Justitie fara morala

Timp de cateva saptamani, intr-un acces de pudibonderie democratica, toate partidele au acuzat interferenta politicului in actul de justitie, asigurandu-ne ca, incepand de maine, nu se vor mai

Timp de cateva saptamani, intr-un acces de pudibonderie democratica, toate partidele au acuzat interferenta politicului in actul de justitie, asigurandu-ne ca, incepand de maine, nu se vor mai face presiuni asupra justitiei. Presiunile politicienilor asupra justitiei sunt o practica intalnita nu numai in Romania, dar si in Uniunea Europeana. Cum altfel pot fi interpretate interventiile repetate ale oficialilor europeni, incepand cu comisarul pentru justitie, Franco Frattini, si sfarsind cu cel pentru extindere, Olli Rehn, in care acestia cer "rezultate concrete" in lupta impotriva coruptiei? Prin "rezultate" se intelege condamnarea marilor corupti si nu doar instrumentarea unor dosare sonore. Extrem de sensibile la orice semnale venite din Europa, mereu amenintate cu amanarea integrarii, autoritatile romane au un comportament schizoid. In tara condamna orice declaratie ce ar putea fi interpretata drept interventie in actul de justitie, iar la Bruxelles promit indeplinirea planului la condamnari, si chiar depasirea. Ireprosabila in intentiile sale, generoasa in legile adoptate, Uniunea Europeana nu a reusit sa declanseze o revolutie morala in Romania. Incalcarea sacrosanctului principiu al separarii puterilor in stat este admisa, tacit, de catre toti liderii politici ai lumii, in functie de oportunitatea politica. Daca interventia serveste unui scop pe care opinia publica il considera pozitiv, desi nu este salutata, este acceptata. Sistemul occidental are insa o limita naturala peste care nimeni nu are curajul sa treaca. Singurul efect vizibil pe care il produce presiunea europeana este instrumentarea in graba, defectuoasa, de catre diversele parchete, a dosarelor, permitandu-le celor acuzati sa se foloseasca de viciile de procedura pentru a transfera atentia opiniei publice de la ilegalitatile care li se atribuie la cele comise de procurori. Presati, la randul lor, de tendintele contrare din Uniune, oficialii de la Bruxelles scapa din vedere faptul ca justitia, spre deosebire de concurenta sau achizitii publice, este un domeniu in care reforma nu poate da rezultate pe termen scurt. Sistemele judecatoresti de referinta, asa cum este cel german sau cel spaniol, au avut nevoie de o jumatate de secol pentru a ajunge ceea ce sunt astazi. Guvernul poate schimba oameni, ii poate pedepsi sau recompensa pe judecatori, dar baza oricarei decizii judecatoresti ireprosabile o reprezinta intangibilitatea judecatorilor, sentimentul unei reale independente si constiinta faptului ca, indiferent de ce hotarare vor lua, in spatele lor se afla masina de protectie a statului, fara sa conteze culoarea politica. Odata asigurate aceste premise, sistemul de complicitati din justitie isi va pierde din forta, permitand celor curajosi sa-l infrunte dand verdicte drepte. In caz contrar, promisiunile si discursurile solemne ale guvernantilor vor ramane ceea ce sunt acum, vorbe goale.