Laura Stoica, aplaudată pe ultimul drum

"Dacă astăzi simt că toate mă dor/Mâine ştiu că-mi va fi mai uşor". Oamenii erau nedumeriţi, şi întreabau mereu, obsesiv: De ce ei? De ce acum, când erau cei mai fericiţi din lume?

"Dacă astăzi simt că toate mă dor/Mâine ştiu că-mi va fi mai uşor". Oamenii erau nedumeriţi, şi întreabau mereu, obsesiv: De ce ei? De ce acum, când erau cei mai fericiţi din lume?
Îngerii nu mor niciodată
"E nedrept! Nu-mi revin. Am cunoscut-o. Eram vecine. Nu pot să cred! Nu vreau să cred că nu mai e! Laura era un înger şi îngerii nu mor niciodată!", plânge Lili, o fată care ţine în mâini un buchet de trandafiri albi. Pe lângă oamenii care au cunoscut-o pe Laura doar de la televizor, la înmormântare au fost prezenţi foarte mulţi artişti şi personalităţi: Silvia Dumitrescu, Adrian Daminescu, Ducu Bertzi, Virgil Ianţu, Gheorghe Gheorghiu, Adrian Enache şi mulţi colegi ai cântăreţei de la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti. Spre prânz, Cimitirul Bellu a fost asaltat de mii de oameni care doreau s-o vadă pe Laura şi să-i aprindă o lumânare. Pe aleea principală ce ducea spre capelă nu aveai unde să arunci un ac, iar pe scări, copii, femei şi bătrâni au început să se calce în picioare. Din păcate, pe lângă cei care sufereau cu adevărat şi stăteau civilizat la rând, au nimerit în cimitir şi mulţi care au venit doar să se uite. În partea dreaptă a capelei, patru femei însoţite de copiii lor scuipau de zor seminţe, firesc, ca la bătătorul de covoare din spatele blocului. "Maică, e păcat să mâncaţi seminţe acilea!", prinde curaj o băbuţă, când vede că grupul este filmat de un cameraman. La trei paşi de ele, cinci fetişcane de liceu se hlizesc vorbind la celulare, sfidând durerea celor care au venit să-i pună Laurei o floare la căpătâi. Pe jos, mizerie: lumânări călcate în picioare, mucuri de ţigară, zambile şi hârtii. Ca să vadă mai bine, unii s-au căţărat pe morminte.
"Adio Laura!"
La ieşirea crucilor şi a coşciugelor din capelă, oamenii au început să aplaude şi să strige: "Adio, Laura! Te iubim!" În calea lor au aruncat flori. În jurul orelor 15.00, Laura, logodnicul ei, Cristian, şi copilaşul nenăscut au fost înmormântaţi pe aleea artiştilor din Cimitirul Bellu. Ploaia care a căzut tot timpul, norii negri şi vântul tăios au vrut, parcă, să spună lumii întregi că Laurei şi lui Cristi le pare rău că pleacă. Dumnezeu să-i odihnească şi să-i aibă în pază!

Slujba de înmormântare din capela Cimitirului Bellu a fost ţinută de opt preoţi. Unii dintre apropiaţii celor doi artişti au aşezat pe capacele sigilate ale sicrielor ursuleţi de pluş şi alte jucărioare, cu gândul la pruncul nenăscut. Angela Similea şi Victor Surdu au depus fiecare un buchet de trandafiri la căpătâiul celor doi. Celelalte flori aveau prinse în jurul lor eşarfe albe, ca pentru cununie. Printre cei care au luat cuvântul evocând succesele Laurei s-a aflat Adrian Daminescu, care i-a rugat pe oamenii prezenţi să-i aplaude pentru ultima dată pe cei doi dragi dispăruţi. Cu ochii în lacrimi, Alexandru, fratele Laurei, a reluat una dintre ultimele afirmaţii ale cântăreţei: "Vocea rămâne, doar faţa se schimbă!". Copiii corului "Bim-Bam", cei care au acompaniat-o pe Laura Stoica în luna decembrie la melodia "Îngerii nu plâng", au cântat şi acum, smulgând lacrimi asistenţei. Tatăl Laurei a spus şi el câteva cuvinte de adio pentru fata şi nepoţelul său nenăscut.