Lectia ceha de privatizare

Romanii vor fi aflat ca vanzarea, ieri, catre firma ceha CEZ, a filialei Electrica Oltenia este un veritabil succes al privatizarilor romanesti din ultimii ani. Autoritatile se vor lauda ca au scapat

Romanii vor fi aflat ca vanzarea, ieri, catre firma ceha CEZ, a filialei Electrica Oltenia este un veritabil succes al privatizarilor romanesti din ultimii ani. Autoritatile se vor lauda ca au scapat de o gaura in buget si de o sursa de pierderi in economie. Astfel, se va spune, am mai bifat unul dintre angajamentele luate in fata FMI. In urma privatizarii, ponderea subventiilor in pretul energiei electrice se asteapta sa scada dramatic, ceea ce ne dorim si noi, si institutiile financiare internationale. Odata privatizate filialele distribuitorului de energie, datornicii asteapta ingrijorati strangerea surubului in ceea ce priveste plata facturilor. Adio, productie pe banii Electrica. Daca ar fi onesti, celor care au fost si sunt responsabili de soarta sectorului energetic nu ar trebui sa le priasca sampania servita ca aldamas la vanzarea filialei Oltenia. Firma CEZ, cumparatoarea unei parti din Electrica, apartine tot statului. Vorbim insa de Cehia, un stat pentru care privatizarea propriilor companii nu este doar un subiect de bifat intre angajamentele asumate pentru a intra in Uniunea Europeana. Politicienii cehi au vazut in privatizarea industriei socialiste o sursa de bani frumosi la buget, o metoda de asanare a economiei, o cale spre bunastarea tuturor cetatenilor. Miscarea CEZ, de achizitionare a Electrica Oltenia, face diferenta intre cele doua filozofii aplicate de-a lungul timpului de Romania si Cehia. Vecinii nostri au urmarit, prin astfel de achizitii, maximizarea valorii de piata a firmelor pe care, la randul lor, intentioneaza sa le scoata la vanzare. Dupa esuarea, in iunie 2003, a unei prime tentative de vanzare a companiei cehe, guvernul acestei tari a angrenat CEZ, producator si distribuitor a peste trei sferturi din energia electrica furnizata la nivel national, intr-un program ambitios de achizitii regionale. Planul a fost menit, cum spuneam, sa creasca valoarea de piata a acestei firme. Astfel, CEZ a demarat achizitionarea unor capacitati importante de productie a energiei electrice in Bulgaria, Romania si Polonia, cu bani asigurati printr-o emisiune internationala de obligatiuni, in valoarea de minimum 300 si, daca piata o va cere, maximum 500 milioane euro. Spre deosebire de modelul ceh, cel romanesc, aplicat cu "succes" in ultimii ani in mai toate privatizarile importante, serveste doar intereselor celor aflati la putere. Modelul romanesc pune accentul pe dezvoltarea "capuselor", si nu a firmelor de stat care urmeaza sa fie vandute. In loc sa le creasca valoarea de piata inaintea privatizarii, directorii de stat se opintesc din rasputeri sa stoarca de vlaga aceste fabrici, in folos personal. Pe ultima suta de metri ei ofera prietenilor si potentatilor zilei cate un contract, cate o halca din profitul fabricii. Presa a dezvaluit tot felul de achizitii dubioase, de la soft supraevaluat pana la piese de masini de care n-avea nimeni nevoie, contracte ciudate incheiate pe ochi frumosi - semne clare ale apropierii schimbarii proprietarilor in Romania. In final, in varianta romaneasca, statul scoate la vanzare o firma cu o valoare minima sau incerta pe piata, cu angajamente asumate si active gajate prin contracte oneroase, ale caror ite nimeni nu stie unde si cat de sus pot duce. Pe langa aceste hibe specifice firmelor noastre de stat, atractivitatea companiilor energetice romanesti este grevata si de calitatea acestora de principali creditori ai agentilor economici autohtoni. Volumul facturilor de plata a utilitatilor care trebuie incasate de producatorii si distribuitorii de gaz, energie electrica sau termica, depaseste volumul creditelor luate de debitori de la banci. De altfel, FMI a apreciat ca furnizorii nostri de utilitati sunt principalii creditori ai industriei, si nu sectorul bancar, ca in economiile de piata functionale. Privatizata zilele trecute cu E.ON Germania, Electrica Moldova are datorii de circa 56 de milioane de euro si de recuperat creante curente de aproximativ 32,5 milioane de euro. Combinatiile stufoase in care aceasta este bagata si surprizele la care se asteapta orice investitor, odata ajuns patron al unei importante distributii de electricitate din Romania, l-au pus pe Walter Hohlefelder, membru al consiliului director al grupului german, in imposibilitatea de a avansa cifre precise referitoare la intentiile de investitii in filiala Electrica. Dl. Hohlefelder a afirmat ca se va putea pronunta doar dupa ce va incepe efectiv sa lucreze in companie. In Cehia, dl. Hohlefelder ar fi fost mai putin retinut.