Legea privatizarii, modificata de 51 de ori in 8 ani

De ani buni, instabilitatea cadrului legislativ este pe buzele tuturor. Politicieni de orice culoare, economisti, finantisti autohtoni sau de la FMI si Banca Mondiala, inalte fete ale Uniunii

De ani buni, instabilitatea cadrului legislativ este pe buzele tuturor. Politicieni de orice culoare, economisti, finantisti autohtoni sau de la FMI si Banca Mondiala, inalte fete ale Uniunii Europene, dar, mai ales, investitori straini care vor sa-si bage banii in economia romaneasca o invoca printre franele progresului tarii noastre in directia statului de drept si a capitalismului. Vitala pentru statornicirea unei economii de piata functionale, stabilitatea legislativa este cel mai grav afectata tocmai in acest domeniu, taxa pe valoarea adaugata si privatizarea conducand in clasamentul bulibaselii actelor normative. Bulibaseala care, de multe ori, ii determina chiar si pe cei insarcinati cu aplicarea legilor sa se indoape cu pastile contra durerilor de cap. Din 1992, atunci cand a fost introdusa de Cabinetul Stolojan, TVA si-a gasit reglementarea in trei acte normative - Ordonanta 3/1992, Ordonanta de Urgenta 17/2000 si Legea 345/2002 - fiecare dintre acestea abrogandu-l pe cel anterior si aducand modificari. Campioana este ordonanta primordiala, aceea a lui Stolojan. In cei 8 ani de aplicare, a fost modificata de 17 ori si a trebuit republicata de 8 ori in Monitorul Oficial. O.U. 17/2000, desi a avut o existenta efemera, de numai doi ani, a suferit, si ea, patru modificari si completari. Nici legea in vigoare de un an n-a scapat, deocamdata umblandu-se la continutul ei printr-o ordonanta de guvern si o lege. Din 1995 incoace, in materia privatizarii, Parlamentul a votat 51 de acte normative - legi, ordonante simple si de urgenta. Legea lui Nicolae Vacaroiu de accelerare a privatizarii (nr. 55/1995) a fost modificata chiar in acelasi an prin ordonanta de urgenta. Haosul adevarat a inceput insa o data cu guvernarea coalitiei CDR-PD-UDMR. Cabinetul Ciorbea produce, mai intai, doua acte normative, separand privatizarea societatilor comerciale de vanzarea bancilor de stat: O.U.G. 88/1997 si Legea 83/1997. Urmasii lui Ciorbea in scaunul prim-ministerial au umblat de patru ori la O.U.G. 88. Radu Vasile de trei ori, in 1999, Mugur Isarescu - o data, in 2000. Legea privind privatizarea bancilor poarta amprentele celor patru ordonante emise de guvernele Vasile (doua, in 1999), Isarescu (in 2000) si Nastase (in 2002). Obsesia pesedista in materie de legiferare a privatizarii par a fi fostele IAS-uri. Votata in 2001, legea ce reglementeaza vanzarea acestora (nr. 268) a fost modificata si completata, pana acum, prin trei ordonante de urgenta, basca faptul ca Executivul a simtit nevoia sa faca amintitele IAS-uri mai atractive prin lege (L. 254/2002, la randu-i modificata prin O.U. 209/2002). Cele doua legi care privesc societatile comerciale, in vigoare din 1990 (nr. 31 si 15), n-au scapat nici ele de harnicia legiuitorului. Prima a suferit 15 modificari si o republicare, a doua - "doar" opt. Si alte domenii au trait, la randu-le, avalanse de schimbari legislative, de completari si abrogari. Datand din 1991, batrana Lege 18 a fondului funciar intrece orice act normativ, in 12 ani fiind "surubarita" de 18 ori si republicata o data. Mai tanara, Legea "Lupu" (1/2000) n-a apucat decat patru modificari. Act normativ care a iscat destule scandaluri, Legea 42/1990, care stabileste drepturile revolutionarilor, nu sta, nici ea, rau in clasament, cu 13 modificari si completari, trei republicari, o rectificare si patru hotarari de guvern cu norme de aplicare.