judeţene sau primării), susţine legea. „Nu este vorba despre o privatizare a spitalelor. S-a ajuns la această concluzie pentru că am precizat că unul dintre avantajele pe care le are transformarea într-o unitate nebugetară este aceea de a putea acorda servicii medicale cu plată, putând să şi remunereze pe cei care acordă aceste servicii. În momentul de faţă, spitalul poate să ia bani de la un asigurator privat, însă nu poate remunera medicul, deoarece se aplică legea salarizării bugetare", a completat Cepoi.

Până acum, medicii nu puteau fi remuneraţi în plus dacă munceau mai mult în spital. Aşa se explică migraţia lor în privat şi în străinătate, însă prin noua lege autorităţile intenţionează să le ofere aceleaşi posibilităţi materiale medicilor chiar în spitalele publice. Mai mult, vor dispărea şi posibilităţile ca doctorii să ia bani în privat şi să-i trateze pe pacienţi în spitale publice, precum şi situaţiile în care pacienţii sunt chemaţi la control la cabinetele particulare.

În plus, competitivitatea dintre mediul public şi cel privat nu va aduce decât beneficii pacienţilor. Spitalul privat oferă asistenţă medicală de nişă, iar atunci când va intra în competiţie cu spitalul public va fi obligat să-şi îmbunătăţească condiţiile.

„Funcţionând ca fundaţii, spitalele vor avea autonomie crescută privind personalul pe care-l angajează şi modul în care-şi organizează serviciile. Statutul de fundaţie deschide calea către adoptarea unor practici de management mai eficiente, de exemplu în domenii ce ţin de identificarea finanţărilor alternative şi marketing. Spitalele vor trebui să se zbată mai mult şi să «înveţe» repede pentru a fi sustenabile. Comunităţile locale, care vor avea în administrare spitalele publice, se vor putea implica efectiv în deciziile care ţin de activitatea acestora. Din acest punct de vedere, pacienţii vor putea fi mai aproape de actul decizional şi spitalele vor fi direct responsabile faţă de comunităţile pe care le deservesc", spune Nicolae Done, doctorand în economia sănătăţii şi politici de sănătate la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, SUA.

Nu - societăţi, da - fundaţii

Oamenii din sistem nu sunt la fel de optimişti ca autorităţile şi nu văd o rezolvare a problemelor din sistemul sanitar prin noua lege. „Noi nu ne putem pronunţa atât timp cât nu ştim care sunt posibilităţile de dezvoltare din punct de vedere al finanţării. Ce ştim sigur este că banii nu sunt suficienţi şi este nevoie de bani care să provină şi dintr-un alt tip de asigurări, cum sunt cele complementare, însă rămâne de văzut câţi români îşi vor permite acest lucru", este replica directorului Spitalului Elias din Bucureşti, Doina Dimulescu.

Unii specialişti în domeniu sunt chiar mai convinşi că proiectul de lege nu va aduce nimic bun. Mai mult, faptul că prin această transformare managerii spitalelor îşi pot face propria politică de personal, fără să mai fie nevoie de aprobarea Ministerul de Finanţe şi a Ministerului Sănătăţii este picătură care umple paharul.

„Capitolul publicat spre dezbatere nu este aproape deloc modificat faţă de proiectul retras. S-a renunţat la transformarea spitalelor în societăţi comerciale, dar s-a menţinut ideea de a fi transfomate în fundaţii. Acest lucru nu este nici justificat, nici analizat în ce măsură este posibil din punct de vedere juridic. O fundaţie poate avea un spital, dar nu poate fi fundaţie în sine. Scoaterea personalului medical din legea bugetului este o necesitate obiectivă, dar se face umblând la legea unică a salarizării. Nu transformi spitalul ca să îndrepţi o anomalie din legea salarizării", comentează Sorin Paveliu.

Experienţa statelor europene care au reformat spitalele publice arată că nu putem aştepta ca o lege sau un principiu economic să rezolve automat problemele cu care se confruntă sistemul. Diferenţa reală între succes şi eşec este făcută de modul în care se implementează reforma şi de cadrul legislativ, administrativ şi tehnic care i se asigură.

„Transformarea spitalelor publice în organizaţii non-profit este o soluţie cu potenţial, deoarece poate fi uşor acceptată de către pacienţi şi de către personalul medical şi poate conduce la servicii mai eficiente şi de calitate mai bună. Însă o lege doar creează un potenţial, nu îl şi fructifică", conchide Adrian Gheorghe, doctorand în economia sănătăţii la University of Birmingham din Marea Britanie.

"Este nevoie de o nouă lege a Sănătăţii, deoarece sistemul este hiperreglementat şi s-a rigidizat.''
Vasile Cepoi ministrul Sănătăţii

Evaluarea noilor tehnologii

Un departament din Ministerul Sănătăţii care va avea atribuţii în evaluarea tehnologiilor medicale. Acesta va analiza şi superviza rapoarte redactate de instituţii, experţi sau cercetători externi, cu privire la medicamentele, dispozitivele, echipamentele şi tehnicile de înaltă performanţă care sunt sau vor fi utilizate în sistemul sanitar.

Medicina primară este redefinită

Schimbările care justifică adoptarea unei noi legi a Sănătăţii nu se opresc aici. Mulţi medici de familie nu fac altceva decât să transcrie o reţetă şi să dea o trimitere, spun oficialii Ministerului Sănătăţii, însă noul proiect legislativ încearcă să schimbe acest lucru. Dezvoltarea mai multor programe de prevenţie în care să fie incluşi câţi mai mulţi medici de familie este noua misiune a legii. „Ar trebui ca toată legea Sănătăţii să aibă în centrul ei medicina de familie, pentru că este cea mai ieftină şi cea mai eficientă. În acest moment modificările nu vor revoluţiona sistemul", este de părere medicul de familie Remus Lupu.

Dacă în alte state, 70% din cazuri sunt rezolvate de medicii de familie, iar pacienţii nu trebuie să mai ajungă la spital, la noi situaţia stă fix pe dos. Din dorinţa de a remedia aceste deficienţe, Ministerul Sănătăţii încearcă să introducă în noua lege a Sănătăţii câteva modificări. Concret, se doreşte ca medicul de familie să fie piatra de temelie a sistemului sanitar. El trebuie să cunoască riscurile la care este expusă populaţia, măsurile de prevenţie, să depisteze din timp boala şi să aplice tratament pacienţilor, iar pentru acest lucru trebuie să fie implicat cât mai mult în proiecte de prevenţie primară.

„Nimeni altcineva din sistem nu face prevenţie în afară de medicii de familie, iar noi am fost implicaţi în proiectele pe care ministerul le-a realizat. Problema este politica de finanţare a sistemului. Dacă e subfinanţat nu se dezvoltă nimic. Finanţarea care ne permite să ne dezvoltăm este mult mai ieftină decât finanţarea spitalelor. Dacă medicina de familie ar funcţiona corespunzător, ea ar degreva spitalele, ar scădea costurile şi ar eficientiza cheltuirea banilor", mai spune Lupu.

Medicul de familie nu trebuie să fie un birocrat care transcrie o reţetă şi scrie un bilet de trimitere. „El trebuie să aibă posibilitatea să facă un minim de investigaţii paraclinice - cele care se fac cu chimie uscată, prin cititoare automate, cu un stick. Iei o picătură de sânge, una de urină şi o pui într-un aparat care «citeşte» proba ", explică Cepoi conţinutul proiectului de lege.

Se deschide piaţa asigurărilor de sănătate

Noua lege permite asigurătorilor privaţi să ofere şi asigurări obligatorii pe lângă cele suplimentare. „Competiţia între furnizori de asigurări constituie singura soluţie pentru eficientizarea şi finanţarea sistemului medical", susţine Theodor Alexandrescu, CEO Alico Asigurări România. Acest lucru oferă oamenilor posibilitatea de a alege unde vor să fie trataţi, totul însă în anumite
condiţii.

Noua lege a Sănătăţii va permite dezvoltarea asigurărilor obligatorii publice şi voluntare, asta însemnând că între sistemul public de asigurări şi cel privat va exista competiţie în oferirea serviciilor medicale. Noile prevederi vor permite atât asigurătorilor publici, cât şi celor privaţi să încheie contract pentru pachete de servicii de bază, dar şi pentru pachete suplimentare şi complementare de servicii. În ceea ce priveşte asigurătorii privaţi, aceştia urmează să fie de două feluri: cei cu profit şi cei nonprofit - dar aceştia din urmă nu există deocamdată.

„Cetăţeanul are trei variante să se asigure, în funcţie de oferta pe care asigurătorii - de stat, privaţi cu profit şi privaţi nonprofit - o fac. Diferenţa între asigurătorii privaţi şi cei de stat constă în faptul că dacă optezi pentru un asigurator privat se consideră că ai suficienţi bani să achiziţionezi şi un pachet suplimentar de servicii, pe care vei fi obligat să-l iei", explică Vasile Cepoi, noul ministru al Sănătăţii. Situaţia este diferită la stat. Cei care aleg să se asigure aici pot cumpăra pachetul de bază şi doar dacă doresc se pot asigura şi suplimentar.

Capriciile, prin asigurări suplimentare

Reprezentanţii MS dau o oarecare libertate asigurătorilor privaţi, permiţându-le acestora să decidă asupra tipurilor de pachete, conţinutului şi valorii poliţei de asigurare. „Dacă ofer un pachet de servicii mai bun la un preţ mai mic, sigur că voi avea mai mulţi asiguraţi. Nu va exista un prag maxim pentru pachetul de servicii suplimentar ", a completat Vasile Cepoi.

Un alt aspect luat în discuţie a fost ca acest fond al asigurărilor de sănătate să nu mai facă parte din bugetul consolidat al statului, să fie un fond special, pentru a elimina suspiciunea că banii colectaţi pentru sănătate nu sunt utilizaţi în totalitate în sănătate.