Justiţia mare şi justiţia mică

Scriam în urmă cu mai bine de un an, tot în această pagină, că am mari îndoieli referitoare la disponibilităţile doamnei Monica Macovei de a conduce Ministerul Justiţiei. Nu-i

Scriam în urmă cu mai bine de un an, tot în această pagină, că am mari îndoieli referitoare la disponibilităţile doamnei Monica Macovei de a conduce Ministerul Justiţiei.

Nu-i contestam atunci, nu contest nici acum calităţile doamnei cu pricina, nu puneam şi nu pun la îndoială bunele sale intenţii, spuneam doar că nu văd în Monica Macovei omul potrivit pentru această funcţie. Motivele sunt multe şi nu le voi enumera pe toate. Cred însă că doamna Macovei a pornit cu stângul în această instituţie, în primul rând prin felul în care s-a raportat la ceilalţi angajaţi cu care urma să facă echipă şi reformă într-un domeniu atât de sensibil.

Nu poţi avea o bună colaborare cu un grup profesional dacă porneşti la drum cu ideea că ceilalţi, toţi sau majoritatea - mai puţin tu, şeful - sunt fie corupţi, fie proşti, fie rău intenţionaţi. Or, impresia pe care Monica Macovei o lasă de câte ori vorbeşte despre magistraţi şi instituţiile din subordinea sa asta este: că nimeni nu o merită, nimeni nu o înţelege, că toţi sunt împotriva ei şi că, de fapt, orice ar face, până la urmă totul se transformă într-o luptă cu morile de vânt. Însă motivele care m-au făcut să revin la acest subiect sunt altele, două la număr, şi de dată recentă.

D-nei Macovei nu-i pasă de opinia publică

Primul ar fi acela că, potrivit ultimului studiu/sondaj, în anul care a trecut, încrederea populaţiei în actul de justiţie a scăzut cu aproape zece procente, ajungând undeva pe la 25 la sută. Sunt însă sigur că Monica Macovei nu dă doi bani pe concluziile acelui studiu, cum, sunt convins, domnia sa a găsit repede argumente şi justificări proprii pentru această stare de fapt. Al doilea motiv vine din declaraţiile recente ale doamnei Macovei, care se arată îngrijorată de faptul că, citez cu aproximaţie, "în ultimele luni a scăzut ritmul luptei anticorupţie".

Nu cred că e nevoie de studii de specialitate pentru a decela cauzele care au dus la scăderea încrederii populaţiei în actul de justiţie. Ajunge doar să vedem cum se face justiţie în cazul oamenilor simpli, cum un amărât care fură o roabă cu fier vechi încasează cu cinci ani de puşcărie mai mult decât un Bivolaru care a devalizat zeci de milioane de dolari. Câtă încredere mai poate avea în justiţie un român din Botoşani ori de la
Giurgiu, când instituţia care ar trebui să-i facă dreptate îl poartă de şapte ani pe drumuri într-un proces de retrocedare ori punere în posesie? Cum să dai bilă albă justiţiei când ştii cârdăşiile, din Bucureşti şi din provincie, între magistraţi şi ştabii cu probleme, ori, la fel, între oamenii legii şi interlopii care îşi cumpără libertatea cu o sacoşă de bani!?

Astfel de cazuri şi situaţii, cu miile pe rolul instanţelor, nu ţin neapărat de campaniile anticorupţie, cât de viaţa de zi cu zi a românilor
care, dintr-un motiv sau altul, intră în relaţie cu justiţia. Iar aberaţiile şi nedreptăţile cotidiene din acest domeniu nu se rezolvă prin campanii şi heirupisme conjuncturale, ci prin punerea la punct a unui sistem constant coerent, predictibil, cu reguli clare şi cu o finalitate bine determinată.

Lupta cu corupţia, doar la televizor

Monica Macovei, prin tot ce face, încearcă să transmită că avem nevoie de o Justiţie Mare, care să se ocupe de demnitari şi de marii rechini, şi de una mai mică, auxiliară, pentru amărâţi. Acesta, de fapt, a fost şi sensul declaraţiilor sale din ultima vreme referitoare la lupta anticorupţie care, vezi Doamne, şi-ar fi pierdut ritmul.

Mă văd nevoit să am altă opinie: rezultatele luptei anticorupţie încă nu se văd şi, dacă lucrurile vor evolua în aceeaşi manieră, nu sunt şanse să se vadă într-un viitor prea apropiat. Şi asta pentru că până acum justiţia română a luptat cu corupţia doar la televizor. Asta s-a diminuat, anticorupţia televizată! Monica Macovei era foarte satisfăcută, foarte în vogă, foarte în cărţi la Cotroceni şi la Bruxelles câtă vreme, anul trecut, nu ratam o zi să nu avem anticorupţie în direct şi la ore de vârf.

În opinia doamnei ministru, justiţia a luptat cu corupţia cât timp îi aveam pe Năstase şi Patriciu la ştirile de seară. Cum s-au rărit apariţiile, cum doamna Macovei s-a îmbufnat. Văzând că nu are spor în domeniul pe care îl păstoreşte - şi nu are tocmai pentru că mizează prea mult pe spectacol, pe circ, pe gogoşi bogat pudrate - , Monica Macovei caută vinovaţi şi vinovăţii în zona politicului. Şi ne spune că nu o ajută Tăriceanu, că
nu-şi face treaba CSM-ul, că nu găseşte sprijin şi înţelegere în parlament.

Pentru că a lucrat multă vreme în organizaţii nonguvernamentale, doamnei ministru Monica Macovei îi va fi foarte greu să instaureze ordinea şi firescul în justiţie şi să o facă funcţională pentru toţi cetăţenii. Poziţia şi activitatea unui ministru presupun însă ceva mai mult decât constatări critice şi spectacol mediatic. În cazul doamnei Macovei, tare mi-e teamă că vom constata, nu peste mult timp, că "Regele e gol!"

Nu poţi avea o bună colaborare cu un grup profesional dacă porneşti la drum cu ideea că ceilalţi, toţi sau majoritatea - mai puţin tu, şeful - sunt fie corupţi, fie proşti, fie rău intenţionaţi