Legea 249/2003 cadoriseste escrocii cu mii de hectare de teren agricol

De un an de zile, sistemul agricol din Romania a fost bulversat complet de o lege aberanta emisa pe sest. Zeci de mii de hectare agricole au ajuns peste noapte in proprietatea unor asa-zisi

De un an de zile, sistemul agricol din Romania a fost bulversat complet de o lege aberanta emisa pe sest. Zeci de mii de hectare agricole au ajuns peste noapte in proprietatea unor asa-zisi latifundiari, care au stiut sa foloseasca in interes personal hibele respectivului act normativ. Astfel, prin Legea 249 din 2003, oricine poate face dovada ca detine active ce implica necesitatea exploatarii unui teren cu destinatie agricola va primi acest teren cadou din partea statului. Legea, data clar cu dedicatie pentru anumite grupuri de interese, a lasat pana acum statul fara o buna parte din terenurile sale agricole. Din momentul aparitiei legii s-a declansat o vanatoare pentru ruinele tuturor fostelor IAS-uri, care ii imbogatesc pe cumparatorii lor peste noapte. Cazul fostei ferme agrozootehnice Stelnica Ialomita este reprezentativ pentru a demonstra aberatiile create de Legea 249/2003. Un asa-zis investitor agricol local a obtinut, dintr-un singur tun, peste 8.500 de hectare de teren, bagand la inaintare niste cotete si grajduri darapanate si ceva instalatii de irigatie dezafectate. Ruinele respective au fost trecute in acte ca active productive si, cu complicitatea unui judecator de la Tribunalul Bucuresti, s-a reusit deposedarea statului roman de terenul de pe raza a trei comune. In decembrie anul trecut, ferma Stelnica a fost scoasa la licitatie, dupa ce in prealabil fusese bagata in faliment. A fost vorba de o licitatie prin negociere directa, la care favorite plecau mai multe firme ale unui afacerist local pe nume Stefan Poienaru. Desi la licitatie s-a mai prezentat si o firma din Bucuresti, aceasta nu a avut practic nici o sansa, fiind bagata la negocieri intre doua din firmele lui Poienaru. Acesta din urma a fost sustinut si de executorul judecatoresc ce a prezidat licitatia, apropiat al afaceristului ialomitean. Oricum, la finalul licitatiei, Stefan Poienaru a surprins pe toata lumea, platind un pret extrem de mare pentru ruinele fostei ferme din Stelnica: aproape 10 miliarde de lei. Putini dintre cei care s-au mirat de pretul exagerat platit de Poienaru prin firma Vitifarm au cunoscut adevaratul substrat al acestei afaceri. Poienaru detinea si una dintre firmele de la masa credala formata odata cu falimentul fermei. Firma sa avea de recuperat de aici exact 10 miliarde de lei, adica fix suma platita de Vitifarm la cumparare. Datoria fusese creata artificial in urma cu ani buni si marita periodic prin penalitatile pentru neplata. Asa ca agrozootehnica Stelnica a fost practic luata pe nimic, in contul unei datorii vechi de cativa ani. In paralel cu licitatia organizata pentru falimentul fermei, Agentia Domeniilor Statului a tinut si ea o licitatie pentru acordarea in administrare a unor terenuri din zona (8.546 de hectare) care-i apartineau. Aceasta a fost de fapt miza pentru care Poienaru a cumparat grajdurile paraginite de la Stelnica. Mergand pe blat, omul a scos ilegal o ordonanta presedintiala, prin care se blocheaza licitatia ADS-ului, pe motiv ca terenul i se cuvine firmei Vitifarm. Cateva luni mai tarziu, aduce o sentinta a Tribunalului Bucuresti prin care se arata ca este indreptatit sa primeasca respectivul teren. A fost o decizie judecatoreasca ce i-a bagat in ceata pe cei de la ADS. Numai consultand dosarul depus la Tribunalul Bucuresti pentru aceasta cauza se pot deslusi itele potlogariei. SC Vitifarm SRL a depus aici o serie de acte in care mentioneaza ca este proprietara mai multor active de pe cele 8.500 de hectare de teren. Apoi, aceeasi Vitifarm cumpara pe acte 1.000 de oi de la firma Agrofarm, apartinand tot lui Poienaru si isi declara intentia de a deveni investitor in domeniul zootehnic. Se invoca pagubosul act normativ despre care am vorbit mai sus si Vitifarm primeste prin concesiune, pe 49 de ani, cele 8.546 de hectare de teren de la statul roman. Judecatorul Constantin Badoiu de la Tribunalul Bucuresti face practic cadou prin sentinta sa acest teren, fara ca pe perioada procesului sa ceara vreo expertiza. Situatia din teren arata ca lucrurile sunt departe de a sta asa cum le-a vazut judecatorul. Activele trecute pe hartie sunt doar niste ruine, tocmai bune pentru a fi date la fier vechi, iar animalele despre care se precizeaza ca vor fi crescute aici lipsesc cu desavarsire. Or, in lege, activele sunt definite ca orice parte a proprietatii capabila sa functioneze de sine statator si sa produca profit. Cu o simpla situatie prezentata ingenios pe hartie, Stefan Poienaru a reusit practic sa ia pe gratis un imens teren agricol, fara ca in urmatorii 49 de ani sa mai fie deranjat de cineva. Cazurile de acest gen sunt insa cu sutele la nivel de tara, iar statul pierde lunar zeci de mii de hectare de teren in favoarea unor tepari care pozeaza in mari investitori.