Iulian Chifu: WikiLeaks, cel mai important instrument de dezinformare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor
Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor

Nu există niciun fel de control al conţinutului telegramelor susţine Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor. El spune că în cablogramele americane „se pot adăuga, înlocui sau scoate cuvinte sau sintagme precum <<război cu Rusia>>".

Analistul politico-militar, Iulian Chifu atrage atenţia asupra instrumentelor de dezinformare publică ale momentului. „Nici nu s-a uscat bine cerneala pe declaraţia comună de Parteneriat Strategic România - SUA că WikiLeaks a lovit din nou. Cel mai mare instrument de dezinformare şi manipulare publică din lume a dat o lovitură importantă relaţiilor româno-americane şi mai ales româno-ruse publicând tocmai azi o telegramă care ar vorbi despre o pretinsă discuţie a Preşedintelui României Traian Băsescu cu senatorul Richard Lugar, pe 27 august 2008, în care acesta s-ar fi interesat despre eventuala reacţie a SUA în condiţiile în care ar interveni o provocare rusă în Transnistria la care România ar fi fost nevoită se reacţioneze, comentează analistul politico-militar .

Contextul presupusei discuţii

Chifu reaminteşte că „discuţia ipotetică se petrecea în contextul în care tocmai se consumase, la 8 august 2008, o provocare rusă la adresa Georgiei, atunci când trupe regulate ale Armatei ruse au pătruns prin tunelul Roki în Osetia de nord, deci pe teritoriul georgian, cu intenţia percepută la Tbilisi de a schimba regimul lui Mihail Saakashvili, de a-l aresta pe acesta şi de a-l spânzura pe preşedintele georgian ales democratic, care enervase Rusia prin orientarea sa pro-euroatlantică, de o anumită parte bărbătească a corpului său, cum avea să afle explicit Preşedintele francez Nicolas Sarkozy la Moscova, când media retragerea trupelor ruse cu premierul Putin.

Analistul Iulian Chifu are mai multe argumente pentru afirmaţia făcută că WikiLeaks este un instrument de manipulare şi dezinformare publică.

1. Relevanţa informaţiei şi nivelul de înţelegere al autorului comunicării
Site-ul a preluat ilegal comunicări pretinse între diferite misiuni diplomatice din lume şi SUA, de nivel inferior, neclasificare şi necifrate, pentru că altfel soldatul care a furat aceste comunicaţii şi le-a predat lui Assange nu ar fi avut acces la ele. „Nivelul comunicării este marginal şi neimportant, realizat de oficiali de rang inferior, pe dimensiune neoficială, la nivelul lor de înţelegere. Ar fi ca şi cum un cameraman ascultă în timpul unei emisiuni de televiziune o discuţie între doi specialişti în ştiinţe juridice, pentru ca apoi să raporteze ce a înţeles el din discuţie unor şefi ierarhici, pe linie de Securitate comunistă, cel mai probabil, sau prin vreo firmă privată ce culege ilegal informaţii", explică directorul Centrului de prevenire a conflictelor.

2. Selecţia informaţiilor

Nu sunt puse la dispoziţie corelat şi integrat toate informaţiile pe un subiect, verificările intersectate sau follow up-ul unei comunicări iniţiale, ci doar elemente disparate după cum vrea Wikileaks sau deţinătorul arhivei care face selecţie. De aici al doilea argument major în favoarea dezinformării şi a manipulării pe care o face Wikileaks.

3. Momentul lansării pretinsei dezvăluiri trunchiate

Nişte minţi cu relevanţă strategică şi impact politic utilizează aceste dezvăluiri pentru a manipula şi dezinforma în momente critice, atunci când impactul scontat este maxim, spre beneficiul unor plătitori privaţi neclari între care servicii secrete chineze şi numeroase firme cu patroni ruşi, potrivit datelor publicate de presa mondială despre acest fenomen.


4. Nu există niciun fel de control al conţinutului telegramelor. Se pot adăuga, înlocui sau scoate cuvinte sau sintagme precum <<război cu Rusia>>

Chifu ia în calcul şi varianta unei discuţii reale între un oficial român şi unul american. „Să presupunem că existenţa unui scenariu repetat în cazul Transnistriei, a unei plimbări a tancurilor ruse conduse de trupele „de menţinere a păcii" sau de cele separatiste de la Tiraspol până la Chişinău, ar fi fost discutat ipotetic de un oficial român pentru a testa reacţiile SUA într-un asemenea caz.

CITAT
„Spaţiul public românesc a fost inundat de un pseudosubiect neverificabil, despre care SUA nu comentează oficial prin regulile sale şi din principiu, pe care partea română nu o poate explicita pe deplin".
Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor

O asemenea discuţie s-ar fi derulat în cadru oficial, cu consemnarea în nota de convorbiri şi trimiterea spre Washington în formulă clasificată şi cifrată ultrasecret cum că aliaţii noştri români ne întreabă cum am reacţiona dacă s-ar întâmpla ca scenariul georgian să se repete în România. În nici un caz comunicarea nu ar fi fost de acest nivel, în nici un caz ea nu s-ar fi derulat cu un senator american, fie el şi Richard Lugar, ci cu un reprezentant al Executivului american sau cu Ambasadorul însuşi", explică analistul politico-militar.

Toate acestea „arată că nu a fost vorba decât despre o componentă de context, o discuţie liberă şi fără relevanţă pe un subiect ipotetic, nu o întrebare sau preocupare, interpretată greşit de un diplomat marginal şi prea zelos al Ambasadei SUA", spune Chifu.

Societate

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite