Lecţia Clujului

Ţara nu se termină în Ghencea, în Colentina sau în Bucureştii Noi Milioane de simpatizanţi stelişti au rămas împietriţi: cum să pierzi totul la ultimul cartuş? Ţi-ai încordat

Ţara nu se termină în Ghencea, în Colentina sau în Bucureştii Noi

Milioane de simpatizanţi stelişti au rămas împietriţi: cum să pierzi totul la ultimul cartuş? Ţi-ai încordat muşchii - inclusiv pe cei conectaţi la fluierul arbitrului - să câştigi derby-ul cu CFR Cluj. Ai transformat fotbalul în rugby ca să treci de Unirea Urziceni. Ai aşteptat bricheta divină pentru a scoate trei puncte în Giuleşti. Ai provocat pensionarea prematură a lui Dorinel Munteanu, după desantul de la Vaslui. Ai convins Mioveniul să joace cu rezervele. Ai pătimit ca hoţii de cai ca să baţi Pandurii, UTA sau Oţelul. Ai scos-o "la vopsea" şi la Craiova. Şi, după toate aceste fapte de vitejie, ce-ţi mai trebuia? Un punct, atât! Un amărât de punct pe terenul lui Dinamo.

Şi nici nu părea prea greu: jumătate de divizie a plecat din "Groapă" cu tolba plină. Cum să clacheze Steaua acolo unde au reuşit Vasluiul, Bistriţa, Rapid, Pandurii, CFR Cluj, Farul, Timişoara, Urziceniul sau Craiova? Cum să dea greş Steaua...?

Ei bine, iată că a dat. Pesemne că s-o fi mâniat şi bunul Dumnezeu după ce preacuviosul Gigi Becali i-a pus în cârcă şi penalty-urile primite cadou, şi ofsaidurile drăceşti. Acum, don Gigi de Pipera are timp să mediteze: unde a greşit? Şi cu ce a păcătuit?

Clujul, în schimb, se află în faţa unui eveniment epocal: mâine poate muta capitala fotbalului peste Carpaţi, după 38 de ani de hegemonie absolută a "miticilor"! Şi mai poate reuşi ceea ce n-au reuşit zeci de promoţii de fotbalişti de la "U" sau CFR: primul titlu poposit sub Feleac.

E, într-un fel, şi revolta Ardealului, dar şi a provinciei, care n-a mai triumfat din 1991, de la ultimul zvâc al Craiovei. Prea mult s-a desfătat Capitala! Prea mult a crezut că ţara se termină pe Şoseaua Ghencea sau în Colentina!

Fierbe Clujul. Sau arde. Sau se cutremură. Verbele zboară din tastaturile ziariştilor cu viteza mingii trimise de Trică, Semedo sau Dubarbier spre poarta ultimei clasate, concitadina "U". Acum patru ani, CFR Cluj juca în Divizia C; acum, e 99,9% în grupele Ligii Campionilor.

Dar mai e acel 0,1%! Un procent mic, mic de tot, însă mai mare decât zero. Fotbalul e capabil, uneori, de ecuaţii care frizează absurdul matematicii, de genul 0,1≥99,9. Joacă primul cu ultimul loc, dar intervin şi două elemente speciale: pe de o parte, rivalitatea istorică; pe de alta, foamea de glorie a cetăţenilor clujeni. E ca într-un experiment cu doi magneţi care, în funcţie de cum îi aşezi, se atrag cu forţă sau se resping violent.

Dacă oraşul Cluj-Napoca a ajuns, pentru o zi, catedrala fotbalului, la care se închină măreaţa Capitală, înseamnă că experimentul CFR n-a fost în zadar. Şi că ţara, într-adevăr, nu se sfârşeşte la Chiajna sau la Pipera.