Justitia - dincolo de Stanoiu

Justitia romana nu mai e nici oarba, nici surda, nici muta. De saptamani bune pleaca urechea la toate colportarile si marsaviile rostite pe la colturi sau de la diverse tribune publice, vede in jur

Justitia romana nu mai e nici oarba, nici surda, nici muta. De saptamani bune pleaca urechea la toate colportarile si marsaviile rostite pe la colturi sau de la diverse tribune publice, vede in jur doar comploturi ordinare si si-a dat drumul sloboda la gura aruncand, la randu-i, invective si acuze. Harmalaia e atat de mare incat par sa fi stat in loc si negocierile de aderare a Romaniei si restructurarea guvernului in asteptarea raspunsului la obsedanta intrebare: o schimba sau nu pe Rodica Stanoiu? Zvonurile explodeaza zilnic mai des decat atentatorii-sinucigasi din Irak: cica e gata, zboara suta la suta! Ba nu, asta era ieri, dar aseara iarasi a scapat-o presedintele! A fost urnita dar, surpriza, in locul ei vine Gabi Oprea de la Administratie, ca Lupascu e deja compromis! Si tot asa, de la ora la ora, ca si cum intreg viitorul Romaniei pe termen scurt, mediu si chiar lung s-ar roti in jurul Damei de numaipica. Soarta Romaniei pentru niste decenii viitoare a ajuns sa atarne de portofoliul Justitiei devenit o miza uriasa nu doar in plan intern. Rapoarte ale Parlamentului European, ale Departamentului de stat al SUA, ale unor ONG-uri internationale de prestigiu pun in topul restantelor reforma din Justitie. Unii o socotesc blocata, altii sustin ca este doar intarziata, altii pretind ca sunt doar ingrijorati. Dincolo de aceste avertismente apar insa si consecinte cu posibile efecte dezastruoase, cum ar fi reesalonarea calendarului negocierilor de aderare. In vremea aceasta insa, in tara sporesc nemultumirile populatiei in legatura cu eficienta si corectitudinea actului de Justitie, dublate insa din flancuri de atacuri pornite de grupari parapolitice decise sa distruga ce a mai ramas din soclul coscovit. Cei care sustin ca nu exista autonomie si independenta in Justitia romana cu greu pot sa si argumenteze ipoteza cand, privind pe sub cupolele instantelor, constati ca fiecare gandeste si actioneaza dupa cum il taie capul: adjunctul procurorului general isi contrazice seful in privinta autonomiei PNA; procurorul general al PNA are opinii personale despre falimentul luptei anticoruptie; secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii sustine ca in Justitie domneste haosul; ministrul Justitiei denunta atacurile murdare ale antireformistilor; 73 de judecatori anonimi de la Curtea de Apel Bucuresti isi declara adeziunea la protestul presedintelui lor impotriva ministrului; presedintele celei mai inalte instante - cunoscut luptator pentru drepturile magistratilor asupriti de politicieni - se converteste, mai repede decat C.V. Tudor la filosemitism, in acuzator al judecatorilor oportunisti. Asa ca intr-un fel se poate spune ca exista chiar prea multa independenta. De fapt, care este miza acestei rafuieli de strada? Controlul, pentru multi ani de aici incolo, institutiilor care vor administra Justitia romana. Acum e momentul in care trebuie transferate spre Consiliul Superior al Magistraturii competente detinute de minister. Tot acum trebuie sa fie numiti pe viata judecatorii Inaltei Curti de Casatie. Deci, cine are acum painea si cutitul legiferarii va avea si ascendentul - direct sau moral - asupra unor oameni cu adevarat inamovibili. Sigur, pretextul celor ce ataca actualul sistem este extrem de credibil: Europa ne cere o mai mare independenta a magistratilor in relatia cu ministerul politic, pentru a reduce la maximum presiunile posibile. Va disparea insa acest amestec daca de maine Rodica Stanoiu va fi azvarlita pe un scaun din ultimul rand al Senatului? Vor fi eliminate suspiciunile de imixtiune a Executivului in treburile puterii judecatoresti din clipa in care CSM va deveni el insusi un alt minister? Specialistii ar putea sa raspunda mult mai precis la astfel de intrebari. Noi, gazetarii, insa am indoit pixurile tot scriind despre cu totul alte presiuni si imixtiuni pe care nu le vor elimina astfel de miscari de vitrina. Dispare de maine traficul de influenta al parlamentarilor-avocati pe care legea il tolereaza in continuare? Vor fi eliminate blocajele legislative de luni si ani de zile in care acte normative gandite sa reformeze sistemul judiciar sunt tinute la sertar doar pentru ca asa o cer interesele unor clienti politici cu dosare penale? Vor fi sparte de a doua zi gastile transpartinice, care supravietuiesc prin judete peste mandatele politice si in care baronii isi cumpara judecatori si procurori la fel de lesne cum isi aleg limuzinele? Reforma Justitiei nu incepe si nu se sfarseste cu Rodica Stanoiu, cu Dan Lupascu sau cu Paul Florea. Reforma Justitiei va incepe abia atunci cand nu va mai fi mai convenabil sa-ti cumperi un judecator in loc sa-ti angajezi un avocat, cand nu vor mai exista procese blocate sau accelerate dupa cum ii dicteaza completului o voce din receptorul telefonului si cand independenta magistratilor si inamovibilitatea nu vor mai insemna refuzul de a da socoteala chiar si in fata legii.