Laura Kovesi, pe corabia piraţilor

procurorului general Laura Kovesi faţă de acuzaţiile lui Codruţ şereş de imixtiune a politicului în dosarul privatizărilor. În paranteză spus, a-l lăuda chiar şi indirect pe Ciprian

procurorului general Laura Kovesi faţă de acuzaţiile lui Codruţ şereş de imixtiune a politicului în dosarul privatizărilor. În paranteză spus, a-l lăuda chiar şi indirect pe Ciprian Nastasiu, procuror în acest dosar şi autor al dispariţiei lui Hayssam, este ca şi cum ai lăuda harul pedagogic al unui pedofil. Revenind, ce o fi vrut să spună tânăra magistrată? Că până acum procurorii nu au respectat procedura şi dreptul la apărare? Nimic nou! România este campioana CEDO, după Federaţia Rusă, în materie de încălcări ale legalităţii. Noutatea este că un procuror general o spune. Să căutăm o explicaţie a sincerităţii!
Prima. Magistrata s-a dovedit pură ca şi puştiul din povestea "Hainele noi ale împăratului". Inocent, micuţul a spus, în plin protocol regal ipocrit: "Împăratul n-are haine!". Nu credem însă că un ditamai procuror general, oricât de graţios ar fi el, dă curs, fără a clipi, glasului nevinovăţiei.
A doua. Procurorul general a acţionat potrivit principiului care pune gura păcătosului în postura de a grăi adevărul. Nu credităm serios nici această variantă din motive cavalereşti. Nu este elegant să vedem vreun păcătos în dosul buziţelor arcuite fermecător de procurorul general al României.
A treia, cea mai probabilă. Tânărul magistrat este victima unui mecanism clasic: pentru funcţii foarte importante şi de mare miză politică sunt alese persoane anonime, fără experienţă şi de preferinţă cât mai din provincie. Acestora le trebuie o lungă perioadă doar ca să priceapă cum se schimbă metroul la Unirii, darămite păienjenişul invizibil al jocurilor puterii sau reflexele procurorilor din subordine, preocupaţi de alegerea celei mai plăcute nuanţe de vopsit dosarele. Egală în eficienţă n-ar mai putea fi decât o domnişoară de pension pusă şefă peste un echipaj de corsari.
Nu ar fi primul caz de novice, fără experienţă consistentă, aşezat într-un jilţ prea adânc. Este greu să ne-o închipuim pe delicata ardeleancă conducând cu succes o instituţie unsă cu toate alifiile, supusă doar bunului plac al puterii. Astfel, declaraţia junei Laura Kovesi nu poate fi înţeleasă decât ca pe o încercare naivă de acreditare a legalităţii unei anchete cu iz greu, din simpla dorinţă de a-şi arăta recunoştinţa faţă de cei care i-au împlinit un vis pe care n-a îndrăznit nicicând să-l viseze. Transformarea acestuia în coşmar este însă doar o chestiune de timp!