"Karma mea în viaţa asta, să aduc bucurie familiei"

Despre Dana Măgdici Crişan nu se scrie prea des pentru că viaţa ei ocoleşte vădit senzaţionalul. Se întâmplă însă când este distribuită în vreun rol precum cel din "Secretul

Despre Dana Măgdici Crişan nu se scrie prea des pentru că viaţa ei ocoleşte vădit senzaţionalul. Se întâmplă însă când este distribuită în vreun rol precum cel din "Secretul Mariei", telenovela difuzată în sezonul trecut la Antena 1.

Senzaţional este, pentru o actriţă solicitată de producători şi pentru timpurile pe care le trăim, să refuze roluri importante pentru că o solicită un altul, acasă: acela de mamă.

Dana Măgdici are trei copii, doi băieţi şi o fată, de care nu se desparte decât când puştii merg la şcoală şi fetiţa la grădiniţă. O familie care sfidează avatarurile vieţii moderne prin orele petrecute zilnic în parc, de luni până vineri. Şi nu numai.

Dana Măgdici era la clinica ei de sănătate Tri San, situată pe o străduţă din Dorobanţi când s-a realizat interviul.

O clinică privată, nu spital, în care pacienţii beneficiază de tratamente naturiste, medicină ayurvedică, acupunctură, presopunctură şi alte terapii neconvenţionale. Această preocupare care îi răpeşte aproape jumătate din timpul unei zile-lumină ar părea cel puţin bizară pentru cineva care vine din zona artistică. Nu şi pentru Dana Măgdici, gata oricând să furnizeze material bibliografic - titluri de cărţi, autori, filme despre filosofii orientale, practici medicinale străvechi.

Pasionată de ezoterism, psihologie şi de toate ştiinţele de graniţă, discuţia a alunecat în mod firesc spre lumea ascunsă a energiilor, a credinţei şi miraculosului care se înfăptuieşte zilnic sub ochii noştri. "Poţi să ai orice în viaţă dacă ştii să ceri. Trebuie să ştii exact ce vrei şi dacă ceri acel lucru, universul ţi-l va da.

Să ne punem dorinţe este uşor. Dar trebuie să te comporţi ca şi cum lucrul acela ar fi prezent în viaţa ta. Aceasta este teoria unui film documentar care mi-a schimbat viaţa. Se numeşte The Secret". Pentru a fi convingătoare, Dana a chemat-o imediat pe una dintre asistente căreia i-a cerut să aducă un exemplar al filmului. "Uite, după ce-l vezi, o să te convingi!", şi mi l-a întins. "Pe mine şi pe Ovidiu (soţul ei, "părintele" televiziunii prin cablu din România, fost proprietar al firmei Kappa, n.r.) ne-a învăţat să fim mai calmi, mai relaxaţi. Nu ne mai enervăm în trafic, suntem mai adaptaţi la stres. Ne depăşeşte unul în coloană, nu mai reacţionăm".

Invariabil subiectul "trafic" intră în dialog şi un adevăr generalizat, care face parte din viaţa curentă a bucureştenilor, iese la iveală.

"Facem 45 de minute pe drum, cu maşina. Noi locuim în Snagov, dar copiii merg la şcoală în Pipera, la Mark Twain. Este jale după ce intrăm în Bucureşti!". Din acest punct de vedere, este clar, în România nu există şoferi fericiţi! Chiar dacă şoferul este Ovidiu Crişan, aflat în topul milionarilor din "Capital", sau soţia acestuia, actriţa Dana Măgdici! "Noroc că băieţii încep orele la 8.30, iar grădiniţa Ianei este la câteva sute de metri de şcoală".

Doi băieţi şi-o soră mică

Băieţii, Vlad şi Mihai, gemeni, elevi în clasa a şasea, sunt din prima căsătorie a lui Ovidiu Crişan. Dana a început să aibă grijă de ei înainte să meargă la şcoală, iar amintirile despre mama lor, care a murit de cancer, nu s-au şters. "De ziua morţii ei sau ziua de naştere, mergem să facem slujbă la mormânt, să-i punem flori… Băieţii o iubesc mult pe surioara lor, acum ei trec prin perioada în care vor să-şi afirme personalitatea, iar Iana vrea şi ea să fie în centrul atenţiei.

Nu prea îmi fac confidenţe pentru că ei sunt doi, iar întrebările şi răspunsurile le caută între ei. Iar discuţiile bărbăteşti le au cu taică-său. Sunt nişte băieţi care au impresia că s-au născut bărbaţi. Sunt sensibili, pudici şi nu se exteriorizează în discuţii gen fete pe care eu le mai provoc uneori. Ei caută independenţa în spaţiile în care se retrag, în jocurile şi pozele lor.

Îi lăsăm să-şi creeze o lume conform vârstei lor, dar supravegheată, pentru că ne aducem aminte cum eram de vârsta lor. Mai merg la chefuri, dar nu la cele de noapte. Băieţii fac tenis, în afara şcolii, zilnic. Din toamnă a început şi Iana acest sport.

La grădi, Iana este la grupa de magicieni. M-a întrebat: <> şi eu i-am spus ca eram la grupa B! Ei, acolo la grădi a lor, i-a pus în grupa buburuzelor, a delfinilor, le-a dat un nume, nu o banală literă. Fata este leită taică-său. De la mine nu are pre multe, poate doar că vorbeşte foarte mult, uneori", râde Dana, dându-şi seama că transformase dialogul în monolog.

Opt luni departe de copiii mei? Mai bine nu!

"Cred în calitatea timpului petrecut cu copiii, nu neapărat în cantitate. Noi suntem iubiţi cumva de Dumnezeu că nu trebuie să alergăm de dimineaţă până seara pentru un colţ de pâine. Dar sunt alţii care au posibilităţi financiare foarte mari şi-şi văd copilul doar la examene. Noi ne-am făcut timpul de-aşa natură încât să fim împreună cât mai mult.

Noi îi ducem la şcoală, noi îi luăm! Plecăm împreună toţi, peste tot! Ne-am luat o maşină de şapte locuri pentru că într-un jeep obişnuit nu mai aveam loc. Suntem cinci, plus trei genţi cu echipament de sport, apoi rachete şi mingi, plus o geantă cu costume de baie. Dacă avem chef, după şcoală, mai mergem la o piscină! Şi n-am pus la socoteală ghiozdanele uriaşe ale băieţilor de 40 de kg!

După şcoală, mergem zilnic în parc unde stăm între una şi trei ore, de luni până vineri. Şi eu, şi Ovidiu ne fixăm întâlnirile importante între orele 10 şi 14, ca să putem fi după aceea împreună cu toţii". O întreb cum este cu filmele. Dacă mai joacă undeva, dacă se anunţă un proiect nou.

"Am avut solicitări şi am şi plâns pentru că mi-a fost greu să iau o decizie. A fost o propunere tentantă şi ca rol, şi financiar. Un rol principal într-un serial de televiziune, dar l-au dat altei fete pentru că am refuzat. Din acelaşi motiv: familia mea.

La un serial se filmează minimum 12 ore pe zi. Timp de multe luni. Când faci un efort de o lună-două te poţi rupe, dar opt luni şi cu eventualitatea de a se prelungi cu o nouă serie… Am zis nu. Este o chestie de karmă la un moment dat. Nu cred că acele vedete care sunt tot timpul pe sticlă o fac pentru că din asta trăiesc. Cred că ele se simt bine dacă aduc bucurie oamenilor, prin ceea ce fac. Karma mea în viaţa asta este să aduc bucurie familiei mele.

Poate povestea vieţii mele cu actoria să se fi şi încheiat. Nu am nicio emoţie când sună telefonul, când mă caută domnul sau doamna Cutare. Niciodată nu spun niciodată, poate voi mai face un film… Dacă mi s-ar fi oferit o experienţă cu un regizor de talia lui Coppola, de exemplu, aş fi zis <> din prima, ar fi contat doar experienţa lucrului cu el.

Dar dacă Coppola ar face un serial în România şi ar trebui să filmez zi de zi timp de opt luni de zile, câte 12 ore, cât este el de Coppola, tot aş sta pe gânduri! Opt luni departe de copiii mei?... Mai bine nu!".

"Nu le arăt copiilor mei false ierarhii"

"Eu tot am senzaţia că există o competiţie: care ajunge primul este mai bogat, mai sănătos, mai deştept. Eu nu-mi învăţ copiii aşa, nu le arăt false scări şi ierarhii. Nu facem o tragedie că au luat o notă mică! Cred că el, copilul, trebuie să înveţe relaxat, de plăcere. Nu pentru competiţie, ci pentru că are nevoie de cunoştinţele alea", atacă Dana Măgdici subiectul şcoală.

Ea îi ajută pe băieţi "cu româna, geografia, istoria. La matematică nu mă pricep, acolo îl las pe bărbatu-meu, mai ales de când au început geometria. Eu n-am văzut niciodată în spaţiu!". Deşi locuiesc într-o vilă confortabilă pe malul lacului Snagov, într-un loc care le oferă linişte cât mai deplină, faptul că iau contact zilnic cu aglomeraţia din Bucureşti îi face să-şi dorească să se mute în provincie. "Avem nişte prieteni în Mediaş care traversează oraşul în zece minute.

Tânjim după aşa ceva şi nu-i înţeleg pe acei oameni care fac deosebiri, pun etichete, trag demarcaţii între viaţa din Capitală, pe care o consideră superioară din punctul de vedere al calităţii, şi cea din provincie.

Mâncarea este la fel, profesorii poate sunt mai îngăduitori şi mai cu har acolo, iar tehnica a pătruns peste tot. Oamenii din provincie sunt mai cu credinţă, iar viaţa este mai liniştită acolo. N-ar fi exclus să plecăm din Bucureşti. Este foarte posibil ca lucrul ăsta să se întâmple!"