Legea asigurării locuinţelor este imposibil de aplicat

Guvernul a aprobat de curând proiectul de lege, dar el mai trebuie promulgat de parlament, deşi are multe neajunsuri. În actul legislativ, nu este pus la punct un mecanism de despăgubire

Guvernul a aprobat de curând proiectul de lege, dar el mai trebuie promulgat de parlament, deşi are multe neajunsuri.

În actul legislativ, nu este pus la punct un mecanism de despăgubire eficient şi nici nu poate fi uşor de realizat, iar un posibil eşec în realizarea despăgubirilor poate compromite ideea de asigurare în general, apreciază specialiştii din piaţă.

Asigurarea locuinţei a devenit obligatorie. Astfel, persoanele fizice şi firmele vor fi obligate să îşi asigure locuinţele împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor. Din păcate, legea nu prevede printre calamităţi naturale şi furtuna, ceea ce poate fi o problemă pentru locuitorii care-şi vor încheia o astfel de poliţă şi care, în eventualitatea unei distrugeri, nu-şi vor putea recupera niciun ban.

În conformitate cu prevederile acestui proiect de lege, suma asigurată obligatoriu (suma asigurată care poate fi acordată) este echivalentul în lei, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de asigurare obligatorie a locuinţei, a 20.000 euro pentru fiecare locuinţă de tip A (construcţie cu structură de rezistenţă din beton armat, metal ori lemn sau cu pereţi exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic) şi a 10.000 de euro, pentru fiecare locuinţă de tip B (construcţie cu pereţi exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic).

Riscurile care se asigură prin această poliţă sunt daunele produse construcţiilor cu destinaţia de locuinţă de către oricare dintre formele de manifestare ale dezastrelor naturale, ca efect direct sau indirect al producerii acestora. Legea are neajunsuri tehnice În opinia lui Bogdan Andriescu, preşedintele UNSICAR (Uniunea Naţională a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări), "aşa cum a fost aprobată legea, are o serie de neajunsuri tehnice: riscurile sunt limitate, nu este inclusă la calamităţi furtuna. Pe de altă parte, nu poţi să îţi închei o poliţă facultativă pentru aceste sume asigurate - 10.000 şi 20.000 de euro, iar procesul de recuperare a despăgubirii va fi extrem de dificil".

În cazul unei pagube de 50.000 de euro, recuperarea sumei de 20.000 de la societatea unde ai încheiat poliţa obligatorie şi a diferenţei de 30.000 de la o altă societate la care ai asigurat casa şi pentru alte dezastre va fi foarte anevoioasă. "Ar trebui gândită o formulă în care să funcţioneze mai mult regulile economiei de piaţă şi nu să ne întoarcem la formule folosite înainte şi abrogate.

Trebuie luat în considerare că nu există niciun model similar în Europa, iar exerciţiul din Turcia a fost un eşec", mai spune Andriescu. Ceea ce ar mai fi de semnalat, în opinia preşedintelui UNSICAR, ar fi popularizarea acestor asigurări în mediul rural, unde rata lor este mai scăzută, identificaţi cei cu venituri foarte mici şi subvenţionată prima de asigurare, pe care ar trebui să o plătească direct la societăţile de asigurare. O altă variantă ar fi subvenţionarea primelor de asigurare pentru orice locuinţă din mediul rural, care are sub 100 mp.

"Varianta asigurării <> într-un anume loc a propriei locuinţe nu îşi are locul într-o societate modernă", adaugă Andriescu.

Obligativitatea nu va viza pe toată lumea În Turcia, sistemul obligatoriu de asigurare a locuinţelor a dus la un grad de cuprindere de doar 30%-40%. Iar în Europa, niciun alt stat nu practică sistemul obligatoriu de asigurare a locuinţelor. Pe de altă parte, în România există multe persoane care nu-şi permit plata acestei prime. În cazul persoanelor fizice beneficiare de ajutor social, prima obligatorie se va suporta din bugetele locale, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat.

Obligaţia încheierii contractelor de asigurare a locuinţelor aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale revine persoanelor sau autorităţilor desemnate, în condiţiile legii, să le administreze. În cazul în care o locuinţă face obiectul unui contract de leasing financiar, încheierea contractului de asigurare este în sarcina locatorului.

Contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor se încheie numai cu asigurătorii asociaţi în Poolul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID - constituită ca societate comercială de asigurare-reasigurare) şi care sunt autorizaţi să încheie astfel de contracte.

Societăţile de asigurare se vor asocia Poolul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale este o societate comercială de asigurare-reasigurare care gestionează fondul de risc destinat plăţii sumelor asigurate în sistem obligatoriu în cazul producerii dezastrelor naturale. Aceasta este constituită prin asocierea societăţilor de asigurare autorizate să încheie asigurări obligatorii pentru locuinţe şi a altor persoane juridice, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Asigurătorul are obligaţia de a constata şi de a evalua prejudiciile create, de a stabili cuantumul despăgubirii, de a plăti despăgubirile în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii de la PAID a sumelor necesare. Nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiei de asigurare a locuinţelor constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100 la 500 lei. Refuzul asigurătorului autorizat de a încheia la cererea unui proprietar de locuinţă contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor se sancţionează cu amendă de la 500 la 1.000 lei.

Ar trebui gândită o formulă în care să funcţioneze mai mult regulile economiei de piaţă şi nu să ne întoarcem la formule folosite înainte şi abrogate. Trebuie luat în considerare că nu există niciun model similar în Europa, iar exerciţiul din Turcia a fost un eşec.

Bogdan Andriescu, preşedinte UNSICAR

Asigurarea locuinţei, în cifre n În România, asigurarea locuinţei a fost obligatorie până în anul 1995. Eliminarea acesteia a dus la scăderea dramatică a gradului de penetrare pe această clasă.

Conform unui studiu realizat de Institutul Naţional de Statistică în 2005, doar 4,3% din locuinţe erau asigurate. În 2007, ţinând cont de primele subscrise pe acest segment, gradul de penetrare nu este foarte diferit de cel din 2005.

Un sondaj INSOMAR, realizat la solicitarea CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor), la începutul acestui an, relevă că 12,8% din repondenţi au o asigurare facultativă a locuinţei. În acelaşi timp, 60% din participanţi s-au declarat în favoarea obligativităţii acestui tip de poliţă.