Jerzy Buzek, fost preşedinte al Parlamentului European: Dacă ar fi unită, UE ar negocia puternic cu Gazprom

Interviu Jerzy Buzek. FOTO: Eduard Enea

Venit la Bucureşti pentru Congresul PPE, fostul premier polonez pledează pentru o Uniune Europeană mai puternică, care să-şi apere interesele strategice.

„Dacă am avea măcar un politician cu prestanţa lui, altfel ar arăta situaţia în România". Asta e impresia pe care ţi-o transmite polonezul Jerzy Buzek, primul cetăţean ale unei ţări ex-comuniste ales preşedinte al Parlamentului European - funcţie pe care a îndeplinit-o circa doi ani şi jumătate, până în luna ianuarie 2012. Îmbrăcat impecabil, distins şi sobru, Buzek are (la 72 de ani!) o alură de actor care nu lipseşte de la fitness. (Poate nu întâmplător fiica sa, Agata, este una dintre marile actriţe ale ţării sale).

Venit la Bucureşti pentru Congresul PPE de săptămâna trecută, el a acordat un interviu pentru „Adevărul". Şi, încă o dată: ne-ar trebui câţiva „Buzek"-i, câţiva oameni politici care ştiu să fie rezervaţi când îi duci pe nisipuri mişcătoare şi pasionaţi când simt că au dreptate. Sceptici, dar şi curajoşi, intelectuali, dar nepretenţioşi, activişti cu educaţie şi maniere. Europeni.

„Adevărul": România reuşeşte să atragă doar 10% din fondurile europene care-i sunt puse la dispoziţie. Rezultă o percepţie publică, un sentiment că suntem cumva neglijaţi de UE, daţi la o parte.

Jerzy Buzek: Înţeleg sentimentul pe care l-ar putea avea cetăţenii, că UE i-a lăsat deoparte. Însă pe români îi aşteaptă mulţi bani dacă vor şti să se folosească de toate fondurile structurale. E un proces pe care l-aţi început în 2007. Polonia, de exemplu, l-a început în 2004. Pentru noi a fost mai uşor să absorbim peste 90% din fondurile structurale şi deoarece am început cu trei ani mai devreme.

Ce-ar trebui să înveţe România din reuşita Poloniei?

E necesar să descentralizaţi puterea, e mult mai bine pentru absorbţia fondurilor europene. În Polonia avem 16 regiuni şi majoritatea sunt independente. Guvernul a decis să le trimită bani din surse europene şi le folosesc excelent. Dacă aţi putea trece printr-o asemenea reformă de curăţare a sistemului, ar fi mult mai bine.

Dacă tot aţi amintit de ţara dumneavoastră, să presupunem că aţi fi preşedintele unui stat ex-comunist care face parte din UE. Ce le-aţi spune cetăţenilor despre proiectul Federaţiei de State-Naţiune, lansat recent de Comisia Europeană?

Poate n-ar trebui să folosim termenul „federaţie". Noi avem nevoie de „integrare". Cu siguranţă nu va semăna cu Germania, adică un stat federal, format din landuri. Nu vă pregătiţi pentru o asemenea federaţie. Dar avem nevoie de mai multă cooperare, trebuie să fim mai aproape unii de alţii. Care au fost motivele crizei pe care o traversează Europa şi întreaga lume? În primul rând, lipsa de responsabilitate a instituţiilor financiare. Şi, apoi, am descoperit că unele state membre ale UE au o datorie naţională foarte mare. În ambele cazuri, nu a fost vorba despre responsabilităţi ale UE şi nici ale zonei euro. În zona euro avem ţări precum Grecia şi Spania, care sunt într-o situaţie foarte proastă, dar avem şi alte ţări, ca Finlanda, Germania, Luxemburg, Austria, a căror situaţie economică este excelentă. Deci, cine e responsabilul? Nu este UE. Dacă vrem să evităm crizele, trebuie să introducem metode de supraveghere a instituţiilor financiare.

„Statele Unite ale Europei, la începutul secolului XXII"

Asta e latura financiară, dar să vorbim şi despre latura politică a posibilei Federaţii, despre situaţia naţiunilor. Credeţi că UE ar trebui să ia SUA drept exemplu?

Foarte bună întrebarea. Sunt sigur că Europa ar putea lua SUA drept model. Cred că suntem pregătiţi, ca europeni, să avem Statele Unite ale Europei la începutul secolului XXII. Peste o sută de ani, niciunul dintre noi nu va mai fi pe acest continent. Haideţi să ne gândim la asta, dar pe termen lung. Ce-ar trebui să facem acum? Ar trebui să ne organizăm mai bine, în aşa fel încât să folosim din plin tratatele Uniunii. Nu e necesar să schimbăm un tratat dacă vrem să realizăm o uniune financiară sau politică. Dacă vrem să mergem mai departe şi să formăm o Uniune mai puternică, atunci trebuie să schimbăm tratatele. Dar ar dura un deceniu, timp în care putem să ne organizăm mai bine în baza Tratatului deja existent şi abia apoi să ne gândim la următorul pas în direcţia integrării. Din acest motiv, cetăţenii ar trebui să găsească pe internet discuţiile noastre şi să se gândească la ele.

Există o dezbatere în creştere despre protejarea tradiţiilor locale şi naţionale. În contextul unei integrări sporite, al Federaţiei de care se vorbeşte, sunt aceste tradiţii în pericol, mai ales în Europa de Est?

Deloc. Vă asigur că nu există niciun pericol! Ţările din vestul Europei, care de 60 ani fac parte din Comunitatea Europeană, şi-au conservat toate obiceiurile, stilul de viaţă, limbile, totul aşa cum era cu 600 de ani în urmă. „A fi uniţi în diversitate" este cel mai important slogan al nostru. Trebuie să ne păstrăm diversitatea, pe de o parte, iar, pe de altă parte, să decidem împreună asupra politicii faţă de statele care nu sunt în Uniune. De exemplu, în negocierile cu Gazprom suntem slabi pentru că intrăm în competiţie cu un furnizor de talie mare. Or, dacă am fi uniţi, dacă UE ar fi un mare client, am fi un partener de negociere foarte puternic şi ar fi mai bine pentru fiecare stat membru. E o propunere pe care am depus-o în Parlamentul European în urmă cu doi ani: să realizăm o Comunitate Europeană pentru Energie, ca să ne deschidem piaţa pentru energie şi, în acelaşi timp, să facem aşa încât energia să fie mult mai ieftină. E doar un exemplu. În ceea ce priveşte energia, orice pas către integrare înseamnă ceva mai bun pentru cetăţenii Uniunii, mai multă transparenţă, mai multă securitate, preţuri mai reduse şi o mai bună politică de protejare a mediului. Deci, din orice punct de vedere, o asemenea integrare e mai bună.

Mesajul lui Buzek pentru români

 „Vreau să le transmit românilor şi României cele mai bune gânduri în procesul de a-şi îmbunătăţi democraţia. De asemenea, e necesar să vă îmbunătăţiţi economia, să obţineţi prosperitate. Nu e uşor. Încă nu s-a ajuns la un echilibru după perioada politică plină de tensiuni pe care aţi traver­sat-o în această vară, însă e mult mai bine decât a fost. Şi noi, în Polonia, am trecut prin perioade foarte dificile, şi cetăţenii noştri au suferit. S-a întâmplat chiar în timpul în care am fost prim-ministru al Poloniei. În 2001, după 4 ani de reforme dificile în administraţie, în sistemul de sănătate, la pensii, în educaţie, în sistemul minier - a trebuit să închid 22 de mine! -, am pierdut încrederea şi susţinerea cetăţenilor. A fost periculos şi prea mult pentru ei. Am pierdut alegerile în 2001. Dar trei ani mai târziu, în 2004, la alegerile pentru Parlamentul European, am primit cel mai mare număr de voturi. Oamenii au realizat că fusese o idee bună şi că putem îmbunătăţi multe lucruri datorită acelor reforme drastice. Cinci ani mai târziu, în 2009, am primit, de asemenea, cel mai ridicat număr de voturi din ţară. Ţineţi minte: în 2001 am pierdut din cauza unor reforme drastice, dar trei ani mai târziu cetăţenii au înţeles că ele erau necesare. Sunt convins că, pentru cetăţenii români, un asemenea semnal va fi important. Dacă Guvernul şi preşedintele propun reforme pentru a face sistemul mai compatibil cu restul UE, pentru o mai bună cooperare, atunci să susţinem preşedintele şi guvernul în aceste reforme."

CARTE DE VIZITĂ

Numele:

Jerzy Karol Buzek

Data şi locul naşterii:

3 iulie 1940, Smilowitz (Germania), actualmente Śmiłowice (Cehia).

Starea civilă:

căsătorit, tatăl actriţei Agata Buzek

Studiile şi cariera:

A absolvit studii de inginerie chimică la Politehnica din Gliwice (Polonia).

A fost cercetător la Academia de Ştiinţe a Poloniei, iar din 1997 este şi cadru didactic universitar.

Unul dintre liderii sindicatului anticomunist Solidaritatea, în anii '80.

Prim-ministru al Poloniei între 1997 şi 2001 (mandat întreg), din partea unei coaliţii de centru-dreapta.

A fost preşedinte al Parlamentului European între iulie 2009 şi ianuarie 2012, fiind primul reprezentant al unei ţări ex-comuniste ales în această funcţie.

Locuieşte în: Polonia